Nică cel fără de noroc în dragoste

cheating

Un singur fiu au crescut Pelaghia şi Sofronie Dulgheru dintr-o veche aşezare de oameni muncitori din preajma Cernăuţilor. Băiatul a crescut cu multe cărţi, alinat de dragostea şi mângâierea părinţilor care ţineau la el ca la ochii din cap. După absolvirea facultăţii, Nică s-a întors în sat. Lucra inginer mecanic în gospodăria agricolă. Era frumos şi deştept de se dădeau fetele în vânt după el.

El însă nu le băga în seamă. Se lăsa absorbit de munca lui de inginer, de viţa-de-vie şi florile din grădină, de prietenii lui din copilărie – porumbeii. Se apropia de 30 de ani, dar nici gând să se însoare. Când era întrebat de ce nu face pasul, răspundea că nu a întâlnit-o încă pe acea cu chipul şi asemănarea mamei sale.

Doamne! Câte fete şi-l doreau de soţ pe Nică! Câte se uitau zâmbind la el şi oftau când îl vedeau trecând pe drum! El însă părea departe de gândul de a-şi întemeia o familie, căci fată frumoasă şi aşezată la vorbă ca mama lui nu era în tot satul şi în toată regiunea. Şi poate că ar fi rămas flăcău bătrân dacă, în satul cela, nu ar fi locuit o fată din viţă de gospodari, rămasă fără părinţi de la 17 ani. Avea 26 de ani şi trăia de una singură în marea gospodărie lăsată de cei care i-au dat viaţă. Nu era frumoasă, nici subţire, nici mlădioasă, aşa cum visa mama lui Nică la o noră.

Liliana însă avea acel ceva ce iscodeşte cu ochii şi ademeneşte cu vorba. Vorba ei dulce gâdilase sufletele multor flăcăi. Ei însă i-a căzut cu tronc la inimă Nică. Era gata să facă orice numai să-l aibă lângă ea. Într-o zi, nu a mai răbdat şi i-a zis flăcăului: „Chiar nu vezi că îţi trece vremea?! Nu cred că nu vrei să guşti şi tu din dulceaţa plăcerilor vieţii. Uită-te la mine. Ce, nu-s făcută bine?…”. Şi Liliana se uita la el cu înţelesuri şi dorinţe. Focul din privirile domnişoarei l-a tulburat pentru prima dată pe Nică. Peste câteva luni, cei doi s-au căsătorit.

L-a ademenit cu vorbă dulce

După nuntă, mândru şi fericit, Nică a trecut cu traiul în casa soţiei. Priceput şi iscusit la toate, a amenajat în scurt timp grădina de îţi era mai mare dragul să o priveşti. A modificat puţin casa, a schimbat mobila. Pătrunşi de suflarea noului în viaţa lor, cei doi s-au pus pe gospodărit. Au cumpărat două vaci de lapte, cal, câţiva porci, mai aveau şi o mulţime de păsări. Apoi le-au venit pe lume doi fii. Aşa că de lucru era până în barbă. Cele două mâini ale lui Nică de-abia reuşeau să le pună la punct pe toate. Iată de ce Liliana într-o zi i-a zis soţului: „Văd că ţi-i greu, scumpul meu. Hai să-l luăm la noi pe Vlad, orfanul satului, să ne ajute, că tot umblă cu ziua de la unul la altul pentru o coajă de pâine. Vom găsi o bucăţică bunişoară şi pentru el”. Zis şi făcut. S-a prins orfanul satului să îi argăţească. Era harnic şi frumos băietanul, doar că era cam prostuţ. La 19 ani, nu ştia nici să scrie, nici să citească.

Liliana păcătuieşte cu argatul

După cum aţi înţeles, aveau o casă îndestulată şi se înţelegeau foarte bine. Însă, de la o vreme, Liliana umbla nemulţumită. Parcă nu-i ajungea ceva, iar în discuţiile cu femeile accentua mereu că viaţa trebuie trăită şi, dacă bărbatul nu te satisface în pat, nu e păcat să îl înşeli. „Da’ ce, Nică nu te satisface?”, o întrebau cu curiozitate femeile. „Nu. De ce să nu mă satisfacă? Învăţat şi meşter la toate, se pricepe şi la asta. Eu însă vorbesc în general, nu despre mine”, le răspundea Liliana. Până la urmă însă, vecinele aveau să priceapă childurile femeii.

