NEGRU // Nişte proşti

Căutăm tot felul de explicaţii, motivaţii serioase, onorabile şi mai puţin onorabile, ale comportamentului stupid, sinucigaş al liderilor AIE. Le atribuim diverse interese şi scopuri, obscure şi mai puţin obscure, dar faptele lor incoerente şi contradictorii spulberă construcţiile noastre logice, după cum valul spulberă nişte castele de nisip.

ADR, un model

Da, guvernarea în coaliţie este dificilă oriunde, dar cum de se reuşeşte prin alte părţi şi nu se reuşeşte aici? De ce un guvern format de mai multe partide poate funcţiona la Bucureşti (ca să nu mai vorbim despre Londra, Berlin sau Ierusalim) şi nu poate la Chişinău? Nu suntem acelaşi popor, nu consumăm aceleaşi fast-food-uri culturale, nu suntem conectaţi la aceleaşi „canale” civilizaţionale? De ce liderii noştri trebuie să se încleşteze pe viaţă şi pe moarte, aproape în fiecare lună, ca nişte berbeci, pe puntea proeuropeană, deasupra rupturii geopolitice? Chiar şi ADR-ul, din 1998-1999, asasinat prematur de dubiosul Iurie Roşca, poate fi considerat, comparativ cu AIE, un model de convieţuire politică.

Mens sana

Volens-nolens ajungi să pui pe cântar potenţialul intelectual al liderilor AIE, să te gândeşti la capacitatea lor de discernământ, de percepere a realităţii. Sunt ei în stare să-şi conştientizeze şi să-şi joace în mod onorabil rolul istoric care le-a revenit, au puterea şi voinţa de a-şi învinge frustrările şi ambiţiile cotidiene, de a nu se lăsa asurziţi de aplauzele linguşitorilor?

Oricâte justificări le-am găsi, trebuie să spunem sincer că liderii AIE nu par lucizi sau, vorbind mai popular, nu par deştepţi, înţelepţi, echilibraţi, cum s-ar cuveni să fie nişte conducători. Ascultându-le declaraţiile şi urmărindu-le acţiunile, nu avem senzaţia că sunt produsul unor minţi sclipitoare, ci, dimpotrivă, rămânem contrariaţi de nivelul gândirii, al logicii lor. Suntem în drept să presupunem că un comportament stupid este reflecţia unor minţi stupide.

Aroganţa, soră cu prostia

Să începem cu Filat, politicianul nr. 1. După eşecul demersului său din vara anului 2011 împotriva „păpuşarului”, care era sensul unei acţiuni similare, dacă nu a venit în faţa societăţii cu documente, cu probe concrete care să nu lase nicio urmă de îndoială că Plahotniuc este autorul atacurilor asupra sistemului bancar, că el „controlează” instituţiile de drept şi mass-media din RM? Se pare că, euforizat de succesul demisiei procurorului general, premierul nu a fost capabil să evalueze consecinţele destituirii prim-vicespicherului, deşi presa l-a avertizat că trebuie să coboare cu picioarele pe pământ, că riscă să provoace alegeri anticipate, dacă nu îşi vine în fire. E greu de crezut că în PLDM nu s-a găsit măcar un om lucid. Ceea ce înseamnă că acolo nu se mai discută, ci doar se execută. Se confirmă astfel că Filat adună consilieri străluciţi, dar îi ţine pentru „vitrină”, ignorându-i. După comunicarea cu Merkel şi Barroso, el umblă cu capul în nori, nu mai poate coborî la nivelul deputaţilor săi? Aroganţa este soră cu prostia. Să declari un război fără să fii pregătit e acelaşi lucru.

Plahotniuc egal cu AIE?

