NEGRU // De ce Timofti, Lupu şi Filat nu pot zbura

Deşi îi promisese premierului Victor Ponta să vină pe 24 ianuarie la Iaşi, premierul Vlad Filat nu s-a ţinut de cuvânt. Pretextul nu mai contează. L-o fi speriat faptul că în acea zi se sărbătorea unirea Moldovei cu Valahia, eveniment care mai produce încă scurtcircuite în capetele unor moldoveni rătăciţi prin coridoarele istoriei.

Şcoala sovietică a omis actul Unirii din 1859, l-a trecut sub tăcere, deoarece nu cadra cu teza „limbii moldoveneşti independente de cea română”, submina starea de spirit, încrederea „naţiunii sovietice moldoveneşti” în soarta sa norocoasă şi în rolul „progresist” al Rusiei, punând într-o altă lumină şi actul unirii  Basarabiei cu România în 1918. Dacă naşterea Moscoviei (rebotezată ulterior, în 1721, Rusia), prin unirea forţată, sângeroasă, a cnezatelor ruseşti în jurul cnezatului Moscovei (fiindcă veni vorba despre vechimea Moldovei în raport cu România), cu implicarea directă, militară şi politică, a Hoardei de Aur (fapt iarăşi trecut sub tăcere), era un pas „progresist”, unirea paşnică a principatelor române şi formarea României era pentru istoriografia sovietică moldovenească un act dubios, accidental, regretabil, un os în gâtul „sinestătorniciei” antiromâneşti. Unirea Moldovei cu Valahia este şi mai greu de „digerat” pentru moldoveniştii de azi, continuatori, conştienţi sau inconştienţi („idioţi utili”), ai cauzei imperiale ruseşti, deoarece le fisurează monopolul „patriotic” pe care îl pretind asupra Moldovei lui Ştefan cel Mare.

Ce va spune Rogozin?

Prezenţa lui Filat la Iaşi nu i-ar fi plăcut nici lui Dmitri Rogozin, reprezentantul special al preşedintelui rus pentru Transnistria, care ne-a pus condiţia să ne decidem cine suntem şi ce limbă vorbim, dacă dorim să recăpătăm teritoriul transnistrean aflat sub ocupaţia Rusiei. Mesajul Kremlinului e cât se poate de clar: „nu încercaţi să vă abateţi de la manualul de istorie pe care vi l-am scris noi”. Aşa că nu numai calculul electoral, greşit din punctul nostru de vedere, l-ar fi putut împiedica pe premierul Filat să se întâlnească cu „prietenul” său de studenţie. „Asumarea” trecutul istoric în plinătatea sa, aşa cum o face, de exemplu, preşedintele kazah Nursultan Nazarbaiev, care vorbeşte despre statutul de colonie a Kazahstanului în cadrul Imperiului Rus şi URSS, e şi o chestiune de „principii şi valori”, pe care încă le mai au a clarifica liderii AIE. Nazarbaiev şi alţi lideri din spaţiul CSI demonstrează că istoria şi politica pot fi abordate separat.

Necrologul fără regrete

În schimb necrologul semnat de Timofti, Lupu şi Filat la moartea lui Ivan Ivanovici Bodiul, fost prim-secretar al RSSM, l-a uns cu siguranţă la inimă şi pe Rogozin, şi pe simpatizanţii PCRM, pe care o fi mizând Filat şi Lupu. Dar de ce s-a „murdărit” Nicolae Timofti împreună cu ei? De bună voie, din proprie iniţiativă să fi făcut acest gest tipic sovietic „troika” noastră? Se pare că nu, dacă e să judecăm după textul formal, stors de orice emoţie, de orice regret. E de fapt o ştire. Faptul compromiţător în sine, din punct de vedere moral, fiind vorba despre un fost satrap, un profitor, ajuns în vârful piramidei „prin protecţie de fuste”, „turnător” (a scris scrisori la Moscova pentru a-i „demasca” pe scriitorii, cineaştii moldoveni care nu reflectau realitatea sovietică aşa cum dorea partidul), este şi subversiv din punct de vedere politic, transmite un mesaj negativ, „funest”, pentru independenţa noastră: că RM s-ar trage, ideologic, din RSSM. Or Declaraţia de Independenţă, pe care au restabilit-o liderii AIE, spune contrariul: RM apare din voinţa de rezistenţă, de împotrivire faţă de sfâşierea Moldovei în 1812 şi faţă de ruperea Basarabiei din trupul României, în 1940, în urma pactului dintre Stalin şi Hitler.

