Nici tartuffizarea, nici bacalizarea! // Observator

Spectrul alegerilor anticipate a apărut cu claritate pe firmamentul RM după ce Filat a spus că nu mai participă la identificarea unui alt candidat la preşedinţie, rămânând ca PL să dea răspuns în privinţa Veronicăi Bacalu, şi după ce Dodon a anunţat că o va supune pe Bacalu unui „test al statalităţii”, contrazicându-l pe premier că aceasta ar avea asigurate 50 de voturi, inclusiv cele trei ale socialiştilor. Dodon, fără să vrea, i-a cedat avantajul său lui Ghimpu. De el depinde acum dacă îşi va asuma declanşarea alegerilor anticipate sau, acceptând-o pe Bacalu, îi va lăsa lui Dodon acest rol. Cu siguranţă, şansele electorale de azi ale socialiştilor sunt mai mici decât atunci când au părăsit PCRM.

Ghimpu mai are la dispoziţie încă o mutare: să se întoarcă la candidatura lui Ion Ababii, rectorul Universităţii de Medicină. De altfel, analiştii şi presa de la noi au trecut prea uşor peste cazul său. Cât de onest şi consecvent a procedat Ghimpu faţă de el? Dacă doar prezenţa lui Ababii în guvernul comunist l-a oprit să spună da, de ce era dispus să-l voteze preşedinte pe Marian Lupu, care, spre deosebire de Ababii, a fost membru al PCRM, a participat la manifestaţiile comuniste, ca să nu mai vorbim despre rolul său din ziua de 7 aprilie 2009? Doar fiindcă alegerea lui Lupu îl propulsa pe el în postul de spicher? Nu seamănă dl Ghimpu cu un Tartuffe politic, făţarnic şi calculat? Dacă Ghimpu era consecvent cu adevărat, dar nu „consecutiv” cum spune Voronin, poate aveam deja preşedinte. (Intenţia sa de a-i organiza un examen lui Bacalu, să vadă dacă ea cunoaşte „toate obligaţiile unui preşedinte de ţară”, „relaţiile externe” ale RM, nu este cam puerilă? Crede el că la FMI se face mai puţină politică decât la Chişinău?)

Pe de altă parte, nici poziţia adoptată de Filat nu este rezonabilă, „constructivă”. Nu cred că sloganul „Bacalu cu orice preţ” va fi acceptat şi salutat de societate. Apoi, pe un Tartuffe nu-l iei cu principii, cu „morală”, cu încăpăţânare mai ales (întrebaţi-l pe Anatol Durbală, care l-a jucat la „Luceafărul”). Nu e bună nici tartuffizarea, dar nici „bacalizarea”, e bună căutarea de soluţii, nu încleştarea de coarne pe punte, deasupra prăpastiei.

Paul Borzac