Într-o primăvară, s-a îmbolnăvit grav băiatul cel mic. Era înaintea Paştelui. Liliana a stat cu el la spital câteva zile, apoi l-a rugat pe Nică să vină să o schimbe pentru ca să se poată pregăti de Învierea Domnului. Nu ştia că nevasta lui îl place pe Vlad şi că, tocmai în Săptămâna Patimilor, avea să păcătuiască cu acesta. Era mare nebunie în casa lor în lipsa lui Nică. De cum pleca fiul cel mare la şcoală, până la ora prânzului, cei doi se iubeau cu patimă. Nopţile, de asemenea, le petreceau împreună. Şi ziua în amiaza mare erau surprinşi de vecini cum se sărutau prin grădină sau la un colţ de casă. Iar într-o zi, vecinele au urmărit prin crăpătura gardului cum Vlad îi mângâia sânii şi alte zone erogene.

Azi aşa, mâine aşa, iată că, după aproape trei săptămâni, se întoarce Nică de la spital cu copilul. Vecinii au prins a se şuşoti. Bărbatul nu bănuia nimic, iar Liliana continua să se iubească pe ascuns cu argatul. După câteva săptămâni de la externare, vecinul de la amiază i-a zis: „Domnule Nică, dumneavoastră ori nu vedeţi, ori vă prefaceţi. Cum de o lăsaţi pe nevastă să vă calce onoarea şi demnitatea cu un neisprăvit?”. „Bârfe”, şi-a zis în sinea lui Nică şi a intrat în casă.

Prinşi în flagrant

El ştia că are nevastă cu credinţă care făcuse cu el jurământ în biserică şi nici nu voia să audă ce spun vecinii. Abia când li s-a născut al treilea copil, care semăna leit cu argatul, Nică a prins a înţelege de unde bate vântul. Dar nici atunci nu-i venea să creadă. Se consola, zicându-şi: „S-o fi uitat mult la el în perioada sarcinii şi de aceea seamănă fetiţa aşa de tare cu Vlad”. Nu mult după aceea s-a pornit el într-o dimineaţă la lucru, însă, la o bucată de drum, şi-a amintit că i-au rămas cheile de la birou în dormitor. S-a întors, şi când colo nevasta lui cum se iubea cu argatul aşa se iubea!

Inteligent, omul nu a sărit asupra lor să îi zdupăiască. Atât i-a zis femeii: „Am trăit cu tine aceşti ani mai mult din respect decât din dragoste. Să ştii că nu mi-ai fost dragă nici până acum, dar de acum încolo cu atât mai puţin. Din clipa asta te-am urât de tot”. Şi a plecat la serviciu. Era calm de parcă nu i s-ar fi întâmplat nimic. Când s-a întors seara acasă, Liliana îi adunase toate hainele într-un sac şi a răcnit la el: „Pleacă din casa mea şi din ochii mei să nu te mai văd! Du-te şi trăieşte cu mămucuţa ta cea scumpă, impotentule!”.

Nică, din nou în casa părintească

Şi s-a dus Nică la via şi florile din grădină, la porumbeii lui, la părinţii dragi. Mama lui, de durere şi necaz, a plecat după un an la Domnul. Au trecut ani de atunci. Nică nu s-a recăsătorit şi nici nu crede în ideea că frumosul a venit pe pământ prin femeie. Fiii au crescut mari şi o urăsc pe Liliana şi pe concubinul ei. Stau mai mult cu tata şi cu bunelul care îi învaţă numai de bine. Nică le spune adesea că părinţii nu ţi-i alegi şi mama e una pe pământ. De aceea, trebuie cel puţin să-i poarte respectul dacă nu o pot iubi. Îi învaţă să creadă în Dumnezeu şi să înţeleagă că, oricât de mari ar fi încercările prin care trecem, Dumnezeu ne dă puterea să le depăşim.

The following two tabs change content below.