NEGRU // Nicolae Timofti, testul de azi şi testul de mâine

La aproape un an de la ocuparea postului de preşedinte, Nicolae Timofti era tratat ca un outsider, ca un „corp străin” în politica moldovenească. Respectiv, preşedinţia era privită ca a cincea roată la căruţă în „angrenajul” instituţiilor de stat. Lucrurile abia încep să se schimbe, prin forţa împrejurărilor.

Lipsa de experienţă politică

E adevărat, lipsa de experienţă politică s-a făcut simţită în primele luni ale aflării sale în funcţia supremă din stat. Însă „protocolul” şi-a produs efectul. Nesiguranţa, timiditatea au dispărut, el şi-a intrat în rolul care i-a revenit accidental, prin voia sorţii, deşi liderii AIE pur şi simplu îl ignorau, nu aveau nevoie de el.

Fiindcă i-au asigurat alegerea, ei l-au tratat cu condescendenţă, care e şi consecinţa nivelului lor de cultură, inclusiv cultură politică. Gestul bădărănesc al lui Ghimpu vorbeşte de la sine. Ameninţându-l cu destituirea, liderul PL a vrut să-i arate preşedintelui RM locul secundar în raport cu persoana sa de „simplu deputat”. Lupu, mai politicos, mai puţin direct, i-a transmis acelaşi mesaj: să-şi caute de treabă, să nu se implice în conflictul din cadrul Alianţei.

Relaţiile lui Filat cu preşedintele par să fi fost mai strânse. Cu toate astea, liderul PLDM nu a găsit de cuviinţă să-l informeze privitor la decizia sa de ieşire din acordul AIE. Aici se ascunde adevărata atitudine faţă de instituţia prezidenţială şi faţă de Nicolae Timofti. Atunci când principalii actori politici nu au putut să-l ignore, să-l ţină la distanţă, ei au încercat să-l implice într-un mod convenabil în jocurile lor.

Aproape de model

Mai mulţi observatori politici consideră, pe bună dreptate, că modelul de preşedinte pe care îl joacă Nicolae Timofti este mai apropiat de „standardele” unei republici parlamentare. Rolul său este simbolic, ceremonios, de autoritate morală, de mentor. În această ipostază îi sunt defavorabili doi factori: moştenirea sovietică, inclusiv moştenirea lui Voronin, care s-a comportat ca un prim-secretar al RM, un „tată al naţiunii”. Moldovenii au nevoie de un preşedinte care să le vorbească zilnic la televizor, să bată cu pumnul în masă, să se încrunte, să se răstească la politicienii şi funcţionarii care o iau razna. Un preşedinte care apare la televizor din când în când, care vorbeşte prudent, calm, care nu strigă şi nu ameninţă pe nimeni, le pare moldovenilor un preşedinte slab. Guvernarea de coaliţie, situaţia conflictuală din cadrul AIE este cel de-al doilea factor defavorizant pentru Timofti. Căci un preşedinte, din punctul de vedere al majorităţii, este responsabil de tot ce se întâmplă în societate, el trebuie să asigure „ordinea şi disciplina”, să-i „ţină din strâns”, să-i pună la respect pe toţi, inclusiv pe liderii AIE.

Poziţie clară

Este de apreciat faptul că Timofti nu s-a ascuns după deget şi a luat poziţie clară în chestiuni principiale, cum ar fi limba română, statutul armatei ruse, rolul minorităţilor. Prima sa vizită a fost la Bucureşti şi aceasta vorbeşte de la sine. El a spus la Strasbourg că nu vede vreo diferenţă între simbolurile comuniste şi naziste, căci sub ambele simboluri au pierit milioane de oameni. În relaţia cu Moscova a fost la fel de tranşant: armata rusă trebuie să plece de pe teritoriul RM. Timofti se implică şi în reformarea justiţiei, în lupta cu corupţia din sistemul judecătoresc.

Primul eşec

Putem considera că „perioada de iniţiere” a noului preşedinte s-a încheiat odată cu demiterea guvernului. Filat Din păcate, Timofti nu a reuşit să preîntâmpine criza, şi acesta este primul său eşec real. Chiar dacă împăcarea liderilor AIE nu intră în funcţiile sale, subiectiv, explicabil, lui i se poate atribui o vină circumstanţială, a martorului ocular care nu a înţeles la timp, în prima fază a conflictului, ce se întâmplă cu adevărat, nu a anticipat unele lucruri, nu a preîntâmpinat actorii politici că se joacă cu focul, nu a atras atenţia societăţii asupra evoluţiilor periculoase de pe scena politică. În faza a doua, preşedintele şi-a făcut datoria, deşi efectul nu a fost cel scontat. El nu a ezitat să-şi spună punctul de vedere în chestiunea demiterii guvernului şi a alegerilor anticipate, atrăgându-şi asupra sa reproşuri nemotivate că s-ar situa în spatele unei formaţiuni politice.

Testul principal

Însă testul principal încă urmează a fi trecut. Preşedintele trebuie să desemneze un prim-ministru. Şi lucrul acesta nu e atât de simplu precum pare. Dacă e să judecăm după declaraţii, în cadrul AIE există poziţii ireconciliabile. Dacă nu se va ajunge la un numitor comun şi nu se va forma o nouă majoritate parlamentară, preşedintele va fi nevoit să ia o decizie de sine stătătoare. El va trebui să-şi asume, fără a tărăgăna prea mult, o soluţie pe care să o motiveze în faţa cetăţenilor, chiar cu riscul de a intra în conflict cu unii lideri ai AIE care se situează deasupra legii. Căci nu ei, cetăţenii vor determina până la urmă locul lui Timofti în istorie.

Nicolae Negru

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)