NEGRU // Ultima şansă a lui Voronin

Rusia ne pune cuţitul în gât. Camioane cu mere blocate la Breansk, cerându-li-se documente suplimentare, neprevăzute de acordul moldo-rus în domeniu… Vicepreședintele „Gazprom”-ului, Valeri Golubev, și ministrul rus al Energiei, Alexandr Novak, aşteptaţi să participe la întrunirea Comisiei interguvernamentale moldo-ruse, din 16 noiembrie, la Chişinău, îşi anulează în ultimul moment vizita, fără a da motive…

De unde deducem că nu mai există şanse ca până la sfârşitul anului să fie încheiat cu „Gazprom” un nou contract de livrare a gazelor. Ambasadorul UE în RM, Dirk Shuebel, a confirmat această deducţie, declarând, miercuri, în faţa jurnaliştilor că semnarea unui acord moldo-rus în domeniul energetic nu e posibil anul acesta. E de presupus că Moscova nu acceptă amânarea cu patru ani a implementării celui de-al treilea pachet energetic, şi insistă în continuare asupra condiţiei sale: ca RM să părăsească Comunitatea Energetică Europeană.

Arama pe faţă

De ce „Gazprom”-ul se împacă aşa de uşor cu regulile UE în Lituania, Estonia şi de ce reacţionează atât de categoric în cazul RM? Răspunsul e simplu: Rusia se opune integrării RM în UE, deoarece ne consideră aflaţi în „spaţiul ei de influenţă”. Toate declaraţiile de până acum ale Moscovei că respectă opţiunea poporului moldav au fost praf în ochi. Ea îşi dă arama pe faţă: trebuie să alegem între UE şi prezumtiva Uniune Eurasiatică alias Imperiul Rus redivivus.

Şi participarea vicepremierului Dmitri Rogozin la şedinţa Comisiei guvernamentale moldo-ruse era sub semnul întrebării, el declarând că vine la Chişinău doar dacă autorităţile RM acceptă deschiderea în Transnistria a două consulate ruseşti, subliniind că această chestiune este principială pentru el. După ce ministrul nostru de Externe, Iurie Leancă, a dat de înţeles că lucrul acesta nu este posibil „deocamdată”, Rogozin a schimbat macazul şi a spus că vine cu o nouă soluţie de federalizare a RM, ca ulterior să se dezică şi de această idee. I-o fi sugerat cineva că aceasta nu prea cadrează cu rolul de „mediator” al Rusiei? Până la urmă, s-ar putea ca rostul vizitei sale să se rezume la plimbarea cu motocicleta pe străzile Tiraspolului, sub privirile admirative ale „omoloagei” sale Nina Ştanski, care i-a făcut o asemenea invitaţie intimă.

Manechina devine comsomolistă

Fiindcă veni vorba, vântul rece dinspre Est a schimbat şi „fizionomia” domnişoarei Ştanski, expresia feţei sale. Ea seamănă tot mai mult cu o comsomolistă intransigentă, inflexibilă, din filmele sovietice, după ce jucase atât de bine rolul unei manechine (termenul colegului nostru Petru Bogatu). Comportamentul Tiraspolului în relaţiile cu Chişinăul reflectă, ca o foaie de turnesol, atitudinea Moscovei faţă de RM. Văzând că strategia „paşilor mici” sau „tactica salamului”, după cum a denumit-o, la Radio Europa Liberă, analistul american Vladimir Socor, nu dă rezultatul scontat, Chişinăul nu taie şi nu cedează nicio felie din „salamul” suveranităţii sale asupra teritoriului transnistrean, Rusia se pregăteşte să întoarcă placa. Mâine-poimâine s-ar putea ca domnişoara Ştanski să nu mai vină la întâlnirile cu Eugen Carpov, iar dl Şevciuk să decline invitaţiile la fotbal, la sala de concert sau la mănăstire din partea premierului Filat. Tiraspolul doreşte să profite de documentele care au fost semnate până acum, interpretându-le după plac, dar încercările amatoriceşti ale domnişoarei Ştanski se lovesc de scutul calm al experienţei şi profesionismului dlui Carpov.

Spectacol fascinant

Dacă nu ne-ar privi direct, am putea observa o latură spectaculoasă, fascinantă uneori, în eforturile şi acţiunile expansioniste ale Rusiei, în modul în care ea, pe de o parte, încearcă să rupă din „salamul” suveranităţii noastre, iar, pe de altă parte, îşi pune în mişcare tot arsenalul de mijloace, „Gazprom”-ul în primul rând, pentru a acapara şi a dirija întreaga „fabrică” numită Republica Moldova. Rusia doreşte şi „salamul” nostru, şi „fabrica de salam”.

Voronin ameninţă?

Mai rău e că aerul rece dinspre răsărit pare să influenţeze şi comportamentul opoziţiei de la Chişinău. Şi PCRM, ca şi Moscova, devine tot mai agresiv şi tot mai puţin dispus la compromis. Declaraţiile recente ale lui Vladimir Voronin ating apogeul dezmăţului, dezlănţuirii verbale. Liderul PCRM ameninţă, sugerează o posibilă înlăturare violentă a AIE de la putere, regretând că, deşi putea, nu a „ridicat poporul” după alegerile din 28 noiembrie 2010, şi la 16 aprilie, anul curent, când a fost ales actualul preşedinte al RM, Nicolae Timofti: „În loc să ridicăm tot poporul împotriva alegerilor furate, împotriva Comisiei Electorale Centrale vândute, noi am intrat în procesul de negocieri cu un final previzibil… Pe 16 aprilie am avut toate instrumentele pentru a opri această crimă (nu e clar despre ce crimă vorbeşte Voronin – n.n.). Noi însă ne-am gândit la reputaţia noastră, la puterea politică, decât la această catastrofa globală care macină de câteva luni ţara”. Să înţelegem că astăzi „reputaţia” nu mai contează şi PCRM e capabil de orice?

Cu cât e mai rău…

Vântul estic puternic suflă în steagurile comuniştilor şi aceştia se radicalizează, se înrolează în serviciul Rusiei, pledând pentru Uniunea Eurasiatică şi instigând populaţia la nesupunere civică. Cu cât e mai rău pentru RM, cu atât e mai bine pentru ei. Inconştient, Voronin îşi ratează astfel ultimele şanse de a se retrage onorabil de pe scena politică.