Nicolae Negru: „Macedonizarea” RM?

De la un timp, Igor Dodon face declaraţii belicoase la adresa unioniştilor. În mod paradoxal, fostul ministru-economist s-a radicalizat odată cu primele semne de distanţare de comunişti şi de lansare a propriului proiect politic. Părăsind PCRM, Dodon anunţă, pe de o parte, că doreşte să contribuie la deblocarea situaţiei politice din RM, iar, pe de altă parte, că nu va admite accesul unionistului Ghimpu în vreo funcţie-cheie în stat. Scopuri care se bat cap în cap. Să deblochezi prin blocaj. Zilele trecute, el şi-a exprimat din nou aversiunea viscerală faţă de Ghimpu şi unionişti în general, de pe laiţa de „statalist” neaoş, mare apărător al integrităţii şi suveranităţii Republicii Moldova, „fireşte”.

„Pisicuţul” Dodon

Care era rostul ieşirii lui Dodon din PCRM dacă se situează pe aceleaşi poziţii extremiste, antidemocratice? Să ilustreze înţelepciunea populară că „surceaua nu sare departe de trunchi” şi că „ce naşte din pisică şoareci mănâncă”?

Unionismul este moral şi legitim, „inscripţionat” în declaraţia de independenţă a RM. Nicio lege nu îi poate opri pe românii basarabeni, care consideră că au fost ocupaţi de Rusia în 1812 şi de Uniunea Sovietică în 1940 şi 1944, să-şi dorească reunirea cu România, în mod democratic, fără violenţă, cu respectarea tuturor drepturilor şi libertăţilor concetăţenilor săi de altă origine etnică. Românii basarabeni au dreptul să tindă să se reunească cu ţara lor, aşa cum, de exemplu, în Marea Britanie, scoţienii au dreptul să aspire la independenţă prin mijloace democratice. De altfel, reprezentanţii mişcării independentiste guvernează acum în Scoţia, intenţionând să organizeze un referendum privind ieşirea din componenţa Marii Britanii.

Unioniştii nu se sperie

A dori să-i marginalizezi pe unionişti, să le închizi accesul la posturile-cheie înseamnă să doreşti să ignorezi, să elimini de pe scena politică o mare parte a cetăţenilor RM.

În pofida eforturilor de creare a unei noi limbi şi a unui nou popor, diferit de cel român, ponderea unionismului în RM avea să fie cu mult mai mare dacă regimul comunist din perioada ocupaţiei sovietice nu ar fi promovat o politică demografică de „subţiere” a elementului autohton. Sporul de peste 1 milion de oameni al populaţiei RSSM în perioada sovietică se datorează factorului mecanic, migraţiei masive din Rusia şi Ucraina. (Chiar în primele luni după formarea RSSM, printr-un ucaz al lui Kalinin, erau recrutaţi 200 mii de persoane pentru a fi trimişi în „tânăra republică unională”. Procesul a durat până la începutul fondării Mişcării democratice şi de renaştere naţională, în 1988. Astfel, 60 de mii de „specialişti”, inclusiv măturători, trebuia să fie invitaţi la uzina de calculatoare care se construia la marginea Chişinăului în acea perioadă.) Dacă nu au dispărut în 50 de ani de ocupaţie sovietică, decimaţi, terorizaţi, deportaţi, băgaţi în închisori, în casele de nebuni (cazul lui Ion Vasilenco, Gheorghe David), hărţuiţi în permanenţă de KGB, crede Dodon că-i va speria pe unionişti lipsindu-i de posturi?

Regretul după URSS

Deşi ţine atât de mult la suveranitatea şi independenţa RM, Dodon nu se pronunţă împotriva celor care optează pentru aderarea la viitoarea Uniune Eurasiatică, moşită de Putin, care nu îşi ascunde regretul după URSS. Chiar dacă declară că e vorba despre o organizaţie similară cu Uniunea Europeană, metodele de presiune politică şi economică, şantajul aplicat de Moscova asupra fostelor republici sovietice, asupra Ucrainei în primul rând, demonstrează o mare diferenţă de scopuri. UE nu presează pe nimeni să devină membri. Dimpotrivă, pune condiţii dure de aderare. În timp ce partidele proruseşti acţionează în voie, cele proromâneşti sunt demonizate şi ameninţate. Un exemplu e refuzul Ministerului Justiţiei de a înregistra noul statut al PNL.

RM pe fundamentul RSSM

Pe lângă faptul că seamănă neîncredere, împiedică apropierea dintre cele două maluri ale Prutului, încercările de a pune RM pe fundamentul ideologic antiromânesc al RSSM poate duce la „macedonizarea” RM, spre bucuria forţelor revanşarde din Rusia. Acesta e scopul lui Dodon? Una e să te declari stat moldovenesc, şi alta e să pretinzi că reprezinţi întreaga Moldovă, să-l „privatizezi” pe Ştefan cel Mare, să transformi moldovenismul provincial în ideologie de stat.

În 2008, Grecia a blocat intrarea Macedoniei în NATO şi ameninţă că se va opune şi intrării în UE, pe motiv că numele ţării vecine face parte din patrimoniul naţional al Greciei. Refuzul de a-l schimba este perceput la Atena ca o formă de pretenţie asupra unei părţi din teritoriul grec cu acelaşi nume, propunând autorităţilor macedoniene să-şi reboteze ţara Macedonia de Nord. Fiindcă veni vorba, şi în cazul nostru s-ar cere o uşoară modificare a numelui în Moldova de Est, care este mai aproape de adevăr, mai adecvată unor relaţii corecte cu România. Asta le-ar lua apa de la moara unor „patrioţi” provocatori de meserie.

Antiromânismul ameninţă stabilitatea

Antiunionismul, antiromânismul creează mari probleme nu numai în relaţiile cu România, ci şi pentru democratizarea şi stabilitatea RM. Situarea pe poziţii românofobe limitează cooperarea dintre partidele din RM. Epurările care s-au făcut după venirea comuniştilor la putere, suprimarea presei libere din dorinţa instinctivă de a pune căluş în gura  unioniştilor, marginalizarea, discriminarea intelectualităţii, a scriitoriilor din motive de unionism le-au jucat o festă nu numai comuniştilor, dar şi RM în general, întărind percepţia unui regim nedemocratic instaurat de comunişti, ducând în cele din urmă la protestele din 7 aprilie 2009. „Întunericul” comunist, lipsa de libertate, dictatura, antiromânismul i-au scos atunci pe tineri în stradă. Lozincile „materialiste” au lipsit cu desăvârşire. Luptând cu unioniştii, Voronin a căzut pradă propriilor reflexe sovietice şi a reconfirmat natura, apucăturile totalitariste ale comuniştilor. Acum nici un partid care se respectă nu poate colabora cu PCRM fără să se compromită. Blocajul de azi este în cea mai mare măsură „opera” lui Voronin. Acum Dodon să-i ia locul.

Nu există alternativă

Oricum, democraţia, pluralismul, „convieţuirea paşnică” între partidele de diverse orientări este, în mod paradoxal, cheia evoluării, a supravieţuirii RM ca stat. Alternativa este un permanent război, o permanentă instabilitate. Aşa că Dodon fie că este mărginit, fie că este un „instrument” în mâinile celor care tulbură mereu apele. Se ştie bine de ce.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)