NEGRU // Să tragem o linie, dar să nu uităm

Criza politică declanşată de împuşcătura din Pădurea Domnească s-a încheiat. Aceasta nu mai putea dura mult, indiferent dacă se reuşea sau nu semnarea acordului de constituire a unei noi coaliţii de guvernământ. După cinci luni de maximă tensiune şi risipă de energie, criza s-a epuizat asemeni unui fenomen atmosferic, ca o furtună care lasă în urma sa distrugeri mari… vântul se potoleşte, cerul se înseninează, natura îşi revine… Oamenii, încă speriaţi, ies afară, întrebându-se: „ce a fost?”, căutând comparaţii şi analogii…

Proporţiile crizei

A fost o criză de proporţiile unui război, care a scos la suprafaţă toată mizeria, toată ticăloşenia, prostia şi iresponsabilitatea clasei noastre politice, toate defectele, infirmitatea şi putreziciunea statului, pe care îl pretindem de drept, dar şi valoarea, miza geostrategică a RM. Ca în orice război, au existat eroi şi laşi, trădători, provocatori şi diversionişti, dar şi masă de manevră, carne de tun, miei de sacrificiu, care sunt, fireşte, cetăţenii fără acces la bugetul public.

Din orice unghi am privi-o – ca pe o încercare de luptă cu oligarhia, cu mafia, ca pe un conflict de interese obscure, ca pe o dispută oarbă pentru putere şi resursele statului, ca pe o confruntare geopolitică între Est şi Vest – criza a avut şi trăsătura unei lupte personale între Filat şi Plahotniuc, pe care a început-o, nu pentru prima dată, liderul PLDM. În aparenţă, a câştigat Plahotniuc, liderul PLDM fiind demis şi ostracizat, interzicându-i-se să ocupe funcţii publice înalte (de ce numai „înalte”?). Însă victoria oligarhului se aseamănă cu a lui Pyrrhus. El s-a autodemascat. „Atotputernicia” sa, care părea un mit, a prins contur, a început să se confirme prin modul cum a acţionat Centrul Naţional Anticorupţie, Procuratura Generală, Curtea Constituţională, şi faptul acesta nu le-a scăpat europenilor şi americanilor. După cum a declarat Ambasadorul SUA, William Moser, s-a creat impresia că „structurile democratice ale statului Republica Moldova ar fi manipulate în interesul unor actori politici”.

Această „impresie” nu va rămâne fără consecinţe, dacă liderii noştri nu se vor grăbi să demonstreze, „nu prin vorbe, ci prin fapte”, că lucrurile s-au schimbat, că instituţiile statului, justiţia se însănătoşesc, că în această perioadă nu s-a produs decât un „scurtcircuit”, că defectele „sistemice” fuseseră reparate.

Enigma rămâne

Rămâne în continuare o enigmă de ce a iniţiat Filat demiterea lui Plahotniuc dacă nu dispunea de dovezi despre implicarea acestuia în tăinuirea omorului lui Sorin Paciu, la vânătoarea din Pădurea Domnească. Probabil, ex-premierul nu era conştient de puterea finanţatorului şi prim-vicepreşedintelui PD, nu era sigur că oligarhul controlează CNA (altfel nu l-ar fi votat pe Chetraru în funcţia de director). Interceptările telefonice au scos la iveală câteva „vulnerabilităţi”, care au slăbit şi mai mult poziţia PLDM. Făcând abstracţie de latura juridică, comportamentul lui Filat şi al subordonaţilor săi nu poate fi considerat ireproşabil. „Stilistica”, limbajul administrativ al fostului premier nu cadrau cu cele europene. Impresia că liderul PLDM îi imită, poate reflexiv, inconştient, pe Voronin şi Putin s-a confirmat.

Cu intenţia vădită de a-l umili sau de a-l provoca să „lupte până la capăt”, unele „casandre” locale s-au grăbit să vestească dispariţia de pe scena politică şi chiar arestarea ex-premierului. Spre onoarea sa, el s-a repliat, a rezistat tentaţiei de a declanşa alegeri anticipate, deşi ar fi putut să o facă, dacă ar fi fost aşa de avid de putere, precum îl descrie presa afiliată PD. Retragerea liderului şi înlocuirea sa cu Iurie Leancă la postul de prim-ministru a oferit un avantaj moral şi strategic PLDM-ului în negocierile cu PD.

