Nespălarea păcatelor

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Ce ne mai poate uimi în politica moldovenească? Negocierile pentru o nouă alianță guvernamentală – o farsă, de altfel, al cărei deznodământ nu poate fi decât și mai dramatic decât comédia care a provocat-o? Sau propunerea PSRM de a acorda cetățenia Republicii Moldova pentru un milion de euro (presupun, cozile sunt atât de lungi, încât rezolvăm toate problemele bugetare într-o lună)? Sau faptul că un român etnic rupe harta României în plenul unui parlament ce ar fi arătat și funcționat cu siguranță mai bine, dacă țara asta a noastră nu ar musti de inși cu o asemenea conștiință de neam?

Totuși, s-a întâmplat și ceva ce nu ne-am prea așteptat să se întâmple. Candidatura lui Vlad Plahotniuc la funcția de prim-ministru (dacă e adevărat ce spune Președinția). Să recunoaștem: cine s-a gândit că acest scenariu este acum posibil? Orice coaliție viitoare pare, în prezent, atât de fragilă, iar amenințarea anticipatelor – atât de mare, încât ne imaginam, firește, că în fruntea executivului va ajunge cel mult un “tehnocrat” provizoriu sau un “coleg” de sacrificiu.

Dar uite că lucrurile nu stau așa! Postul e râvnit în continuare de mahării cetății. Indiferent de conjuncturi și de riscuri, statutul de prim-ministru îți oferă, fie și pentru scurt timp, controlul asupra întregului trafic financiar din țară. Iar de dragul chilipirului chiar merită să te faci de râs, mai ales că politicienii moldoveni nu s-au temut niciodată de ridicol.

De-a mirării nu e însă ambiția politică a parveniților noștri, ci ieșirea inopinată din culise a ditamai cardinalului. Bănuiesc că dl Plahotniuc oricum ar fi ținut în lesă eventualul guvern de coaliție chiar și în condițiile în care nu ar fi făcut parte din acesta. Și atunci de ce se bagă? Tocmai acum, când toată lumea e cu ochii pe el, când opoziția îi pune în cârcă toate păcatele și răul din lume, când numele său a devenit eponimul dezastrului politic?

Am auzit/ citit mai multe explicații: că e o stratagemă a PDM-ului și că se procedează ca la orice negocieri, după principiul “cer mai mult ca să obțin doar puținul care-mi trebuie”; că omul își dorește controlul total, întrucât criza actuală ar putea avea urmări imprevizibile pentru tot ce a construit și urzit în ultimii ani; că asta e “hotelka” personală a lui Vlad Plahotniuc – dacă tot s-au perindat niște nulități prin fotoliul de prim-ministru, de ce să nu fie acolo și unul deștept, care știe cum se conduce o țară? etc. etc.

Pe mine mă deranjează și, totodată, mă sperie în toată povestea asta mai puțin cauzele, ba chiar și consecințele mutării PDM-iste (deși se vorbește deja de o “lovitură de stat soft” în Republica Moldova, nu?). Mă deranjează debilitatea clasei politice, care a lăsat oameni ca Vlad Plahotniuc să decidă destinul țării: în capitalism, e normal ca aceștia să existe, e însă cu totul anormal să-i lași să te guverneze. Și mă sperie enorm faptul că, în acest moment de cumpănă pentru el și pentru clanul său, Vlad Plahotniuc nu a mai găsit o altă persoană de încredere pentru funcția de prim-ministru decât… Vlad Plahotniuc.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)