„Nicio constituţie nu stipulează dreptul unor teritorii la secesiune”

_DSC8902dumitru gramaInterviu cu Dumitru Grama, conferenţiar universitar, doctor în drept

– Stimate Domnule Grama, după organizarea referendumului în UTA Găgăuzia privind aderarea la Uniunea Rusia–Belarus–Kazahstan, autorităţile de la Comrat au invitat miliţienii din Maidan să se „reabiliteze” în sudul RM, mai mult, au cutezat să solicite Chişinăului să introducă în constituţie dreptul lor la secesiune. Cum calificaţi aceste „revendicări”?

Aşa-numitul „referendum” din 2 februarie curent este ilegitim, deoarece tinde să torpileze dreptul suveran al Republicii Moldova la exercitarea atribuţiilor politicii externe prin intermediul organelor constituţionale: Preşedinte, Parlament, Guvern. În niciun stat din lume, nu este admis ca populaţia unui grup de localităţi să dicteze ţării întregi cursul politicii externe! De exemplu, articolul 71 al Constituţiei Federaţiei Ruse stabileşte că problemele politicii externe sunt exercitate doar de către instituţiile federale competente.

În ce priveşte invitarea de către başkanul Formuzal a unor cetăţeni ucraineni, sănătatea cărora a fost afectată în urma violenţelor de la Kiev, este o ingerinţă în afacerile interne ale Ucrainei. Numai guvernul Ucrainei are dreptul, prin tratativele cu Guvernul Republicii Moldova, să decidă contingentul de persoane care ar urma să fie reabilitate în RM.

Şi, în cele din urmă, prin propunerea başkanului Formuzal de a se include în Constituţia R. Moldova un articol prin care să se permită secesiunea UTA Găgăuză, se încearcă crearea unui suport juridic de dezmembrare teritorială a Republicii Moldova. Nicio constituţie a statelor lumii nu stipulează dreptul unor teritorii la secesiune. De ce Republica Moldova ar trebui să acorde acest drept urmaşilor unor colonişti?

– Să înţelegem că Chişinăul a sărit peste cal în 1994, acordându-le autonomie găgăuzilor. Cu alte cuvinte, ce se întâmplă acum la Comrat are originile în constituirea unităţii teritoriale autonome Găgăuzia?

Iniţiativa de constituire a RASS Găgăuze, înaintată prin deciziile Congresului extraordinar al reprezentanţilor poporaţiei găgăuze, a fost examinată în şedinţele comisiilor Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti şi în şedinţa plenară a forumului suprem de stat al republicii din iulie 1990.

În scopul de a contribui la dezvoltarea social-economică şi naţional-culturală a găgăuzilor şi bulgarilor, s-a decis includerea localităţilor găgăuze într-o singură unitate administrativ-teritorială cu un potenţial economic mai puternic. Prin urmare, se propunea modalitatea de comasare a unităţilor administrativ-teritoriale mici în una mai mare, după cum s-a procedat ulterior în Federaţia Rusă. S-a considerat de asemenea că problemele dezvoltării găgăuzilor ar putea fi rezolvate în baza dreptului de autonomie naţional-culturală, după exemplul membrilor grupurilor etnice din SUA, Canada, Germania etc.

– Se pare că autonomia culturală a fost strâmtă pentru ei…

Evident, contextul politic se schimbase complet în 1994 faţă de cel de la 1990. Astfel, problema găgăuză a reapărut pe agenda legislativului. În şedinţa Parlamentului R. Moldova din decembrie 1994, prin voturile deputaţilor Mişcării politice „Unitatea-Edinstvo” şi ale Partidului Democrat-Agrar din Moldova, a fost adoptată Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-yeri), prin intermediul căreia, a fost constituită Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.

S-a preconizat că, prin formarea autonomiei teritoriale pentru găgăuzi, se vor crea condiţii mai prielnice pentru dezvoltarea social-economică şi naţional-culturală a găgăuzilor, pe de o parte, şi se vor aplana, pe de altă parte, tensiunile interetnice existente.

