Niciodată să nu spui „niciodată” (II)

Era cald şi umed afară. Ilinca se prefăcuse că nu a auzit întrebarea. De obicei, calmă şi liniştită în orice împrejurare, acum arăta foarte tulburată. În loc de răspuns a rostit: „Şi eu mă bucur să te văd. Nu m-am aşteptat să te întâlnesc. Dumnezeule, ce surpriză!”. Chiar în clipa aceea venea în zbor către ei o buburuză, care se opri pe o frunză de zorele, ce se întindea pe gardul ce împrejmuia terasa. Pentru a-şi ascunde emoţia, Ilinca întinse mâna spre frunză, luă buburuza, o aşeză în podul palmei şi începu să-i cânte ca în copilărie: „buburuză-ruză, încotro-i zbura, încolo m-oi mărita”.

„De patru ani sunt tată şi eu nu ştiu!”

Şi cum sfârşi cântecul, gâzuliţa roşie cu buline negre, îşi luă zborul şi ateriză drept în părul lui Radu. Au izbucnit cu toţii în râs, iar Ilinca, deja mai calmă, zise în glumă: „Ia te uită! Nu ştiam încotro va zbura şi dincotro va veni spre mine Făt-Frumosul”.

Radu se aplecă către urechea ei şi repetă întrebarea pe şoptite: „Nu cumva e… fiica noastră?” Ilinca îi răspunse cu o altă întrebare: „Dar tu cum crezi?”. Tremurând de emoţie, el se întoarse către fetiţă: „Rada, poţi să-mi spui cum îl cheamă pe tatăl tău?”. „Nu ştiu, nu l-am văzut niciodată. Mami spune că e bun şi cuminte.” Nu mai avea nevoie de alte explicaţii, dezlegase enigma. Iar Ilinca, uitându-se în ochii lui, încuviinţă, dând afirmativ din cap. După ce termină de mâncat fetiţa, mama o rugă să meargă la peştişorii din acvariul din colţ. Apoi, întorcându-se către Radu, zise: „Povesteşte-mi ce mai faci, cum îţi merg treburile?”. Dar el, năucit de vestea neaşteptată, exclamă: „Nici nu putea fi mai grozav! De patru ani sunt tată şi nu ştiu nimic! De ce nu mi-ai spus?! De ce-ai plecat, fără să-mi spui încotro? Crezi că te-aş fi părăsit, dacă aflam că eşti însărcinată?”

„Aşa am considerat eu că e mai bine. Erai prea tânăr, Radule, ai fi putut avea probleme la colegiu, cu părinţii. Iar eu eram prea fericită când am aflat că sunt însărcinată şi nu-mi doream nimic mai mult decât copilul care să semene cu tine. Mi-am zis: dar câţi copii în zilele noastre cresc fără tată? şi am hotărât să-l cresc singură”, îi răspunse Ilinca cu duioşie. Bărbatul sări ca pus pe jar: „Dacă nu m-ai citit până la capăt atunci, în lunile noastre de fericire, ţi-o spun acum! Nu sunt un egoist sau un ticălos ca alţii, care se tem de viaţa de familie şi îşi părăsesc soţiile ca să scape de responsabilităţi. Şi nici n-aş fi putut să-ţi întorc spatele, să-mi ignor propriul copil, care este sânge din sângele meu. Aş fi rămas cu tine ca să-ţi fiu sprijin şi la bine, şi la greu…” Apoi, întorcându-şi privirea spre Rada, zise: „Doamne, cât e de drăgălaşă!”

OLYMPUS DIGITAL CAMERAI-a recunoscut că n-a fost cheie de biserică

Trecuse vreo două ore. Domnişoara care venise cu Radu plecă pe neobservate. Micuţa s-a plictisit de peştişorii din acvariu şi a revenit la masă. Ilinca o apucă de mână şi-i zise: „Fii atentă, scumpo! Acesta e tatăl tău. Ţi-am spus că locuieşte la Chişinău”. Bucuroasă, copiliţa se repezi şi-l cuprinse de gât: „Da’ eu m-am gândit că poţi fi tatăl meu. Mami mi-a spus că eşti înalt şi frumos. Aşa-i că o să mergi cu noi în Norvegia?” „Numai dacă o să mă luaţi”, zise Radu mângâind-o pe creştet. (Nu-i venea să-şi creadă urechilor. Abia acum află unde plecase Ilinca.)

