NEGRU // Fantoma „Republicii Găgăuze”

Unii conducători găgăuzi seamănă cu nişte copii, care se joacă cu maşinuţele, imaginându-şi că se află la volanul unor maşini adevărate. Un exemplu îl reprezintă dl Dmitri Constantinov, preşedintele Adunării Populare. Deşi este conştient că Autonomia Găgăuză nu este un stat, ci o „unitate teritorială”, domnia sa acţionează de parcă Republica Moldova nu ar exista.

Ceea ce în principiu nu e rău, dacă privim lucrurile sub aspectul responsabilităţii, al elanului şi eforturilor pe care trebuie să le depună pentru a îmbunătăţi viaţa găgăuzilor. E bine chiar când un primar, un preşedinte de raion sau de trei raioane autonome, ca în cazul nostru, dă dovadă de iniţiativă, acţionează la maxima lui capacitate administrativă, recurgând la întreaga sa competenţă funcţională. Deşi e întrucâtva ridicolă dacă ţine de formă, şi nu de conţinut; ca tocurile înalte pe care le folosesc unii bărbaţi, tendinţa unor şefi locali de a arăta mai „înalţi” din punct de vedere administrativ e firească până la o anumită limită. Limita se numeşte separatism.

Independenţa eşuată

Duminică, dl Dmitri Constantinov, preşedintele Adunării Populare a Găgăuz-Yeri, şi-a felicitat călduros concetăţenii cu ocazia „celei de-a 23-a aniversări a proclamării Republicii Găgăuze”. E un fel de zi a independenţei eşuate a găgăuzilor, a unei republici care s-a autodizolvat, şi, formal, felicitarea nu pare să-şi aibă rostul. E un eveniment istoric şi poate fi consemnat, marcat, din acest punct de vedere. Sărbătorirea însă e un act politic dubios, care ridică semne de întrebare privind loialitatea dlui Constantinov, membru PD, faţă de statul Republica Moldova. Proclamarea „Republicii Găgăuze” a fost rezultatul mişcării separatiste din 1990, generată, nu fără mâna Moscovei, în contextul revendicărilor politice ale Frontului Popular din acea perioadă, în special, de neparticipare a RSSM la referendumul unional în sprijinul URSS. A fost o republică „paralelă”, „informală”(instituţiile RSSM continuând să funcţioneze în raioanele Comrat, Ceadâr-Lunga şi Vulcăneşti), care şi-a încetat benevol existenţa în decembrie 1994, când Parlamentul RM a adoptat Legea privind crearea Unităţii Teritoriale Autonome „Gagauz-Yeri”, în urma unei înţelegeri dintre Chişinău şi Tiraspol. S-au organizat referendumuri în satele găgăuzeşti, alegeri pentru completarea Adunării Populare…

Un eveniment istoric

Acum preşedintele Adunării Populare lasă să se înţeleagă în mesajul său că „lupta poporului găgăuz pentru autodeterminarea naţională” nu s-a încheiat, că etapei „formării Republicii Găgăuze” nu i s-a pus punct. 19 august nu este pentru el un eveniment istoric, ci unul politic, e fundamentul pe care se construieşte actuala autonomie. Dl Constantinov excită mândria găgăuzilor vorbind despre o Găgăuzie „liberă şi democratică”, despre „crearea unui sistem politic, a societăţii civile” fără să pomenească despre faptul că autonomia se află în componenţa RM. El se referă la „obţinerea statalităţii”, ca „principalul eveniment în istoria poporului nostru multinaţional”, dar evită orice referire la statul moldovenesc. Cuvântul „moldoveni” este folosit o singură dată în asociaţie cu „voluntarii” care i-au atacat pe găgăuzi în vara anului 1990. El se joacă cu „maşinica statalităţii” găgăuze, de parcă nu ar şti că aceasta nu are motor. „În aceşti 23 de ani, noi am reuşit să păstrăm armonia interetnică. Avem o singură Patrie, un singur destin, un singur viitor, pe care l-am apărat în decisivii ani ’90 ai secolului trecut!”, declară Constantinov cu emfază patriotardă, demagogică.

O misiune sau o eroare?

Da, asupra Chişinăului s-a exercitat atunci o oarecare presiune diplomatică, ca să acorde autonomie teritorială găgăuzilor, dar Occidentul nu era unanim în această chestiune. S-a sperat, naiv, că rezolvarea problemei găgăuze va servi drept exemplu pentru transnistreni. Oricum, la acea vreme „Republica Găgăuză” era aproape „răsuflată”, era un geamantan fără toartă, altfel nu ar fi renunţat găgăuzii la ea cu atâta uşurinţă, pentru o autonomie aproape simbolică. Invocarea „Republicii” în scopuri politice în ziua de azi seamănă cu invocarea unei fantome pentru a speria Chişinăul. Îndeplineşte dl Constantinov o misiune în acest sens, într-un moment crucial pentru RM, sau râvneşte la faima „activistului” şi deputatului Ivan Burgudji, care şi-a exprimat dorinţa ca Autonomia Găgăuză să aibă propriile servicii speciale (pe care să le dirijeze chiar el, probabil). Mâine, fiindcă pofta vine mâncând, ne putem aştepta ca „activistul” respectiv sau altul ca el să dorească şi vreo divizie specială… Başcanul Mihail Formuzal s-a distanţat de declaraţiile lui Burgudji, dar, oricum, problemele relaţiilor dintre Chişinău şi Comrat se vor menţine, atâta timp cât liderii găgăuzilor nu vor spune sincer ce anume vor, încotro îşi ghidează poporul: spre o nouă „republică” sau spre întărirea autonomiei? Ei nu pot merge pe ambele drumuri concomitent. Făcând, conştient sau inconştient, jocul Rusiei, speriindu-ne cu fantoma „Republicii Găgăuze” în această perioadă critică, înainte de summitul de la Vilnius, liderii de la Comrat nu se pot aştepta la relaţii normale cu Chişinăul.

Nicolae Negru

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)