NEGRU // Pescuind pe râul Moldova

O guvernare proeuropeană care oferă obiective strategice ruşilor? Mă refer la Aeroportul Internaţional Chişinău şi la Banca de Economii, care au nimerit, oficial, în mâinile a două companii din Rusia şi ale unei companii din RM cu capital rusesc. În lumina recentei surprinzătoarei cedări a Armeniei în faţa Rusiei, căreia îi cedase mai înainte importante unităţi economice, pasul guvernului de la Chişinău este vădit primejdios.

Ridică semne de întrebare şi transparenţa deciziilor. Opinia publică nu cunoaşte cine stă în spatele companiei care a obţinut pachetul majoritar de acţiuni la Banca de Economii. Nefiind informată, mass-media se dedă speculaţiilor care nu fac bine imaginii Coaliţiei Proeuropene. Nu promisese AIE să nu mai tolereze proprietari de bănci ascunşi în dosul unor firme anonime? Guvernarea trebuie să ia toate măsurile ca cetăţenii RM să nu rămână cu impresia că vreun reprezentant al puterii actuale (numele dlui Plahotnic, dar şi al lui Filat, fiind pomenite de cele mai multe ori) şi-a băgat în buzunar o bancă de stat. De altfel, strânşi cu uşa, unii oligarhi ar putea să trădeze cauza integrării europene la fel de uşor precum au îmbrăţişat-o.

Pârghii ascunse

Vorbind despre Armenia, se poate presupune că Kremlinul a pus în funcţiune şi nişte pârghii ascunse. Negocierile dintre Bruxelles şi Erevan se încheiaseră la 24 iulie, iar la începutul lunii august, preşedintele armean a participat la summitul PPE din cadrul Parteneriatului Estic, întrunit la Chişinău. Oficialii armeni îi asiguraseră pe reprezentanţii UE că nu se vor răzgândi. După cum s-a exprimat un diplomat occidental bine informat, citat de Wall Street Journal, armenii au negociat „cu bună credinţă, dar nu s-au aşteptat la acest fel de presiuni din partea Rusiei”. În acest context, pare pripită opinia care domină în presa de la Chişinău că Moscova s-ar fi împăcat cu situaţia şi nu ne va mai pune piedici la semnarea acordului de asociere cu UE. Oricum, seninătatea şi pasivitatea cu care actuala guvernare urmăreşte enormul efort propagandistic de demonizare a UE şi de ademenire a moldovenilor în Uniunea Eurasitică, încrâncenarea cu care Kremlinul luptă pentru fiecare suflet proeuropean în RM, nu pare justificată.

Fiindcă de la zis până la făcut mai este, Erevanul are timp să se răzgândească din nou, mai ales când se va confrunta cu dominaţia rusă în cadrul Uniunii Vamale, consideră diplomatul citat. Bruxelles-ul a respins categoric posibilitatea ca Armenia să adere, concomitent, la Uniunea Vamală a lui Putin şi la Zona de Liber Schimb aprofundat şi cuprinzător din UE. Intenţiile preşedintelui armean Serzh Sargsyan de a menţine în continuare „dialogul” cu UE nu poate fi realizat, deoarece, intrând în Uniunea Vamală, Armenia „cedează o parte din suveranitatea sa Rusiei”.

Filat şi Kirill

Profitând de faptul că este preşedintele de partid al premierului, Vlad Filat şi-a organizat o întâlnire cu Patriarhul Rusiei, Kirill, care soseşte mâine la Chişinău. Conform presei, este singurul lider de partid care se va întâlni personal cu ideologul „lumii ruse”, cu cel care face tot posibilul ca să menţină RM în cadrul „Rusiei Istorice”. Data trecută, în calitate de prim-ministru, Vlad Filat a avut acces prioritar la pupatul mâinii înaltului preot imperial. Probabil, impresionat de favoarea care i s-a făcut, de strălucirea odăjdiilor patriarhale, a ajuns să-l confunde pe Kirill cu Dumnezeu, spunând că ne-a adus ploaie, după o vară secetoasă, la propriu şi la figurat. I-a dăruit preafericitului şi o sticlă de coniac, din propria colecţie, probabil, anul 1946, ca să „pecetluiască” legătura spirituală care s-a înfiripat între ei, după ce au vizitat şi beciurile de la Cricova. „Onoarea” reîntâlnirii e şi mai mare anul acesta, deoarece patriarhul rus vine să prăznuiască 200 de ani de la sfâşierea în două a poporului moldovenesc, pe care l-a inclus forţat în turma sa.

