„Nicăieri în Noul Testament nu se spune că femeia este oprită de a intra în biserică în perioada menstruației”

Interviu cu părintele Gheorghe Cojocaru, despre obiceiurile bisericii ortodoxe

biserica Nastrea Maicii Domnului

O mare problemă în societatea noastră este atunci când vorbim despre regulile pe care trebuie să le respecte un creștin atunci când intră într-un lăcaş sfânt. Deseori ne punem întrebarea: „Cum să procedăm?”, „Ce trebuie să facem?” şi „Cum este corect?”. Pentru că fiecare din noi își formează o viziune aparte, în funcţie de vârstă. Parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din capitală, Gheorghe Cojocaru, îndrumă creștinii ortodocși care merg la biserică să nu încalce anumite reguli și să nu uite că se află în casa Domnului, într-un loc sfânt!

– Pentru ce îngenunchem în biserică?

Îngenuncherea este un rezumat al istoriei mântuirii și o manifestare a pocăinței noastre, precum întărește Sfântul Vasile cel Mare, când zice: „Prin fiecare plecare de genunchi și ridicare arătăm cu fapta că, prin păcat, am căzut la pământ și că, prin iubirea de oameni a Celui ce ne-a zidit, am fost chemați sus, la cer. Deci, îngenuncherea este o manifestare a pocăinței, incompatibilă cu starea de bucurie trăită în timpul biruinței vieții asupra morții.

– De ce femeile nu au voie să intre în Sfântul Altar?

La începutul creştinismului, Altarul nu era despărţit de restul Bisericii, ca acum. El reprezenta, pur şi simplu, locul unde preoţii săvârşeau Jertfa lui Hristos, locul unde Hristos poposea în mijlocul poporului său. Prin urmare, neavând legătură cu preoţia, femeia nu avea voie să intre în Sfântul Altar.

Altarul rămâne zona lăcaşului de cult unde îşi avea rostul doar preotul, care îl aducea pe Hristos poporului. Primele canoane ale Bisericii susţin că „nu i se cuvine femeii să intre în altar” tocmai pentru că ea nu are nici un rost acolo. Femeii i se permite să intre în altar numai în două cazuri: la sfinţirea altarului sau la sfinţirea bisericii, sau în perioada unor lucrări de reparație a altarului. Însă după finisarea acestor lucrări tot lăcaşul se sfinţeşte din nou.

– Cu toții știm că copiii sunt simbolul iubirii și al credinţei, care sunt obiceiurile și tradițiile cele mai importante ale unui botez?

De foarte mult timp, botezul copiilor reprezintă una dintre cele mai importante tradiții pe care creștin-ortodocșii le țin cu sfințenie. În primul rând, se obișnuiește ca nașii de botez să se aleagă fie din familie, fie să se moștenească. Conform tradiției, nașii de cununie trebuie să boteze doar primul copil, în timp ce pe al doilea îl vor boteza doar dacă aceștia vor. Lumânarea de botez reprezintă lumina din sufletul fiecărui prunc botezat și este obligația nașului. Potrivit obiceiului, lumânarea trebuie să fie împodobită cu flori de crin, frunze de ferigă și floricele din floarea miresei. Crinul este cunoscut de toți credincioșii ca fiind floarea Maicii Domnului, în timp ce feriga se pune pentru ca pruncul să aibă spor și să fie sănătos ca bradul. Mai mult, florile din floarea miresei se pun pentru ca pruncul să nu aibă cununii legate. Obiceiul cere ca nașii să pregătească pentru înfășatul pruncului o pânză albă, necusută și nefinisată, deoarece și Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos a fost înfăşat astfel.

Această pânză de înfășare trebuie să măsoare trei metri. A doua zi după săvârșirea botezului are loc și scoaterea din mir a copilului. În timpul ritualului îmbăierii, lumânarea de botez trebuie să rămână aprinsă, iar la sfârșit aceasta se stinge fie de tavan, fie de tocul ușii. Mai apoi, lumânarea se despodobește de toate elementele decorative și se păstrează într-un loc uscat în poziție dreaptă. De asemenea, aceasta nu trebuie să se încovoaie sau să se rupă. De asemenea, moţul tăiat se păstrează ca amintire împreună cu lumânarea de botez, până când copilul va împlini șapte ani.

– Părinte, le este îngăduit femeilor să intre în biserică în perioada menstruației ?

Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat! Femeia are voie să intre în biserică chiar şi în perioada aceasta, iar dacă se simte nedemnă sau necurată poate apela la duhovnic să-i dea dezlegare să intre sau să nu intre ca să nu mai facem de capul nostru. Ideea necurăţiei femeii în perioada ciclului menstrual este una ce ţine de tradiţia iudaică şi de Vechiul Testament. Nicăieri în Noul Testament nu se spune că femeia este oprită de a intra în biserică în perioada menstruației. Așa că pe om nimic nu-l poate opri de la rugăciune și de la credință. Dacă este dorință, totul e posibil.

– Este bine ca de Paște ouăle să fie vopsite în diverse culori?

Oul simbolizează viaţa, fecunditatea. În creştinism, vopsitul ouălor face trimitere la jertfa Mântuitorului de pe Golgota. Ouăle trebuie vopsite roșii, ci nu verzi, galbene sau albastre. Practica vopsirii ouălor în culoarea roşie se transmite din zorii creştinismului, prin viu grai, din generaţie în generaţie. Legenda vorbeşte despre faptul că Maica Domnului, venind la Golgota să-L plângă pe Fiul ei răstignit, a aşezat sub cruce un coşuleţ cu ouă, care s-au înroşit de la sângele lui Iisus. De aceea de atunci ouăle se vopsesc doar în culoarea roșie semnificând, pe de o parte, focul, cu puterea lui purificatoare, pe de altă parte, sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.

– De ce femeile trebuie să intre în biserică cu capul acoperit, iar bărbații, nu?

Sfântul Apostol Pavel spunea: „Orice bărbat care se roagă sau prorocește, având capul acoperit, necinsteşte capul său (pe Hristos), iar orice femeie care se roagă sau prorocește, cu capul neacoperit, își necinsteşte capul”. Potrivit Bisericii, bărbatul este capul femeii și „femeile trebuie să se supună bărbaților”. Astfel, motivul pentru care bărbații nu își acoperă capul, în biserică, și femeile da, este reprezentat de o rânduială a bisericii, fapt evidențiat și în iconografie. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă ale lui Dumnezeu, femeia însă este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea şi femeia este datoare să aibă semn de supunere asupra capului ei, pentru îngeri. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

– Părinte, vă mulțumesc mult pentru interviu și pentru timpul acordat, mi-a făcut plăcere să discut cu dumneavoastră!

Domnul să te aibă în pază!

Marina Ignat, stagiară

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)