Lupu, la rândul său, este volubil, dar incoerent. El se răzgândeşte peste fiecare cinci minute. Ba cheamă PLDM la dialog, ba cere demisia lui Filat, promiţând să demisioneze şi el. Care e sensul acestei mişcări? Mai stupid nici că se poate: să o luăm de la zero, să-l demitem pe Filat fiindcă a fost demis Plahotniuc. Este egal Plahotniuc cu AIE? Cel puţin, formal, liderul PD este Marian Lupu, care a rămas la postul său. Dacă e vorba de un răspuns proporţional, demiteţi-l pe… Valeriu Streleţ. De ce să nimiceşti un guvern, fără şanse să construieşti altul mai bun? De ce să arunci RM în hăul unei noi instabilităţi, decât numai din sentiment de răzbunare? Dacă doreşti să dialoghezi, dialoghează.

Oligarhul indiscret

Nici măcar oligarhii noştri nu strălucesc prin inteligenţă. Să vede că adună banii cu lopata, nu cu capul. Într-adevăr, de ce liderii PD au încercat să-l protejeze pe Zubco şi ceilalţi complici ai săi la tăinuirea omorului din „Pădurea Domnească”. Logica elementară ne spune că un oligarh îşi joacă rolul, îşi exercită influenţa cât mai discret, mai subtil. De ce a trebuit să fie compromis CNA prin demonstraţia de forţă (descinderea la guvern şi răscolirea birourilor de acolo) taman în ziua în care deputaţii examinau chestiunea desfiinţării postului de prim-vicepreşedinte al Parlamentului? (Dacă admitem că dl Chetraru nu este o marionetă a lui Plahotniuc, rezultă că nu este nici el prea inteligent, altfel trebuia să amâne operaţiunea, măcar cu o zi, pentru a nu compromite, a nu arunca o umbră de îndoială asupra independenţei instituţiei pe care o reprezintă.)

Politicienii fără cap

Liderul PL, dimpotrivă, este foarte consecvent, de o consecvenţă care, iarăşi, nu concordă cu realitatea, cu conjunctura politică. El pare obsedat de invidie faţă de Filat. Pe de o parte, se declară pregătit să apere cu orice preţ integritatea alianţei care „aparţine poporului”, iar, pe de altă parte, loveşte fără cruţare în PLDM, îi cere lui Filat să demisioneze şi nu vede nicio primejdie pentru AIE în ideea răzbunării. Iată o mostră de gândire a dlui Ghimpu: „Azi sabia este în mâna PD, ceea ce trebuia să vadă Filat atunci când a ridicat sabia împotriva democraţilor şi l-a eliberat pe Plahotniuc din funcţie. Şi dacă nu ai ţinut cont de ceea ce spun ei, atunci trebuie să luăm totul de la zero. Şi PD-ul are perfectă dreptate, ei vor să se facă dreptate. Nu pot sta la o masă doi oameni, unul cu cap şi altul fără cap. E la fel ca şi cum l-ai elibera pe Filat din funcţie”. (publica.md)

Cu alte cuvinte, prin destituirea lui Plahotniuc, Lupu a rămas „fără cap” şi el are dreptate să pretindă „retezarea capului” lui Filat, cerându-i demisia. Liderului PL i se pare normal ca doi politicieni „fără cap” să poarte discuţii. Dacă ar urmări măcar interesul partidului său, ca să nu mai vorbim de cel al AIE şi RM, el ar gândi altfel, ar evita să se erijeze prosteşte în mesagerul lui Plahotniuc. Ieri Ghimpu considera că Filat face jocul Moscovei, azi, împingând el însuşi lucrurile în aceeaşi direcţie, crede că face altceva.

Pe marginea prăpastiei

În politică, prostia nu este un handicap, spunea Napoleon. Şi tot Napoleon considera că prostul are un avantaj faţă de omul deştept, este întotdeauna mulţumit de el însuşi. Realitatea noastră politică îi confirmă spusele.

Liderii AIE se îmbrâncesc pe marginea prăpastiei. Le-a rămas puţin de tot să cadă în hău. „Şansa” lor de a intra în istorie ca nişte proşti e mai mare ca niciodată şi creşte pe zi ce trece.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)