Nemţii nu ne lasă la greu

FILANTROPIE // De 16 ani, fiecare cetăţean al Germaniei care achită impozite la stat contribuie la dezvoltarea Republicii Moldova

Aceasta vrem, putem, reuşim şi dorim sunt cuvintele ce le citesc în fiecare zi cei 160 de copii ce învaţă la Şcoala-internat auxiliară din satul Popeasca. Îndemnul este scris cu litere mari pe un perete într-un atelier al şcolii. Cu el în gând şi cu multă dragoste, responsabilitate din partea angajaţilor instituţiei sunt educaţi şi instruiţi toţi copiii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 18 ani, copii ce suferă de retard mintal. Directoarea instituţiei, Ana Nimerenco, spune că, dintre toţi discipolii, trei copii sunt orfani şi doar câţiva au câte un părinte, restul sunt „orfani cu părinţii în viaţă”. Deşi au mame şi taţi, la aceşti copii se gândesc mai mult străinii, precum este ONG „Darurile speranţei” din Germania, care a sponsorizat deschiderea a două ateliere de tâmplărie şi de prelucrare a lemnului, care le-ar oferi acestor copii posibilitatea de a-şi câştiga o bucată de pâine.

Printre copiii care ne priveau şi ne spuneau de mai multe ori „Bună ziua!” uitându-se mai mult în jos, i-am întâlnit şi pe fraţii Xenia (11 ani) şi Vasile (17 ani). Originari din satul Talmaza, raionul Ştefan-Vodă, ambii au privirile rătăcite şi parcă mereu mirate. S-au aşezat cuminţi pe scaun şi mi-au povestit câte ceva despre ei. Am aflat că provin dintr-o familie cu patru copii şi fraţii mai mari ai lor, Nadejda şi Ştefan, au învăţat şi locuit tot la Popeasca. „Acum fratele Ştefan învaţă la Chişinău şi va avea şi de lucru”, spune cu francheţe Vasile. Băiatul zice că părinţii nu aveau cu ce să-i întreţină, dar nici nu se străduiau s-o facă. Apoi tatăl a trecut în lumea celor drepţi, iar mama, ducându-şi toţi copiii la orfelinatul din Popeasca, şi-a luat de o grijă pe întreaga viaţă. I-am întrebat cât de des îşi văd mama. „Mergem acasă uneori vinerea, dar mai mult stăm la sora mai mare care este căsătorită în sat şi are doi copii. O ajutăm mai mult pe ea, pentru că soţul ei este plecat la muncă peste hotare”. Vasile mai spune că învaţă tot ce i se oferă, pentru ca să se descurce în viaţa, asta îşi doreşte cel mai mult. Xenia vrea să devină croitoreasă când va creşte mare, dar acum îi place să se joace cu păpuşa sa. Întrebaţi dacă le este dor de mama, copiii se uită miraţi unul la altul ridicând din umeri şi zic cu greu şi încet „da”.

Orfani cu părinţii în viaţă

Ana Nimerenco este director la Şcoala-internat auxiliară din satul Popeasca, raionul Ştefan-Vodă, din anul 2003. L-a preluat într-o stare deplorabilă. Cu mai multe proiecte iniţiate de ea şi finanţate de diferite state, a adus instituţia la o situaţie de invidiat. Aici sunt instruiţi şi educaţi 160 de copii cu dizabilităţi mintale în special din diferite sate ale raionului. Este o şcoală rezidenţială unde copiii sunt cazaţi, alimentaţi, asiguraţi de stat. Pentru aceşti copii lucrează 34 de educatori, profesori, învăţători la clasele primare, maiştri, douăzeci dintre care au studii superioare cu defectologia absolvită. „Toate obiectele sunt predate conform capacităţilor copiilor. Ca fiecare instituţie de acest fel, orfelinatul din Popeasca are nişte tradiţii pe care le respectă”, relatează Ana Nimerenco. În afară de activităţile extradidactice cum ar fi „Sărbătoarea toamnei aurii”, „Cel mai bun copil dintre cei mai buni”, copiii ţin mai mult la sărbătorile religioase Învierea şi Naşterea Domnului. Dintre toate disciplinele, discipolii şcolii preferă activitatea meşteşugului popular, lucrul cu paiul, pănuşa, broderia, împletitura, origame.

