Nicolae Negru: Acordul AIE 2 trebuie revizuit

Dat publicităţii, acordul care stabileşte „valorile, principiile şi mecanismele de funcţionare” a coaliţiei de guvernare, a relevat gradul de neîncredere ce mai există între membrii AIE 2. Ca în proverbul despre cel care s-a fript cu supă şi suflă în apă rece, liderii AIE au mers prea departe cu procedurile de supraveghere care să-i împiedice să ia decizii de sinestătător, fără a se consulta cu colegii din celelalte două partide. S-ar părea că nu e vorba despre trei partide politice, democratice, care, orice s-ar spune, au scopuri apropiate, ci despre trei grupări cu interese proprii, fiecare dintre ele temându-se că va fi trasă pe sfoară de celelalte.

Experienţa neplăcută

Documentul reflectă în mod evident experienţa foarte neplăcută, pentru unii, a anului trecut, stipulându-se formarea a trei „mecanisme” care să vegheze asupra procesului decizional în Parlament, Guvern şi Preşedinţie. E vorba în primul rând de crearea Consiliului AIE, format din câte trei reprezentanţi ai fiecărui partid – preşedintele partidului, un reprezentant al fracţiunii parlamentare şi unul din Guvern – care examinează toate divergenţele din cadrul AIE apărute în procesul luării deciziilor în domeniile legislativ şi executiv.

În Parlament se instituie „reuniunea pregătitoare” a şedinţelor, cu participarea tuturor deputaţilor AIE. În Guvern – prezidiul alcătuit din premier şi viceprim-miniştrii care vor stabili ordinea de zi a şedinţei executivului. Şi preşedintele RM va informa în prealabil CAIE despre decretele pe care urmează să le semneze ca partenerii să poată reacţiona în timp de cinci zile. Deşi reprezentanţii alianţei au explicat că aceste măsuri de precauţie nu vizează deciziile curente, ci doar cele mai importante, cum a fost, de exemplu, decretul privind declararea zilei de 28 iunie drept zi de comemorare a victimelor ocupaţiei sovietice, este evident că procesul decizional se complică simţitor.

CAIE era suficient

Din punctul nostru de vedere, era suficientă crearea CAIE care să coordoneze şi să urmărească executarea deciziilor strategice ale coaliţiei de guvernământ. Construirea acestui mecanism complicat reflectă nu numai neîncrederea care există între liderii AIE, nu numai carenţele de cultură politică şi de comunicare între partide, când a-ţi da cuvântul şi a nu-l onora, a-ţi păcăli partenerul, face parte, după cum s-a văzut anul trecut, din „strategia” unor partide, a unor lideri democratici (e vorba nu numai de Filat, dar şi de Ghimpu). Elaborarea acestui mecanism este şi consecinţa unei insuficiente pregătiri pentru guvernare, din lipsa unei tradiţii în acest sens.

Dacă partidele ar fi avut elaborate măsurile preconizate pentru patru ani de guvernare şi ar fi mers în alegeri cu ele, negocierile s-ar fi axat pe acţiunile comune, pe armonizarea programelor de guvernare. Şi atunci nu mai era nevoie de un mecanism stufos de control, de urmărire a fiecărei mişcări a premierului sau a preşedintelui. Orice abatere de la acţiunile negociate, de la programul comun, ar fi însemnat o încălcare a acordului, cu consecinţe asumate. „Şmecheriile”, în cazul existenţei unui asemenea document, nu îşi mai au rostul. Dacă este prevăzută majorarea pensiilor către anul respectiv, aceasta se efectuează, ori se prezintă explicaţii de ce nu este posibilă şi se caută alte soluţii. Atât „meritele, cât şi răspunderea revine tuturor partenerilor, ştiindu-se că nu e vorba despre un „cadou” din partea primului ministru, ci despre o măsură negociată de membrii coaliţiei de guvernare şi prevăzută în acord.

Un exemplu

Drept exemplu putem aduce acordul pe marginea negocierilor de creare a coaliţiei între partidele Conservator şi Liberal Democrat din Marea Britanie, la 11 mai 2009. Acesta se referă, nu la principii şi valori şi nici măcar la priorităţi, ci la un şir de probleme asupra cărora partidele respective aveau puncte de vedere divergente şi era necesară stabilirea unui punct de vedere comun pentru asigurarea unei guvernări „puternice şi stabile”. Documentul nu prevede mecanismele funcţionării coaliţiei, ci acţiuni în domenii concrete: reducerea deficitului bugetar, revizuirea cheltuielilor, măsurile fiscale, reforma bancară, imigraţia, reforma politică, pensiile şi asistenţa socială, educaţia, relaţiile cu UE, libertăţile civile, mediul. Spaţiul de manevră al viitorului prim-ministru, membrilor guvernului, majorităţii parlamentare se plasează în cadrul acestor puncte negociate, iar încălcarea periclitează stabilitatea guvernării. Fireşte, şi în acest cadru sunt posibile divergenţe de interpretare, dar probabilitatea e mult mai mică decât atunci când se merge pe „improvizaţie”.

Nemulţumirea faţă de programul de reducere a cheltuielilor, considerat prea drastic, l-a determinat pe vicepreşedintele liberal democraţilor britanici, Simon Hughes, să declare în august 2010, la 100 de zile după formarea coaliţiei, că deputaţii liberali democraţi trebuie să aibă dreptul de veto asupra proiectelor înaintate de guvernul Cameron. Cu el însă nu a fost de acord liderul Partidului Liberal Democrat, Nick Clegg. Reducerea cheltuielilor bugetare fusese negociată şi compromisul trebuia respectat, chiar dacă unor membri li se părea că e prea mare şi vine în contradicţie cu programul partidului.

Disproporţie evidentă

Insuficienta elaborare a programelor electorale face ca în acordul AIE 2 să existe o disproporţie evidentă între capitolele valori şi principii, priorităţi, pe de o parte, şi cel privitor la mecanismele de funcţionare a alianţei, pe de altă parte. Dacă primele două – valori şi principii – puteau să lipsească, fiind, în esenţă, o înşiruire de banalităţi, cel privitor la priorităţi necesita o elaborare mai minuţioasă, mai concretă, mai cu seamă în punctele divergente.

Un reper prost

În general, acordul reprezintă o premieră pentru viaţa noastră politică şi va servi drept reper pentru coaliţiile viitoare. Un reper prost, din păcate. În mod paradoxal, această deviere de la normal trebuie să şi-o asume noua generaţie de politicieni, în special echipa lui Vlad Filat, care, fiindcă veni vorba, trebuie să înceapă a respecta partenerii, a juca după reguli, corect.

Fiindcă va intra în istorie, ar fi fost bine ca, după elaborarea, în baza programului de guvernare, a planului de acţiuni, cu cifre şi indicatori concreţi, acordul în cauză să fie revizuit în aşa fel încât să excludă supravegherea reciprocă şi

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)