Continuitatea comunistă

A preluat AIE ideea comunistă a continuităţii ideologice dintre RSSM şi RM? De aceea, probabil, deputaţii AIE acceptă numerotarea legislaturilor actualului parlament începând cu legislaturile Sovietului Suprem al RSSM, care era un organ de vitrină, fără nicio relevanţă legislativă, subordonat total partidului comunist de atunci. Au făcut deputaţii acelui „parlament” măcar o singură interpelare în legătură cu gropile umplute de cadavrele basarabenilor ucişi în subsolurile NKVD, în legătură cu sutele de mii de înfometaţi în mod premeditat, aduşi la condiţia de canibalism de puterea sovietică în 1946-47, de zecile de mii de deportaţi sau exterminaţi în gulaguri, în casele de nebuni? Nu le este ruşine actualilor deputaţi să se pretindă descendenţi ai unor marionete ale unui regim criminal? Primul parlament adevărat este cel care a votat declaraţia de independenţă. Dacă au demnitate, dacă sunt luminaţi măcar de o rază de conştiinţă, liderii AIE trebuie să numere legislaturile altfel, începând cu 1991.

Degetul Patriarhului

Tot pentru Rogozin o fi vorbit împotriva disciplinei „Istoria românilor”, la Comrat, Marian Lupu, liderul PD şi spicherul Parlamentului. Cu toate astea sau poate din cauza aceasta, mesajele de nemulţumire nu contenesc să vină de la Moscova. Patriarhul Rusiei arată din nou cu degetul spre Chişinău, cerând amendarea Legii antidiscriminare, de a cărei adoptare a depins evoluţia negocierilor cu Bruxelles în privinţa regimului de călătorie a cetăţenilor moldoveni în UE. Astfel, se încearcă deraierea RM de la cursul european. Pentru toamnă, Patriarhul Rusiei planifică organizarea la Chişinău a unor festivităţi legate de împlinirea a 200 de ani de la anexarea canonică a Basarabiei de către Biserica Ortodoxă Rusă. După cum scria Patriarhul Teoctist al României către Patriarhul Aleksii II al Moscovei şi al întregii Rusii, după ocuparea  Basarabiei, prin forţa armelor, „fără a fi consultat clerul şi credincioşii, a fost sfâşiat teritoriul jurisdicţional al Mitropoliei Moldovei, înfiinţată cu peste patru veacuri înainte, şi a Episcopiei Huşilor”. Consecinţa acelei sfâşieri: astăzi există două Mitropolii ale Moldovei şi una a Basarabiei. De altfel, intenţiile de ocupare canonică a Moldovei şi Valahiei s-au manifestat mult înainte de 1812, prin „impunerea la Iaşi, în 1789, a unui locţiitor de mitropolit, Ambrozie, rus de neam, care venise în Moldova odată cu trupele ruseşti” şi prin înfiinţarea, până la încheierea războiului ruso turc (1806-1812), a unui „exarhat” ce cuprindea Mitropoliile Moldovei şi Valahiei, „subordonându-le din nou, în mod samavolnic, Bisericii Ortodoxe Ruse”, îndepărtându-i astfel din scaun pe Mitropolitul canonic al Mitropoliei Moldovei, Veniamin Costachi, şi Mitropolitul Dositei Filitis al Valahiei (trimis în surghiun). Cu alte cuvinte, Biserica Rusă nu se jena să folosească în loc de scriptură baioneta, după cum astăzi nu se jenează să spună „integrare” în loc de „ocupare”.

În spaţiul „lumii ruse”

Nu este greu de ghicit semnificaţia politică pe care o acordă Moscova solemnităţilor din toamnă. Ea nu scapă niciun prilej să marcheze teritoriul imperial, în speranţa că, menţinând RM în „spaţiul lumii ruse”, al „Rusiei istorice” îşi menţine şansa reacaparării politice, atragerii în Uniunea Eurasiatică a acesteia. Se vor apleca din nou, la toamnă, Timofti, Lupu şi Filat în faţa degetului arătător al Kremlinului? Dacă e să judecăm după semnalele de azi, răspunsul este că se vor apleca, vor participa, vor pupa mâna, vor cădea în genunchi. Parafrazându-l pe Gorki, şarpele, deşi pare înţelept, nu poate gusta plăcerea zborului…

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)