A fost un moment foarte emoţionant. În seara aceea au mers la hotel. Cu câtă bucurie s-a lăsat fetiţa dusă în cârcă de tata până în camera de hotel! Mai fericită ca niciodată, plină de emoţie, a vorbit cu el până a adormit. Radu şi Ilinca însă nu au închis un ochi toată noaptea. Cu mâna pe inimă bărbatul i-a recunoscut că în toţi aceşti cinci ani n-a fost cheie de biserică. După o jumătate de an de la plecarea ei a încercat s-o înlocuiască cu o domnişoară, apoi cu a doua, a treia. Dar a recunoscut că tot ce i s-a întâmplat cu ea nu s-a mai repetat cu celelalte: „Cu tine mi-am găsit liniştea şi împăcarea sufletească. M-ai învăţat să fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, zilnic să dau ceva bun celor din jur, să-mi fac rugăciunea care îmi dă energie pentru întreaga zi. M-ai ajutat să descopăr sexul ca pe cel mai frumos lucru din lume. Însă nici una din domnişoarele care au trecut prin viaţa mea după tine nu a putut să-mi ofere ce mi-ai oferit tu. Numai tu ştii să dai totul pentru omul drag. Cu tine mi-am dorit să împart totul în astă viaţă din clipa când te-am cunoscut. Dar tu ai plecat şi m-ai lăsat să-ţi duc mereu dorul. Acum, când Cel de Sus şi fetiţa noastră au dorit să ne întâlnească, cred că o să mă accepţi aşa cum sunt. Ei şi ce dacă eşti cu 10 ani mai mare decât mine? Parcă puţine cupluri sunt pe pământ la fel ca noi? Eu te-am iubit şi continui să te iubesc disperat şi fierbinte. Am aşteptat clipa revederii din ziua în care ai plecat. Şi ai venit nu singură, ci cu copilul nostru! Cred că soarta ne-a surâs şi nu ne va mai despărţi de acum încolo. Rada nu trebuie să crească fără tată. Eu muncesc, am un salariu, ne vom descurca. Spune-mi că rămâneţi acasă, nu mai plecaţi”.

Cea mai înţeleaptă alegere

Pe obrazul Ilincăi se prelinse o lacrimă fierbinte, care căzu pe pieptul lui Radu. El o strânse în braţele lui vânjoase cu putere. Lacrimi de fericire curgeau din ochii lor. După o pauză de tăcere, ea rosti: „La 23 de ani pierdusem încrederea în bărbaţi. I-am ignorat până când mi-ai apărut în cale tu. Nu ştiam ce vârstă aveai. Mă îndrăgostisem de tine. Dar nu credeam că şi tu eşti îndrăgostit cu adevărat de mine. Afecţiunea cu care mă tratai am luat-o drept o pasiune de adolescent, o distracţie pentru vârsta ta. Am ştiut că ceea ce este mai bun urmează să vină şi am plecat cât mai departe ca să nu-ţi fac probleme. Acum chiar nu mai vreau să mă despart de tine. Vei merge cu noi în Norvegia. Este o ţară foarte frumoasă, oamenii sunt mai buni, mai prietenoşi, legile statului funcţionează. De corupţie la ei nu se vorbeşte. Am ales această ţară cu gândul la viitorul Radei. E poate alegerea cea mai înţeleaptă a vieţii mele”.

„Să fie aşa precum zici. N-am nimic împotrivă. Sunt gata să merg oriunde, numai să fiu cu voi împreună. Nu-mi pot imagina viaţa fără tine, draga mea, şi fără dulcea noastră fetiţă”, răspunse el cu inima plină de dragoste. Prin geam se vedea soarele sclipind la orizont. Ce noapte frumoasă plecase! Ce zi luminoasă-ncepuse!

The following two tabs change content below.