Nicolae Negru:„Fascist-eliberator”, juma-juma

Motto: „Oameni, fiţi umani, e prima voastră îndatorire” (Jean Jacques Rousseau)

Scandalul izbucnit în legătură cu medalia dedicată aniversării sfârşitului celui de-al doilea război mondial demonstrează că unii concetăţeni de-ai noştri nu pot ieşi nicidecum din grota ideologiei bolşevice şi sovietice! Că deputaţii comunişti, voroninii şi muşucii, s-au opus ca nişte smintiţi unui gest uman faţă de cei care au participat la război în cadrul armatei române, nu e de mirare. Că unii intelectuali mai continuă să-i împartă pe taţii şi bunicii lor pe criterii comuniste e deja grav, e semnul unei anchilozări spirituale, soră cu prostia.

Mă refer la Serghei Raţa, care îşi zice istoric, şi care declară pentru regnum.ru că medalia comemorativă aprobată de Parlamentul RM seamănă, „ca formă şi după culoarea alb-neagră a panglicii cu cunoscutul ordin distinctiv german „Crucea de Fier”. Fireşte, dl Raţa are dreptul la orice părere, ca şi oricare dintre noi. Dacă i se pare, i se pare şi nu ai ce-i face. El nu zice că este identică, ci doar că seamănă, iar astea sunt lucruri diferite. Şi fiindcă suntem pe tărâmul părerilor, mie, de exemplu, această medalie îmi aminteşte mai curând de Gheorghievski Krest al Rusiei, care, la rândul său, se aseamănă cu „Crucea de Fier” a Germaniei.

Problema e că dl Raţa nu se poate opri la timp în exerciţiile sale imaginative. Pornind de la o asemănare părelnică, el sugerează că deputaţii AIE sunt „admiratori deschişi şi ascunşi ai Mareşalului Antonescu”, pe care Hitler l-a decorat cu „Crucea de Fier” tocmai pentru „nimicirea în masă a evreilor şi a „elementelor sovietice” (pe Stalin, totuşi, nu l-a întrecut la numărul de oameni nimiciţi fără nicio vină, fiindcă veni vorba – n.n.), şi se miră că deputaţii PDM au votat pentru această medalie. „Oamenii de bună credinţă nu s-au aşteptat la aşa ceva de la PDM, care a vorbit „aşa de mult şi aşa de frumos despre veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, încheie Raţa. „Oameni de bună credinţă” sunt evident doar cei care gândesc ca el.

Cu această „logică” de comisar nu e greu să descoperi orice. Dacă însă privim cu ochii deschişi, fără ochelari ideologici şi politici, vedem că lucrurile stau diferit. În viaţa „reală” nimeni nu separă mormintele celor care au participat la război în rândurile armatei române de ale celor care au luptat în rândurile armatei sovietice. Şi la muncă, şi la mese mari, oamenii au stat şi mai stau alături indiferent de care parte a liniei frontului s-au aflat bunicii sau taţii lor. Căci, să o spunem sincer, asta nu a depins de voinţa lor. Faptul că cineva îi împarte în buni şi răi nu este nici omeneşte, nici creştineşte. E în spirit comunist.

Dacă procedăm cum ne sugerează comuniştii, băgăm dihonia duşmăniei în toate familiile basarabene, împărţindu-i pe fraţii vii şi morţi în buni şi răi. Căci nu e familie în care să nu se găsească foşti ostaşi care au putrezit în tranşei diferite.

Tatăl meu, de exemplu, Mihai Negru, a fost artilerist şi a apărat sondele de la Ploieşti de atacurile aeriene duşmane. Unchiul meu Ion, pe linie maternă, mai tânăr cu doi ani decât tata, a fost mobilizat, în 1944, în armata sovietică şi dus, fără nicio pregătire, pe linia întâi a frontului. Rănit foarte grav în chiar prima luptă, a zăcut mult timp într-un spital militar. Tata, luat prizonier de sovietici, a reuşit să fugă şi s-a ascuns aproape un an în împrejurimile satului. Unchiul, care de-a lungul vieţii sale „a tot umblat pe la doctori”, s-a bucurat în schimb de atenţia şi onorurile autorităţilor sovietice, în timp ce tata, muncind din gros, în Siberia şi în satul natal, era „ignorat”, eufemistic vorbind, dacă nu luăm în considerare atenţia din partea NKVD şi KGB. Asta însă nu-l bucura pe unchiul şi nu-l întrista pe tata.

Au fost înmormântaţi în acelaşi cimitir şi, sunt sigur, s-ar amuza mult dacă ar afla cumva că unuia i s-ar cuveni o medalie comemorativă, iar altuia, nu. Şi s-ar amuza şi mai tare de faptul că nişte oameni „fără ruşine”, cum i-a numit Mihai Ghimpu, nişte nesimţiţi şi frustraţi ideologici le recomandă foştilor ostaşi sovietici să nu accepte medalia jubiliară pentru simplul fapt că actuala guvernare îi tratează în mod egal pe toţi foştii ostaşi, indiferent de uniforma în care au fost îmbrăcaţi şi de care parte a liniei frontului s-au aflat.

Şi mai „amuzant” este cazul celor care au luptat în rândurile ambelor armate, cum i s-a întâmplat, de exemplu, lui Macarie Severin din Străşeni, tatăl cunoscutului pictor Ion Severin. Ar fi că o parte din el este „fascistă”, iar cealaltă „eliberatoare”. În această situaţie, i se cuvine medalie sau nu?

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)