„Sunt foarte creativi aceşti copii, să vedeţi ce lucrări pot face ei din frunze, fac chiar şi trandafiri din frunze. Suntem orientaţi în prezent ca orice lucrare făcută bine de copii să fie comercializată, iar banii să vină în bugetul şcolii, mai ales  pentru a putea cumpăra în atelierele de meserii materie primă, pentru a prinde uşor meseria ce-i va hrăni în viaţă”. Directorul liceului zice că nu prea pot comercializa obiectele făcute de copii, motivul nefiind calitatea lucrărilor, ci materia primă din care sunt confecţionate, în plus şi orele practice sunt puţine conform planului de învăţământ. Potrivit Anei Nimerenco, aşa tip de şcoli trebuie să aibă mult mai multe ore la educaţia tehnologică care i-ar ajuta pe discipoli să se integreze mai uşor în societate.

Fetele sunt instruite la modulul croitorie, cusătorie, frizerie, bucătărie, iar băieţii însuşesc lucrul cu metalul, lemnul şi zidăritul. Ambele grupe au modulul agricol comun. „Cultivăm absolut totul pe pământul pe care-l avem. La orele de  muncă agricolă participă toţi copiii, astfel vor însuşi strictul necesar pentru viaţă”, motivează directoarea şcolii Popeasca. Solicitată de JURNAL să răspundă cât de des sunt vizitaţi copiii de părinţii lor, Ana Nimerenco a spus: „Depinde de părinţi. Trei copii sunt orfani şi doar câţiva au câte un părinte, restul sunt „orfani cu părinţii în viaţă”.

Fiecare german susţine Republica Moldova

Ana Nimerenco a comunicat şi faptul că sunt susţinuţi foarte mult prin proiecte finanţate de diferite state. Un ajutor considerabil în acest sens şcoala îl are din partea Germaniei. De altfel, spusele sale au fost susţinute şi de Iulia Kahrl, şef adjunct la Ambasada Republicii Federale Germania la Chişinău, prezentă la orfelinat. „Azi vedem ce înseamnă cooperare şi ajutor din partea Germaniei, pentru că de obicei când este vorba despre finanţare se pun la dispoziţie cifre cu multe zerouri. Noi ne-am dorit să vă arătăm ce facem cu adevărat. Republica Federală Germană oferă ajutor Republicii Moldova din 1994, de altfel suma alocată în cadrul cooperării pentru dezvoltare a depăşit cifra de 40 milioane de euro. Fondurile vin din partea Guvernului Federal, din bugetul de stat, de la contribuabilul german. Practic fiecare cetăţean al Germaniei care achită impozite la stat contribuie cu ceva şi la dezvoltarea RM. Facem acest lucru pentru că ne dorim să însoţim ţările vecine pe această cale a transformărilor, pentru că şi Germania a trecut prin momente mai dificile. Proiectele sunt orientate spre ajutorarea cetăţenilor simpli, pentru că procesele de transformare sunt mult mai bine simţite de omul simplu. Ambasada Germaniei şi Ministerul Federal al Afacerilor Externe oferă mijloace pentru implementarea aşa- numitor microproiecte. Acestea sunt orientate îndeosebi spre păturile social vulnerabile. Unul dintre microproiecte a fost realizat în această instituţie în colaborare cu un ONG din Germania, „Geschenke der Hoffnung”, în traducere „Darurile speranţei”, care este foarte activ în RM.