Tribut electoral?

Sigur, cineva se va găsi să spună că metaniile liderului PLDM pe duşumeaua Bisericii Ruse sunt un tribut electoral conştient pe care trebuie să-l plătească orice politician care vrea o „Moldovă fără comunişti, o Moldovă fără Voronin”. Un politician mai face de dragul voturilor şi gesturi nesincere, teatrale. Dar de ce atâta zel? De ce neapărat să intri prin uşa din dos pentru a te umili? Pe cine crede că duce de nas, dacă duce, dl Filat? Îşi face el iluzia că se poate apropia mai mult de Kirill decât Voronin?

Mitropolia Basarabiei a fost înfiinţată în 1813 prin ukazul ţarului, ceea ce înseamnă că nu era vorba despre un act bisericesc, ci unul politic, imperial. Era greu de imaginat atunci că, peste 200 de ani, unii pretinşi reprezentanţi ai părţii ocupate şi anexate a Moldovei se vor bate pentru şansa de a fi admişi să „sărbătorească” alături de trimisul actual al „ţarului” rus evenimentul ocupaţiei. E greu de imaginat că reprezentanţii vreunui alt popor nu-şi vor da rând să pupe mâna vreunui prelat ocupant, care are tupeul să vină să sărbătorească împreună cu aborigenii actul ocupaţiei.

Vlad Filat trebuie să-şi stabilească o limită până la care se întinde „pragmatismul” său. Altfel riscă să fie bănuit de nesinceritate şi atunci când merge cu un braţ de flori ca să-l depună la bustul lui Eminescu sau Creangă, Vieru sau Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.

Şi Valeriu Lazăr i-a făcut un serviciu lui Rogozin, „invitându-l” exact pe 2 septembrie, când la Tiraspol se sărbătoreşte „independenţa”. Însă Lazăr a reuşit, cel puţin, să-l reţină pe omologul său la Chişinău până seara, acesta absentând de la festivităţile separatiste, dezamăgindu-i pe „patrioţii” locali.

De la râul Ciulîm la râul Moldova

Lunea trecută (când Rogozin descindea la Chişinău), am avut ocazia să pescuiesc pe râul Moldova. Da, da, e vorba de legendarul râu botezat de Dragoş Vodă cu numele căţelei care s-a înecat urmărind bourul vânat de el. Afluent al Siretului, mai îngust ca Prutul, râul Moldova curge mai repede, mai vioi, lunecând şi săltând în albia de pietriş prin judeţele Suceava, Iaşi, Piatra Neamţ. M-am oprit la podul care îl traversa, între Timişeşti şi Cristeşti, îndrumat de un bătrân din Dumbrava, care a fost amabil să-mi explice că pot pescui de o parte sau alta a podului. Era un pescuit simbolic, inimaginabil acum douăzeci şi doi de ani, aproape incredibil prin simplitatea şi banalitatea de azi. Mă gândeam că firescul învinge până la urmă. Doar că liderii noştri întârzie să se comporte firesc. Am parcurs, totuşi, o distanţa enormă de la râul în care am pescuit în copilărie, Ciulîm, unde a fost deportată familia noastră, până la râul Moldova, la care ne era interzis să ne gândim. Unii dintre cei care strigau atunci niet, niet, niet ne mai conduc şi azi, deşi vremea lor a trecut demult. Noua generaţie de lideri ar face bine să nu-i imite.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)