Nicolae Negru: AIE anunţă preşedintele, PCRM anunţă război

La ora scrierii acestui comentariu sunt cunoscute numele a doi candidaţi selectaţi de PLDM şi PD, care urmau să fie propuşi liderului PL şi grupului Dodon. Ultimul lăudase ambele candidaturi, declarând că sunt personalităţi cunoscute şi pot fi acceptate de către grupul socialiştilor.

Mingea e pe terenul PL

Acum mingea e pe terenul lui Mihai Ghimpu. El şi-a dorit rolul de „filtru”, cu riscul de a deveni „ţap ispăşitor”. Faptul că joi până la amiază nu s-a votat data alegerii preşedintelui e un semn că liderul PL este mai puţin încântat ca Dodon. Dar mai e timp să-şi schimbe atitudinea.

Nici Ababii, nici Bacalu nu au fost nomenclaturişti, aşa că principala condiţie pusă de liberali este îndeplinită. Remarcându-se în domeniile lor de activitate, nici unul dintre candidaţi nu a manifestat până acum ambiţii politice, ceea ce de asemenea ar trebui să le convină tuturor. Faptul că Ababii a fost ministru în guvernul Tarlev poate fi privit cu o oarecare indulgenţă, având în vedere că e vorba de domeniul sănătăţii care e cel mai puţin legat de ideologie. Să fim rezonabili, să ne amintim că, într-un moment, şi regretatul Grigore Vieru se apropiase de Voronin. Dacă liderul PL nu se eschiva de la selecţie, aveam alţi candidaţi care, posibil, erau mai mult pe placul nostru, dar situaţia este cum este.

„Primăvara arabă” în RM?

În timp ce Alianţa este cuprinsă de spasmele „facerii”, ale selectării unui preşedinte, opoziţia comunistă şi aliaţii săi vociferează tot mai puternic şi îşi dublează eforturile de clătinare a bărcii numită RM. În loc să-şi ia o pauză de gândire, comuniştii îşi ies din minţi şi visează o „primăvară arabă” pe sol moldav. Ei ameninţă de facto cu declanşarea unui război civil. A spus-o chiar fostul director al SIS. Putem doar să ne imaginăm acum ce criză de idei e în capul liderilor PCRM. Reşetnicov aberează. „Primăvara arabă” şi „revoluţiile twitter” care au precedat-o, au izbucnit din deficit de democraţie, de libertate, ceea ce nu e cazul nostru. Pe 7 aprilie 2009 a avut loc o revoluţie twitter în RM care a răsturnat regimul lui Voronin, tocmai pentru că dădea dovadă de reflexe dictatoriale.

Voronin îi scrie lui Gilmore

Motivul războiului a răsunat şi în scrisoarea pe care Voronin i-a trimis-o, luni, preşedintelui în exerciţiu al OSCE, Eamon Gilmore, viceprim-ministru, ministru al afacerilor Externe al Irlandei. Liderul PCRM îl informează pe Gilmore despre „situaţia critică de nerecunoaştere în masă a autorităţilor centrale” şi despre „riscului de destabilizare totală a ţării”. Când vine vorba să concretizeze prin ce se manifestă „nerecunoaşterea în masă” şi riscul despre care vorbeşte, el începe să folosească timpul viitor: „Populaţia ţării se mobilizează pentru proteste generale, în cadrul cărora este solicitată respectarea legislaţiei şi dizolvarea imediată a Parlamentului. Numărul participanţilor la aceste proteste va creste în progresie geometrică şi, în timpul cel mai apropiat, ţara riscă să între într-o situaţie de paralizare funcţională, deoarece Guvernul poate imita şi mima o anumită activitate, dar în condiţiile în care puterea nu mai este recunoscută de societate, care este perspectiva oricăror decizii luate de o astfel de autoritate dubioasă?”

Baba Vanga moldavă

Pe ce se bazează Voronin când spune că „puterea nu este recunoscută de societate” că numărul participanţilor la proteste va creşte „în proporţie geometrică”, dacă, dimpotrivă, numărul protestatarilor ce vin la mitingurile comuniste este în vizibilă scădere? Pe ce mizează Voronin? Pe implicarea Rusiei? Sau se dă pur şi simplu în spectacol? De ce crede el că alegerea preşedintelui nu va detensiona, ci va agrava situaţia? „Chiar dacă, din frica de a pierde puterea, vor alege totuşi un preşedinte, în cadrul actualului Parlament, legalitatea căruia este compromisă, criza politică şi revolta societăţii doar se va agrava”, scrie el.

No pasaran!

Dar dacă nu se va agrava? Voronin se joacă cu focul. El pare să nu ia în calcul următoarele momente:

1) După alegerea preşedintelui, îi va fi dificil să convingă lumea că Parlamentul actual este nelegitim. Aceeaşi observaţie se referă şi la restul instituţiilor de stat.

2) Pentru starea materială de azi cea mai mare vină o poartă comuniştii. Şi lucrul acesta va putea fi adus la cunoştinţa cetăţenilor. Au existat şi perioade mai grele şi e greu de crezut că moldovenii vor ieşi masiv în stradă. De altfel, ieftinirea apei calde în Chişinău este un semn că Alianţa începe să gândească.

3) Adepţii democraţiei nu vor permite răsturnarea Alianţei şi restaurarea regimului comunist. Ei vor spune „no pasaran!” Orice recurs la violenţă din partea adepţilor PCRM şi CACD poate atrage violenţă din partea simpatizanţilor AIE. Recursul „tradiţional” la românofobie poate declanşa conflicte interetnice. Consecinţele unor asemenea confruntări vor fi imprevizibile şi liderii comunişti vor trebui să şi le asume. În acest caz, interzicerea PCRM şi închisoarea le sunt asigurate.

Ce şi-au dorit

Ce cale vor urma comuniştii se va vedea după alegerea preşedintelui. Dacă vor contesta alegerea la Curtea Constituţională înseamnă că au de gând să se întoarcă în parlament. Dacă nu, înseamnă că vor rămâne în stradă şi vor chema lumea la război. Înţelept ar fi ca deputaţii PCRM să se întoarcă în parlament şi să participe la votarea preşedintelui neafiliat politic. După cum şi-au dorit-o nu demult, dacă au fost sinceri.

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)