Iulia Kahrl a precizat că Ambasada Germaniei implementează anual de la 5 până la 10 proiecte de acest fel, bugetul total fiind de 80 de mii de euro.

Wolfgang Dressel, conducătorul ONG „Darurile speranţei”, referindu-se la ajutorul pe care l-a acordat orfelinatului Popeasca, a spus că „aceşti copii reprezintă grupul de persoane care este cel mai vulnerabil şi au cele mai proaste perspective în ceea ce priveşte angajarea în câmpul muncii. Deseori devin victime ale traficului de persoane, de organe, prostituţiei silite. Ne-am gândit ce am putea face ca să ajutăm aceste persoane. Pe de altă parte, întreprinderile din Moldova spun că nu au forţă de muncă calificată. Cu doi ani înaintea absolvirii instituţiei date, am început să oferim o instruire profesională  acestor copii. Aici am ridicat sediul pentru un atelier de tâmplărie şi unul de prelucrare a metalului.

Ana Nimerenco şi-a dat străduinţa ca ceea ce se face la orele practice în ateliere să se regăsească şi în planul de studii oficial. În prezent, avem la Chişinău implementate două proiecte cu caracter de tranziţie, încercăm să intermediem ca aceşti copii să fie angajaţi în întreprinderi. Oferim modalităţi pentru cei care întâmpină dificultăţi, oferim spaţiu locativ pentru o perioadă de la jumătate de an până la doi ani. Materialele şi cheltuielile de achitare a salariilor şi a materialelor necesare pentru funcţionarea bună a atelierelor  de acest tip sunt acoperite de ONG-ul „Darurile speranţei”.

Pentru a asigura protecţia copiilor, în fiecare săptămână se desfăşoară „Ora legii”, care se ţine cu ajutorul poliţistului de sector şi al coordonatorului de la Inspectoratul raional pentru minori şi moravuri.

Educaţie de calitate la grădiniţa „Andrieş”

De ajutor din partea Guvernului Germaniei a beneficiat şi Grădinţa de copii „Andrieş” din satul Ermoclia, raionul Ştefan-Vodă, reabilitată în 2007. „Grădiniţa era într-o stare dezastruoasă, dar cu ajutorul sătenilor, primăriei, FISM, USAID şi al Germaniei a fost readusă la starea pe care o vedeţi. S-au instalat ferestre şi uşi din termopan, acoperiş cu şarpantă, canalizare şi apeduct, încălzire autonomă şi s-a făcut reparaţie capitală la toată clădirea instituţiei. Acum, cei 4250 de locuitori ai Ermocliei au unde-şi aduce copiii să-şi petreacă timpul bine şi eficient”, a comunicat pentru JURNAL de Chişinău, primarul de Ermoclia, Alexandru Pavlicenco.

Potrivit directoarei instituţiei, Eufrosinia Ceban, la grădiniţă vin zilnic 160 de copii, care sunt educaţi, îngrijiţi şi supravegheaţi de 32 de angajaţi, cea mai mare parte din ei având studii superioare. Tot ea a specificat şi faptul că din 14,65 lei, costul raţiei zilnice a copiilor, 4,10 lei sunt achitaţi de părinţi, iar 9,55 lei, de primărie. Avem şi o asociaţie a părinţilor în grădiniţa „Andrieş”, din fondurile căreia se mai fac lucrări în interiorul instituţiei.

Pentru a susţine şi încuraja fermierii din Republica Moldova, Guvernul Federal din Germania a acordat ajutoare prin proiectul „Modernizarea sectorului agricol în RM” şi fermierilor ce se ocupă de cultivarea fructelor, legumelor. De un ajutor financiar în valoare de 100 mii de euro a beneficiat un grup de fermieri din raionul Ştefan-Vodă care se ocupă de cultivarea piersicilor. Aceştia au fost finanţaţi la construirea unei camere frigorifice”, a spus coordonatorul proiectului, Arcadie Murahovschi.

Victoria POPA

The following two tabs change content below.