NEGRU // Despre criza politică din RM pe înţelesul străinilor

Zilele trecute am discutat cu un jurnalist danez, care scrie despre Europa Centrală şi de Est. Planificându-şi vizita la Chişinău pe când RM se mai bucura de faima unei „istorii de succes”, el s-a pomenit în situaţia de a relata o „poveste horror”. Ceea ce e mult mai dificil. Orice criză schimonoseşte, deformează realitatea, după cum o boală grea îşi pune amprenta pe faţa celui suferind. Cum să determini dacă e vorba despre o febră temporară, o uşoară disfuncţie a unui organ sau o maladie gravă, letală?

Şi cum să-i povesteşti unui străin ceea ce nu poţi înţelege până la capăt tu însuţi? Nu-ţi rămâne decât să-i prezinţi „datele problemei”, „factorii” vizibili şi mai puţin vizibili, lăsându-l să facă deducţiile, să tragă concluziile de sine stătător. E folositor şi pentru noi, cei din interior să privim „de la o parte”. De la diferite niveluri, din diferite unghiuri, criza politică arată diferit.

Nivelul AIE

Teoretic, Alianţa pentru Integrarea Europeană este o „mezalianţă”, formată din partide cu intenţii doctrinare diferite, care s-au unit, în aparenţă, cu un singur scop: pentru a elimina PCRM de la putere şi a menţine „vectorul european” al dezvoltării RM. Acest obiectiv ar fi fost suficient pentru păstrarea unităţii AIE, dacă nu ar fi existat şi alte interese, unele obscure, trădate de modul în care s-a distribuit puterea între partide, de algoritmul partajării. Faptul că Procuratura Generală şi Centrul Anticorupţie au nimerit într-un singur buzunar nu a fost întâmplător, după cum s-a văzut. A existat un interes de a „privatiza” pârghiile coercitive ale statului, mecanismul aplicării justiţiei. Aşa intră în politică oligarhii.

O altă „hibă” e că s-au constituit de fapt trei guverne, cu trei lideri care îşi controlează propriile „zone” ale executivului. Miniştrii se subordonează în primul rând liderilor de partid, apoi primului ministru. Dacă mai adăugăm aici faptul că unul dintre ei se consideră nedreptăţit, că altul nu discută decât cu Merkel, Barroso sau Putin, iar al treilea se comportă ca o păpuşă mecanică, programată de finanţatorul partidului, nu este de mirare că Alianţa a dat chix în acest mod. E de mirare că s-a menţinut până acum.

Modul cum au răspuns instituţiile statului la moartea lui Sorin Paciu reflectă dependenţa politică a acestora. Profitând de vânătoarea din 23 decembrie, Filat a început un război drept, însă de care nu era pregătit. Nu este clar pe ce a mizat fostul premier. Declaraţia surprinzătoare de ieşire din acordul AIE, necoordonată cu nimeni, părea să urmărească scopul „sperierii” oligarhului Vlad Plahotniuc, însă efectul a fost contrariu, l-a încurajat pe acesta să lovească şi mai puternic în premier şi PLDM. O a doua necunoscută este… Marian Lupu, care îşi schimba poziţia peste fiecare cinci minute: ba chema la dialog, ba cerea demisia lui Filat.

Ghimpu, în loc să încerce să potolească spiritele, s-a aliat cu Plahotniuc. Aceasta este cea de-a treia necunoscută a „ecuaţiei” noastre. Unii spun că liderul PL nu este independent, şi, într-adevăr, modul său de acţiune ridică multe semne de întrebare. Spiritul său justiţiar este selectiv, nu-l vizează pe Plahotniuc. În orice caz, într-o eventuală campanie electorală, PCRM va putea recurge la declaraţiile sale vădit distructive, unele făcute fie din prostie, fie din rea-intenţie. Rusia îl aplaudă pe Filat, spunea ieri Ghimpu. Rusia îi aplaudă pe Ghimpu, spune azi Diacov.

Nivelul RM

La nenorocirea unei guvernări de coaliţie se adaugă nenorocirea unei opoziţii anti-sistem, adică pseudodemocratice şi antieuropene. Soluţia universală a alegerilor anticipate, folosită prin alte părţi, în condiţii similare, este riscantă, deoarece înfrângerea posibilă a AIE poate periclita semnarea acordului de asociere cu UE. Chiar dacă PCRM nu câştigă votanţi în plus, AIE îi pierde pe cei dezamăgiţi, disperaţi, îngroziţi de nesimţirea politicienilor „democraţi”. Ca o sabie a lui Damocles, asupra RM atârnă pericolul revenirii la putere a PCRM, care pledează pentru reorientarea cursului de politică externă spre Rusia.

Aceasta face ca reformele proeuropene să fie foarte dificile, mai riscante din punct de vedere electoral, decât prin alte părţi, căci voturile nemulţumiţilor merg imediat spre Rusia. Ne aflăm într-un cerc vicios: oamenii vor să trăiască mai bine, dar să nu se schimbe nimic. Un exemplu sunt încercările de optimizare a sistemului educaţional, sistemului medical, care întâmpină rezistenţă nu doar din partea celor afectaţi nemijlocit.

Nivelul regional

La nivel regional, trebuie să ţinem cont de confruntarea dintre Occidentul slăbit şi Rusia tot mai agresivă, care se dă şi pe teritoriul RM. Sensul acestei confruntări a fost formulat de Hillary Clinton, la conferinţa miniştrilor de Externe ai statelor OSCE, în octombrie 2012, la Dublin. Ea a spus că Moscova încearcă să re-sovietizeze, sub formă uniunii vamale sau a uniunii eurasiatice, zona în care ne aflăm, şi că Statele Unite vor întreprinde măsuri pentru a încetini sau a stopa acest proces. Pe de altă parte, Putin, la o întâlnire recentă cu serviciile secrete ale Rusiei, le-a pus în sarcină să lupte împotriva încercărilor de stopare a reintegrării în cadrul Uniunii Eurasiatice. Putem bănui că unele mişcări şi acţiuni proestice sunt finanţate şi coordonate de FSB. Lideri partidelor de stânga merg deseori la Moscova şi nu se ştie cu cine se întâlnesc şi ce discută acolo. În timp ce implicarea Occidentului se face cât de cât transparent, Moscova preferă să lucreze cu politicienii moldoveni „în culise”, afişând o mină de neutralitate, de dezinteres. Nu se va şti, probabil, niciodată dacă „încăierarea” liderilor AIE poate fi pusă doar pe seama prostiei sau ticăloşiei lor, însă, cu certitudine, aceasta se înscrie în obiectivele FSB-ului, trasate de Putin.

Despre familiile nefericite

Tolstoi spunea că familiile fericite se aseamănă, iar fiecare familie nefericită este nefericită în felul său. Aceasta se referă într-o măsură oarecare şi la guvernările de coaliţie: istoriile lor de succes, mai cu seamă în partea noastră de continent, se aseamănă, în schimb crizele vin în cel mai neaşteptat mod. Nimic nu prevestea o asemenea schimbare dramatică a situaţiei în cadrul AIE, amintindu-ne azi de Ucraina, de după revoluţia color. Parteneriatul Iuşcenko-Timoşenko este o altă istorie nefericită care ar trebui să le dea de gândit lui Filat, Lupu şi Ghimpu. Dar sunt ei capabili să ridice capul şi să se uite primprejur? La peste o săptămână de la demisia guvernului se mai toarnă gaz peste foc.

Nicolae Negru

 

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)