NEGRU // Războiul economic, teoria și practica

Kremlinul e în criză de imaginație. Un deja vu, titrează o publicație rusească în legătură cu blocarea intrării vinurilor moldovenești pe piața rusă. Putin aplică a treia oară aceeaşi lovitură a embargoului asupra vinurilor moldoveneşti. Și devine ridicol. Evident, consecinţele nu mai pot fi aceleași, ca de după prima lovitură, din 2006. Între timp, vinificatorii noștri au învățat lecția și nu-și mai țin „ouăle” într-un singur coș. Rusia este o piață mare, importantă, dar nu mai este singura pentru ei. Rușii vor încerca probabil să-i determine pe belaruși și kazahi să le urmeze exemplul, dar Minskul și Astana nu participă, de obicei, la războaiele comerciale ale Moscovei.

Un stat-bandit

O jurnalistă de la noi scria că gestul Rusiei este explicabil, că ea se comportă ca o mare putere. Nu este adevărat, ea se comportă ca un stat-bandit. Un bandit fățarnic. Și Occidentul aplică sancțiuni economice în scopuri politice, dar nu ascunde acest lucru, o face prin decizii oficiale, ale ONU, UE, sau ale propriilor parlamente. Să înțelegem că Rusiei îi este rușine de propriile acțiuni? Fățărnicia ei nu are margini. Am văzut-o și pe fața Patriarhului rus care ne-a vizitat zilele trecute, împărțindu-ne în „poporul moldovenesc și poporul multinațional transnistrean”. Excepție face numai Dmitri Rogozin, care, fiind clovnul lui Putin, are rolul de a spune adevărul, altfel există riscul ca unii moldoveni să nu înțeleagă mesajele sale, să ia drept bune declarațiile principalului medic sanitar al Kremlinului, să creadă că vinurile noastre sunt de fapt soluții de dibutilftalat.

În teorie, sancțiunile economice sunt folosite ca mijloace de alternativă unui război. Uneori, când sancțiunile economice nu își au efectul scontat, este pusă în mișcare armata, tancurile și aviația în primul rând. Să ne amintim că „războiul Borjomi” a degenerat, în 2008, într-un război adevărat împotriva Georgiei, armata rusă ajungând aproape de Tbilisi. Are dreptate ex-președintele Petru Lucinschi când spune că Rusia e capabilă de orice și trebuie să ne pregătim de acțiuni extreme. Ne putem aștepta la alte lovituri mult mai dure din partea ei. Va urma probabil interdicția pentru fructe și legume, vor începe represalii împotriva imigranților moldoveni, și, da, nu este exclus să ne închidă și gazul. Dar nu vom îngheța, căci Ucraina ne poate salva, până vom avea construit gazoductul Iași-Ungheni. Astfel solidaritatea pe care a manifestat-o RM față de Ucraina în „războiul ciocolatei” ne va fi răsplătită pe deplin.

Boicotul vodcii

Reacția europenilor este de data aceasta mult mai clară și mai energică. UE, România în special, promite ajutor, dar nimeni nu poate face mai mult pentru noi decât putem face noi înșine. În acest sens, răspunsul unor producători de vinuri (în special, al companiei „Purcari), calmul și demnitatea manifestată de cetățenii noștri, sunt încurajatoare. Chemările tinerilor la boicotul vodcii, al băuturilor alcoolice rusești, în folosul celor moldovenești, sunt firești. O parte din vinurile interzise în Rusia le-am putea consuma în RM, dacă s-ar găsi prin magazine. (O spun din propria experiență, după ce am încercat să cumpăr o sticlă de vin în Florești.)

Moscova înțelege că nu va reuși să torpileze summitul de la Vilnius. De aceea ea țintește mai departe. Ea dorește răsturnarea și schimbarea puterii proeuropene de la Chișinău. Ea speră ca, aplicând o serie de lovituri economiei RM, închizându-i gazul, să-i determine pe moldoveni să iasă în stradă. PCRM a și cerut, pentru a câta oară, dizolvarea guvernului și declanșarea de alegeri anticipate. Chemări la „revoluție” se aud din diferite părți. Iar juranliștii de limbă rusă din RM s-au pus vârtos pe treabă pentru a justifica actul dușmănos al Rusiei și a da vina pe Guvernul RM, care nu ar fi fost suficient de receptiv la semnalele de nemulțumire a Moscovei față de calitatea vinurilor moldovenești. Guvernul nu e fără cusur, dar eforturile ministrului agriculturii Vasile Bumacov nu aveau cum să oprească tăvălugul embargoului decis de Putin din motive de răzbunare.

Factori de destabilizare

În contextul războiului economic declanșat de Rusia, pare și mai bizară, irațională decizia guvernului Leancă de a transmite Aeroportul Internațional Chișinău în concesiune unei companii ruse. Moscovei i se oferă încă o „pârghie” pentru a ne face rău. „Canonada” lui Onișcenko începuse deja când guvernul le-a oferit rușilor gestiunea principalului aeroport al RM. A fost un act sinucigaș, ca să nu spunem o trădare, și Curtea Constituțională a procedat corect suspendându-l, la cererea grupului de deputați liberali reformatori. (Nu e mai puțin important și factorul lingvistic. De la o companie rusă nu ne putem aștepta la respectarea limbii române în Aeroportul Chișinău.)

Un alt element de destabilizare, de care încearcă să profite comuniștii și alți „revoluționari” este Banca de Economii. Nici până astăzi nu se știe cine stă în spatele companiei care s-a ales, plătind nici 100 milioane de lei, cu majoritatea acțiunilor BEM. Nedumerește pasivitatea guvernului care nici măcar nu încearcă să-și apere în fața cetățenilor propriile decizii. (Un model i-ar putea servi administrația americană, felul în care Obama personal își apăra decizia de a aplica o lovitură asupra Siriei.) Spre deosebire de Filat care a dezmințit, numindu-le aberante, afirmațiile că el ar fi beneficiarul tranzacției, Vlad Plahotniuc păstrează tăcerea, alimentând speculațiile că guvernul a acționat în interesul său, în urma unei înțelegeri secrete între PD și PLDM. Tăcerea nu este în spiritul unei guvernări democratice și europene. Rezonanța acuzațiilor de cleptomanie nu poate fi neglijată. Percepția publicului trebuie luată în serios. Cetățenilor nu trebuie să li se creeze impresia că guvernanților nu le pasă de ceea ce cred ei.

Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)