NEGRU // Formula optimă de partajare a fotoliilor ministeriale

Acordul pentru formarea unei noi majorităţi parlamentare este aproape gata şi va fi semnat „până joi sau poate chiar joi”, a declarat Valeriu Lazăr, din partea PD. Această incertitudine nu este un semn bun. Joi, 30 mai, expiră termenul de 15 zile, pe care le are la dispoziţie Iurie Leancă pentru a prezenta parlamentului noua echipă guvernamentală.

Voturi de aur nu există

Tot de la Valeriu Lazăr aflasem, spre sfârşitul săptămânii, că PLDM venise cu o nouă formulă matematică de partajare a funcţiilor, direct proporţională cu numărul de mandate de care dispun părţile negociatoare (PLDM – 31, PD – 15, PL (grupul Hadârcă) – 7). Renunţarea la unele funcţii nu îi surâde PD-ului, şi, probabil, aici se consumă timpul şi energia negociatorilor. Tăcerea din ultimele zile, evitarea presei sugerează că se ascunde ceva. Impasul poate fi depăşit dacă cedează ambele părţi. Democraţii nu mai sunt în situaţia avantajoasă din decembrie 2010, ei nu deţin voturile de aur, cum s-a exprimat, greşit, un comentator, căci PCRM nu mai pretinde să formeze guvernul, iar liberal-democraţii ar elimina printr-un mic compromis orice suspiciune că negociază formal, urmărind de fapt alegeri anticipate. Formula optimă de partajare a fotoliilor ministeriale este cea agreată de toţi.

„Până la capăt”

Nu toată lumea vrea pace politică. Din mai multe părţi se aud strigăte războinice, chemări către Filat să nu pună sabia în teacă, ci să continue lupta „până la capăt”, până la înfrângerea definitivă a „hidrei mafiote”. Dacă nu sunt nişte provocatori, adepţii războiului politic sunt fie naivi, fie îşi urmăresc interesele lor înguste. Singura modalitate de a merge „până la capăt” este declanşarea alegerilor anticipate. Pe lângă faptul că astfel va fi periclitată semnarea acordurilor cu UE, nu există nicio siguranţă că după alegeri oligarhii vor dispărea ca „specie” din RM. Revenirea comuniştilor la putere sau intrarea în parlament a unor partide din aşa-zisa „forţă a treia” se poate solda doar cu schimbarea „casetei” oligarhilor, nu cu înfrângerea puterii oligarhice. Să ne amintim încă o dată că „atacurile raider” sunt un fenomen apărut în perioada guvernării lui Voronin. Care ar fi rostul schimbării unor oligarhi cu alţii? Cei 5-6 oameni de afaceri din spatele guvernării comuniste (inclusiv Plahotniuc), despre care vorbea, în campania electorală Marian Lupu, după evadarea din PCRM, au emigrat cumva din RM? Sau s-or fi pitulat în spatele lui Dodon?

Condiţia sine qua non

Oligarhia poate fi învinsă doar prin consolidarea instituţiilor statului, prin transparenţă. De lumină se tem „sacii cu bani”. De opinia publică. Independenţa instituţiilor de drept şi integritatea conducătorilor acestora este o condiţie sine qua non ca „demafiotizarea” să reuşească. Aici trebuie să insiste PLDM şi grupul Hadârcă. „Hidra” oligarhică nu se învinge printr-o lovitură. O demonstrează şi experienţa europeană, inclusiv est-europeană. Ar fi naiv să credem că, „învingându-l” pe Plahotniuc, am ajuns la „capăt”, am obţinut „victoria finală”. Cineva ar vrea să ne creeze această iluzie. Aşa cum arată azi lucrurile, finanţatorul PD este mai curând „vârful aisbergului”, reprezentând un grup de oligarhi, cu propriile interese, scheme şi pârghii de influenţă. Aceşti oameni trebuie siliţi să respecte legile, regulile jocului democratic.

Sprijin simbolic

După şedinţa Consiliului Republican al PL, Mihai Ghimpu a declarat că grupul său de deputaţi nu va vota guvernul lui Iurie Leancă, deoarece nu a participat la elaborarea programului de guvernare. El consideră că astfel PL şi-ar asuma actul guvernării, neavând „mecanisme” de a-l influenţa. Ceea ce nu e chiar aşa. Un partid poate decide să voteze învestirea unui guvern, fără a participa la guvernare, doar pentru a contribui la depăşirea unei crize politice periculoase. După cum s-a pronunţat simbolic pentru demiterea guvernului Filat, Ghimpu se poate pronunţa simbolic pentru instalarea guvernului Leancă, dând dovadă că doreşte sincer încheierea perioadei de instabilitate şi război politic. Impresia e că liderul actual al PL se inspiră dintr-un manual pe care scrie „Cum să distrugem un proiect politic de succes”. El şi-a înjurat din nou colegii reformatori. Aceştia, la rândul lor, îl ameninţă cu judecata. Ar fi un pas greşit. Nici un proces nu îl va opri pe Ghimpu să-i înjure. E ceea ce i-a mai rămas.

Spre Vilnius sau Moscova?

Între timp, de la Bruxelles, ne vin veşti bune. Graham Watson, raportor al Parlamentului European în dosarul acordului de asociere dintre UE și Republica Moldova, a declarat, într-un interviu pentru Europa Liberă, că RM mai are şanse să prindă, împreună cu Ucraina, Armenia şi Georgia, trenul spre Vilnius. „Comisarul Füle doreşte să aibă susţinerea Parlamentului european pentru a iniţia acordurile cu Moldova – Acordul de asociere, Acordul de liber schimb ș.a.m.d., doreşte apoi ca la Vilnius Moldova să facă un pas decisiv înainte în relaţiile sale cu UE, iar membri ai Parlamentului din toate partidele îl vor susţine în acest demers”.

Fireşte, nu de dragul liderilor noştri imprevizibili şi iresponsabili ne face concesii UE, ci pentru a neutraliza astfel presiunile invizibile asupra politicienilor moldoveni dinspre Est. „Suntem desigur la curent cu faptul că există şi părţi care au alte planuri, că există presiune din partea Rusiei, nu doar asupra Moldovei, ci şi asupra altor ţări care şi-ar putea asuma angajamente la Vilnius, să dea înapoi”, a mai spus Watson.

Grupul lui Ghimpu trebuie să decidă încotro îşi ia bilet: spre Vilnius, cu foştii colegi de alianţă, sau spre Moscova, împreună cu PCRM.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)