NEGRU // În contra „revoluţiei”

Voronin a plecat să bea apă minerală la Kislovodsk, dar cauza „revoluţiei” sale a rămas în mâini de nădejde. Trâmbiţaşii „revoluţiei” continuă să-şi facă datoria, suflând neîncetat în alămuri, prevestind răsturnarea actualei guvernări. Cineva îi mobilizează, îi stimulează, are grijă ca ei să nu se lase moleşiţi de caniculă.

Deşi par să existe mai multe centre de coordonare, melodia „revoluţionară” e cam aceeaşi. Ceea ce nu înseamnă neapărat că „procesul” este ghidat din acelaşi punct. Ei se plagiază şi se inspiră reciproc. Grupul trompetiştilor se completează din când în când cu forţe noi (nu aş spune că proaspete şi strălucite din punct de vedere profesionist), aşa încât în vacarmul produs de ei cu greu se aud şi alte mesaje. Mai grav e că unii jurnalişti, mai ales din cei lipsiţi de experienţă, preiau în mod mimetic nu numai mesajele, dar şi tonalitatea, agresivitatea „heralzilor” revoltei generale. M-a mirat să-l văd zilele trecute cuprins de patos „revoluţionar” şi pe un coleg considerat şi proeuropean, şi proromânesc, şi unionist, care altădată nici nu pronunţa numele „Plahotniuc”. Uneori şi oamenii maturi, pensionari cu acte în regulă, se joacă cu chibriturile.

Cu riscul de a-mi aprinde paie în cap, voi spune că nu cred în sinceritatea „revoluţionarilor”, (mă refer la cei care pot judeca). Nu punem la îndoială că RM este un stat oligarhic, cum sunt mai toate statele postcomuniste, inclusiv Rusia (politologul Alexandr Dughin declara că Putin abia începe să lupte cu oligarhii). Dar oligarhia nu a apărut azi. În mod ciudat, unii jurnalişti de-ai noştri abia o descoperă. Plahotniuc se afla în anturajul lui Voronin mult mai devreme, până să fi fost remarcat de Marian Lupu. Preluarea ostilă, deschisă a Victoribank s-a făcut cu voie de la Voronin. Bogdan Zumbreanu s-a remarcat şi el de atunci. Să ne amintim de privatizările dubioase ale hotelurilor „Codru” şi „Naţional”, despre luptele care se dădeau la „Carmez”, „Franzeluţa” etc.

Cineva spunea că pe timpul guvernării comuniste justiţia nu i se supunea lui Plahotniuc, ci lui Voronin. Şi care e diferenţa? Cu ce e mai bun Voronin decât Plahotniuc? Justiţia nu trebuie să i se supună nimănui, doar legii. Dacă cineva îşi doreşte un procuror general ca Valeriu Gurbulea care îi amuza pe jurnalişti, „dezvăluind” atentatul lui Grigore Vieru şi Valeriu Pasat împotriva lui Iurie Roşca, are toate şansele să-şi vadă visul împlinit. Pentru aceasta trebuie să se înroleze în armata de provocatori „revoluţionari”. Iar cei care nu doresc să mai audă despre oligarhi, nu vor mai auzi, căci, dacă revin comuniştii la putere, despre ei nu se va mai vorbi, cum nu s-a vorbit până la 2009. S-ar putea ca locul de cândva al lui Plahotniuc să-l ia altcineva, poate mai „modest”, dar, se ştie, de la schimbarea termenilor, suma nu se schimbă.

Sigur, tăcerea nu e o soluţie, nu pentru tăcere pledăm, dar nici „revoluţia” cu orice preţ, instabilitatea permanentă nu ne apropie de scopul final. Revenirea comuniştilor la putere sau a altor forţe politice poate aduce doar schimbarea oligarhilor, dacă nu sunt create anumite premise, condiţii pentru funcţionarea sistemului politic, a instituţiilor statului. Integrarea europeană, reformarea instituţiilor, a justiţiei în conformitate cu normele europene este singura cale în direcţia corectă. Nu pentru tăcere pledăm, ci pentru profesionism şi bune intenţii. Trebuie să existe un presing permanent asupra puterii, din partea opiniei publice, dar nu putem fi de acord cu „revoluţionarii” isterici, care provoacă, incită spiritele în mod deliberat, pentru a tulbura apele în folosul altor „pescari”. De altfel, unii dintre ei pledau altă dată, la fel de isteric, pentru alte „idealuri”.

Atunci când i se cere lui Timofti sau lui Leancă să grăbească pedepsirea vinovaţilor în cazul lui Sorin Paciu, e vorba fie de nişte reflexe comuniste, de necunoaştere elementară a modului în care funcţionează justiţia într-un stat democratic, fie de intenţia de a-i demoniza pe actualii lideri. Un preşedinte sau premier nu poate grăbi nimic în materie de procedură penală, decât în mod abuziv. În democraţie nu poţi băga la dubă pe oricine doreşti. Da, justiţia pare prea lentă în cazul tăinuirii omorului din Pădurea Domnească. Dar nu Timofti şi Leancă trebuie somaţi de data aceasta. Trebuie întrebat procurorul general, dl Corneliu Gurin, obligat să vegheze la respectarea legilor în acest stat.

De aceea, nu este clar ce l-a „răzbit” pe sus-pomenitul autor: revolta sinceră sau interesul ascuns de a grăbi alegerile şi a torpila participarea RM la summitul de la Vilnius? Sau pur şi simplu şi-a dorit şi el o audienţă mai mare, căci cu o chemare la „revoluţie” aduni mai multă lume decât vorbind, de exemplu, despre raportul lui Leancă la împlinirea a 50 de zile în funcţia de premier? Premierul a povestit despre ceea ce a încercat să facă în acest timp, dar presa nu s-a arătat deloc interesată. Avem un prim-ministru care încearcă să fie receptiv, să comunice cu societatea, dar unii colegi de-ai noştri se plictisesc la evenimentele care le solicită un efort de analiză.

Pledoaria mea este pentru evoluţie. Eu creditez cu încredere acest guvern, după ce acesta a fost creditat de Europa, în persoana celor mai reprezentativi funcţionari. Sunt sigur că aceştia nu s-ar fi întâlnit cu Leancă şi Timofti dacă ar fi ştiut că sunt corupţi. Şi nici Băsescu nu ar fi venit la Chişinău dacă ar fi considerat că guvernul actual nu merită încredere. Să cerem de la Coaliţia Proeuropeană instituţii viabile, justiţie independentă, să ne mişcăm pas cu pas în această direcţie. Experienţa altor state, inclusiv a României, ne spune că statul de drept nu se construieşte într-o zi. Cei care cheamă moldovenii la „revoluţie”, care le reproşează că sunt „pasivi”, doresc de fapt înlocuirea unor oligarhi cu alţii sau revenirea RM în braţele Rusiei. Doar asta se poate reuşi prin destabilizare şi haos.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)