Filat trebuie să tragă nişte învăţăminte. El are o problemă, un „talent” deosebit de a-şi face duşmani, de a nu comunica cu colegii şi aliaţii. Aroganţa i-a fost fatală lui Voronin, care a pierdut puterea din cauza aceasta. Aroganţa îi poate ruina definitiv cariera lui Filat, dacă nu va înţelege că aliaţii sunt importanţi în strategia politică.

Perdanţi fără voie

Un alt, şi mai mare perdant al acestei încăierări de durată este Marian Lupu, care a avut rolul unui actor într-un scenariu scris de altcineva. Demiterea guvernului Filat nu a fost nici în interesul său, nici în al partidului. Aceasta nu îi va ierta Bruxelles-ul, care a încercat să-l trezească la realitate. Lipsa sa de independenţă demonstrată atunci va rezona mereu în relaţiile sale cu Occidentul. Analistul Vladimir Socor, care este citit şi la Washington, şi la Bruxelles, a spus că PD s-a comportat ca un „partid al şantajului”. Acest stigmat va fi greu de şters.

Perdant este, fără îndoială, şi dl Ghimpu, care a acţionat în mod iraţional, în detrimentul partidului şi cursului proeuropean. Prin comportamentul şi limbajul său necivilizat, emotiv, criza a căpătat aspecte de bâlci, de spectacol grotesc. Invocând „mâna Moscovei”, el făcea de fapt jocul Moscovei, turnând mereu gaz peste foc, întreţinând conflictul, instabilitatea, incertitudinea, aşa încât întrebarea „Cine sunteţi, dle Ghimpu?” nu este lipsită de sens. Ghimpu a făcut mai mult rău imaginii democraţilor decât putea să facă PCRM şi toată „coloana a cincea”. El nu se poate stăpâni nici azi, calificând noua coaliţie drept una „de interese”, deşi aceasta se deosebeşte de precedenta doar prin faptul lipsei sale. Liderul PL ar trebui să ţină cont de sfatul lui Lupu: să se uite în oglindă. Eliminarea sa de la masa negocierilor este motivată. Şi-a făcut-o cu mâna sa. E un regretabil final de carieră politică.

Eroii pozitivi

Eroii pozitivi ai acestei perioade sunt deputaţii liberali din grupul lui Ion Hadârcă. Merită să-i numim pe toţi: Ion Hadârcă, Oleg Bodrug, Ana Guţu, Valeriu Saharneanu, Anatol Arhire, Vadim Cojocaru, Vadim Vacarciuc. E unul din primele cazuri de disidenţă deschisă în cadrul unui partid, fără ca personale respective să părăsească formaţiunea. Ei au demonstrat că există deputaţi cu viziune, cu „principii şi valori”, care pot depăşi condiţia de „soldaţi al partidului”, de „masă votantă”. Demersul lor a pus Partidul Democrat, care voia să profite de absenţa PL la masa negocierilor, în situaţia de off-side. Din păcate, Dorin Chirtoacă nu s-a ridicat la înălţimea momentului şi s-a comportat ca un nepot, nu ca un politician care ţine la unitatea partidului, la viitorul acestuia. Calităţi de lider veritabil, lucid, de orator înflăcărat şi convingător, a demonstrat dna Ana Guţu. Este „revelaţia” acestei perioade complicate.

Rusia nemulţumită

Dacă UE s-a implicat direct, prin emisari de cel mai înalt rang, Rusia a păstrat tăcerea, comportamentul liderilor AIE convenindu-i de minune. Moscova nu a rezistat în ultimele zile, când a văzut că lucrurile merg spre împăcare, manifestându-şi, prin gura unui şef de departament de la MID nemulţumirea pentru eforturile Occidentului îndreptate spre formarea unui nou guvern şi evitarea alegerilor anticipate. Şi Rusia poate fi considerată perdantă în această confruntare iraţională, stupidă, care a compromis imaginea RM.

Criza s-a încheiat, în sfârşit, e timpul să tragem o linie, dar a durat prea mult, a lăsat urme şi răni prea adânci în conştiinţa publică, i-a compromis prea tare pe politicieni, i-a dezamăgit prea mult pe cetăţeni, ca să putem spune că a fost depăşită cu succes.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)