NEGRU // Mihai Ghimpu şi interesul PL

Mihai Ghimpu şi-a cerut scuze pentru tonul discuţiei în cadrul emisiunii „În profunzime” de la Pro TV. Nu şi pentru limbajul şi sensul celor spuse. Textul pe care l-a publicat pe blogul său (diferit ca stilistică de cele precedente, laconic, limpede – l-o fi redactat Dina Ghimpu?) este un rechizitoriu publicistic nu tocmai original, scris cu un scop foarte clar: de a se disculpa şi a lovi cât mai tare în guvern.

Strategia struţului

Nimic despre cazul Valeriu Zubco, deşi de aici porneşte scandalul care durează deja peste trei săptămâni. Dl Ghimpu pomeneşte, generalizator, ca de la vecin la vecin, despre „corupţia de la Banca de Economii”, vamă şi inspectoratul fiscal, agenţia de achiziţii publice, despre „contrabanda tirurilor cu ţigări”, despre medicamentele de la care bolnavilor „capul li se învârte mai tare, iar inima le bate mai încet”, despre „schemele ilegale de TVA”, despre cele 400 mii euro pe care i-a primit P. Sandulachi ilegal (cazul, singurul concret, este într-adevăr revoltător, banii trebuie recuperaţi), dar nu suflă niciun cuvânt, nu face măcar o aluzie la faptul că instituţiile statului au fost compromise prin felul în care liderii PD şi PL au reacţionat sau mai bine zis nu au reacţionat la omorul din Pădurea Domnească. Făţarnic, arătându-se preocupat de „cum ne vor trata partenerii care ne acordă granturi de sute de milioane de euro”, liderul PL ignoră tocmai cazul pe marginea căruia s-au pronunţat, alarmaţi, ambasadorul UE Dirk Schuebel şi ambasadorul SUA William H. Moser. Se pare că pe lângă faptul că suferă de „bunătate” şi impulsivitate, dl Ghimpu o mai face şi pe prostul.

Parcă ar fi în buzunar

Principalul liberal al RM se supără că este considerat a fi „în buzunarul lui Plahotniuc”, dar acţionează de parcă ar fi în „buzunarul” lui Plahotniuc. Pe 6 ianuarie, când publicul a aflat despre vânătoarea fatală, liderul PL trebuia să fie primul care să ceară destituirea procurorului general, a judecătorilor şi înalţilor funcţionari care au participat şi au tăinuit crima. El însă a preferat să se solidarizeze tacit cu PD în încercarea de a-l scoate basma curată pe Zubco, în contradicţie nu numai cu legea, dar şi cu interesul PL. Despre imaginea RM el şi-a amintit abia acum.

Instinctul politic

Democraţia are nişte reguli, pe care, dacă nu le respecţi, eşti penalizat. Dl Ghimpu se supără pe „postaci”, pe jurnalişti şi pe bloggeri, considerându-i „cumpăraţi şi răscumpăraţi” (pentru aceasta nu şi-a cerut scuze), înregimentaţi de partea PLDM. Situaţia însă este inversă: premierul a aderat la ceea ce se aştepta societatea de la liderii AIE, el demonstrând un instinct politic sănătos. Că era sincer, că nu era, că a ştiut, că nu a ştiut, contează mai puţin – el a respectat regula jocului democratic, a ţinut cont de opinia publică. E ca şi cu regulile de circulaţie: nu e neapărat să-ţi placă, dar eşti obligat să te conformezi când mergi pe drum, mai cu seamă prin localităţi. Dacă o făcea liderul PL, aplauzele erau ale lui. Era şi în consens cu „dimensiunea umană”, ca să nu mai vorbim despre cea juridică, la care s-a referit în parlament, cu atâta patetism frumos, deputata Ana Guţu, pomenindu-l pe Chateaubriand şi alţi corifei justiţiari.

Dacă Ghimpu se solidariza imediat cu Filat, Lupu s-ar fi văzut nevoit să cedeze şi scandalul s-ar fi stins imediat, iar imaginea AIE ar fi avut de câştigat. Aşa că tăcerea „neutră” poate fi considerată de data aceasta drept un act de corupţie morală. Supărarea, furia este semnul lipsei de argumente. „Iuppiter iratus ergo nefas”, Jupiter, te superi, prin urmare eşti nedrept.

În pofida logicii

Interesul PL era să se alăture PLDM. Rămâne să ghicim de ce, în pofida oricărei logici, Mihai Ghimpu a preferat să se alieze cu PD. Stupiditatea, iraţionalitatea acestui pas este evidentă. Dar şi mai neînţeles este faptul de ce se înrolează PL acum în campania sinucigaşă, întreţinută de o parte din mass-media, împotriva guvernului. S-ar părea că întâmplător dl Ghimpu arată cu degetul în primul rând asupra „corupţiei de la Banca de Economii”, dar dacă urmăreşti ştirile difuzate de televiziunile lui Plahotniuc descoperi izvorul „inspiraţiei” liberale. Impresia e că aceste posturi lucrează în mod deschis pentru a crea panică în rândurile depunătorilor Băncii de Economii, pentru a provoca prăbuşirea ei.

Jocul Rusiei?

Până şi deputatul comunist Oleg Reidman s-a văzut nevoit să se distanţeze de această acţiune iresponsabilă, smintită, criminală, spunând că nu consideră că BEM s-ar afla în prag de faliment. E grăitor faptul că declaraţia de miercuri a Consiliului de Administraţie al Băncii de Economii, în care se spune că unele comentarii şi declaraţii false pot prejudicia interesele statului, ale cetăţenilor şi ale clienţilor băncii, făcându-se apel la calm, a fost ignorată de Prime, acesta punând pe post o ştire manipulatoare, care sfidează toate normele eticii jurnalistice. Dacă se prăbuşeşte Banca de Economii, AIE va fi îngropată sub dărâmături… Este atât de înfuriat şi disperat Plahotniuc în legătură cu demiterea lui Zubco, încât şi-a pierdut capul, a înnebunit? Dar Ghimpu de ce îi ţine isonul, de ce se joacă cu focul? Este inconştient? De ce face jocul Rusiei (ca să invocăm un argument care îi aparţine)?

Caravana trece

Pe de altă parte, dacă îşi va păstra calmul, nu se va lăsa provocat, îşi va căuta de treabă, premierul Filat va ieşi mai puternic, din acest război nedeclarat al partenerilor de Alianţă. Improvizaţiile nu îşi au locul acum, când stabilitatea este o condiţie vitală pentru semnarea acordurilor istorice cu UE. El s-a lăsat puţin dus de valul emoţiei, al euforiei, după demiterea procurorului general. Câinii latră, caravana trece. Moldovenii nu sunt atât de naivi, precum îi cred unii, o demonstrează reacţia la evenimentul tragic din 23 decembrie, la nesimţirea liderilor PD şi PL.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)