– Ceea ce nu s-a întâmplat, dimpotrivă…

Contradicţiile dintre Chişinău şi UTA Găgăuzia rămân tensionate din cauza că liderii găgăuzi urmăresc frecvent scopul de a destabiliza situaţia în Republica Moldova, prin refuzul de a utiliza limba română, care este limbă de stat, în activitatea instituţiilor administraţiei locale, iar în ultima perioadă – prin torpilarea directă a procesului de integrare europeană a Republicii Moldova.

– Domnule profesor, care sunt de fapt drepturile politice ale acestui grup etnic în Republica Moldova, pornind de la trecutul lor naţional?

În orice stat din lume, împreună cu naţiunea care alcătuieşte majoritatea, locuiesc membrii altor etnii sau ai unor grupuri naţionale. Şi în Republica Moldova locuiesc persoane de diverse origini etnice precum ruşii, ucrainenii, bulgarii, găgăuzii etc. Unii autori, atât în perioada sovietică, cât şi în prezent, consideră că Republica Moldova este un stat „polietnic” (multinaţional). Reieşind din logica acestora, pe teritoriul actual al RM s-ar fi constituit istoriceşte mai multe etnii ca în India, Federaţia Rusă, Nigeria etc.!

În realitate, este cu totul altfel. În spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic, s-a constituit şi s-a dezvoltat istoriceşte un singur popor, cel român. Strămoşii ruşilor care locuiesc în Republica Moldova au imigrat din Rusia, ai bulgarilor şi găgăuzilor au imigrat din Bulgaria etc.

Din punct de vedere ştiinţific, părţile componente ale unor etnii membrii cărora au emigrat în teritoriile altor popoare sunt consideraţi drept membri ai unor grupuri etnice (grupuri naţionale).

– Vă rog să ne concentrăm pe aspectul drepturilor naţionale.

Investigaţiile ştiinţifice arată că au dreptul la constituirea unor formaţiuni politico-statale doar popoarele (etniile) autohtone. În Federaţia Rusă, de exemplu, toate republicile, regiunile autohtone, districtele naţionale au fost create doar de către etniile autohtone în cadrul teritoriilor unde acestea s-au constituit şi s-au dezvoltat din punct de vedere istoric.

Când cecenii, inguşii, kalmîcii, au fost deportaţi în masă în Kazahstan şi în Asia Mijlocie, nu au cutezat să revendice constituirea unor formaţiuni statale pe teritoriile popoarelor unde au fost deportaţi. Se consideră drept pericol iminent pentru suveranitatea, integritatea teritorială şi independenţa politică ale unui stat constituirea pe teritoriul său a unor formaţiuni politico-statale pentru membrii unor grupuri naţionale. În Federaţia Rusă, nu există în prezent niciun tip de autonomie teritorială pentru grupurile etnice constituite în baza urmaşilor migranţilor.

– Se ştie că găgăuzii de pe teritoriul actual al RM au imigrat de pe teritoriul actual al Bulgariei, fapt recunoscut de către istoricii lor „oficiali”. Ce au reuşit să dobândească, de exemplu, găgăuzii bulgari din punct de vedere politic?

Trebuie să recunoaştem că găgăuzii din Bulgaria nu au înregistrat performanţa conaţionalilor lor din Republica Moldova. Deşi în Bulgaria, turcii s-au stabilit începând cu secolul XIV, bulgarii, prin manifestaţii, au obligat în 1989 guvernul lor să respingă cererile minoritarilor turci de a crea o autonomie teritorială.

Refuzul poporului bulgar de a admite formarea de autonomii teritoriale pentru urmaşii migranţilor a fost consfinţit juridic în articolul 2 al Constituţiei Bulgariei, modificată parţial în 2003 în care scrie negru pe alb: „În Bulgaria, nu se admite constituirea unor autonomii teritoriale”!

 Vă rog să facem o precizare. Găgăuzii din Republica Moldova au reuşit să dobândească din partea Chişinăului dreptul de a forma o unitate teritorial-autonomă fără a avea niciun drept în acest sens…

Într-adevăr, niciun stat din lume, până în prezent, n-a creat unităţi teritoriale autonome pentru membrii grupurilor naţionale. În plus, nicio comunitate de găgăuzi fie din Bulgaria, Ucraina, Rusia, fie din Turcia nu a reuşit să formeze unităţi teritorial-autonome, doar găgăuzii din RM.