NEGRU // De ce s-a rupt PL?

Săptămâna trecută, grupul liberalilor disidenţi a anunţat că renunţă la eforturile de reformare a PL şi purcede la crearea unei noi formaţiuni politice liberale. Decizia e motivată de faptul că dl Mihai Ghimpu şi susţinătorii săi nu respectă regulile democraţiei de partid, din care cauză intenţia reformatorilor de a convoca un congres extraordinar la care să se pună în discuţie chestiunea alegerii unui nou lider nu poate reuşi. „Luând în considerare refuzul categoric al lui Dorin Chirtoacă de a da curs solicitării membrilor şi simpatizanţilor PL de a candida la preşedinţia PL în cadrul congresului extraordinar al partidului, regretând evoluţiile curente din cadrul PL, prin care actuala conducere a partidului a purces la recrearea organizaţiilor teritoriale ale PL, substituind abuziv conducerea acestora şi excluzând antistatutar fruntaşii PL din partid – considerăm necesară constituirea unei noi formaţiuni politice pe eşichierul politic de dreapta”, se spune în declaraţia grupului de deputaţi liberali conduşi de Ion Hadârcă.

Aceleaşi invective

Sincer vorbind, am sperat că nu se va ajunge la acest moment, că Ghimpu va asculta de glasul raţiunii, că va ţine cont de sfatul lui Băsescu şi va răspunde încercărilor de dialog, de găsire a unei soluţii de menţinere a unităţii partidului, în aşa fel ca nicio parte să nu se considere înfrântă. Dar reacţia sa nu a fost deloc împăciuitoare. El şi adepţii săi au răspuns cu aceleaşi invective: reformatorii sunt nişte trădători, cârtiţe kaghebiste care îndeplinesc voinţa Moscovei de a distruge PL. O altă variantă: că sunt cumpăraţi de Filat, care e omul Moscovei. Cu alte cuvinte, nicio problemă în modul de funcţionare a PL, totul e în perfectă ordine, şi nu e nevoie de nicio reformă în partid. „Toată lumea ştie că Ion Hadârcă este kaghebist din 1989”, a declarat Ghimpu la ultima şedinţă în plen a Parlamentului. Dacă ştia că Hadârcă e kaghebist, de ce l-a invitat în partid şi l-a numit în funcţia de prim-vicepreşedinte şi preşedinte al fracţiunii PL? – ne întrebăm. Din păcate, la mânie, „juristul” nostru poate să declare orice îi vine la gură, fără să se gândească la consecinţe.

Semne de întrebare

În general, comportamentul dlui Ghimpu din perioada crizei politice ridică mari semne de

întrebare. Pe de o parte, el se declara conştient de faptul că Moscova dorea eliminarea sa de la

guvernare, iar, pe de altă parte, el a făcut tot posibilul ca Moscova să reuşească, arzând punţile de comunicare nu numai cu PLDM, dar şi cu PD, atacându-l pe Filat într-un mod agresiv, vehement, ofensator, făcând declaraţii compromiţătoare despre liderii democraţi, determinându-l pe Lupu să se distanţeze de el şi să accepte să poarte negocieri de constituire a unei noi alianţe de guvernământ fără participarea PL. Dacă nu apărea grupul lui Hadârcă, Filat şi Lupu trebuia să se „închine” la Dodon şi Mişin sau să meargă la alegeri anticipate.

Ghimpu a încercat să explice (dar nu a reuşit) de ce liberalii ar trebui să treacă în opoziţie, un plan de părăsire a puterii în scopuri strategice a existat în capul său. Astăzi, el vrea să creeze impresia că a fost eliminat de la guvernare împotriva voinţei sale, de „coaliţia de interese”, dar nu se ştie ce cred în privinţa aceasta votanţii săi. Calculul că trecerea în opoziţie i-ar putea aduce voturi suplimentare, că PL va ajunge „vioara întâi” în viitoarea coaliţie proeuropeană, că va obţine un scor electoral prin care să devanseze PD și PLDM, după cum s-a exprimat Chirtoacă, ar putea fi greşit. Nu numai modul agresiv, grosolan de a lupta cu disidenţii, dar şi strategia luptei politice a lui Ghimpu aminteşte întrucâtva de strategia lui Roşca, înainte de crahul definitiv al PPCD. Tandemul Voronin-Roşca împotriva tuturor pare să fie înlocuit azi de tandemul Voronin-Ghimpu împotriva tuturor. Ca şi Roşca, Ghimpu luptă, în aparenţă, de pe poziţia unionismului, şubrezind poziţia Coaliţiei Proeuropene pe flancul drept. El se pronunţă în termeni mai radicali în privinţa punctelor de control migraţional şi a formatului de negocieri în problema transnistreană. Dar nu există siguranţa că o face în folosul său. Loviturile pe care le aplică guvernului Leancă şi Coaliţiei Proeuropene în general favorizează PCRM, dar i-ar putea dezamăgi pe alegătorii proeuropeni (deşi recenta remarcă a premierului Iurie Leancă despre bursele româneşti a fost taxată în mod legitim de PL).

Testul de lider

Nici perspectivele unui nou partid liberal nu sunt sigure. Potrivit lui Ion Hadârcă, grupul său se bucură de sprijinul a jumătate din organizaţiile teritoriale ale PL. Nu avem motive să nu-l credem. Doar că aceasta nu garantează şansele electorale ale viitoarei formaţiuni. Contează nu numai doctrina, dar şi liderul formaţiunii. Niciunul dintre membrii grupului de deputaţi liberali reformatori nu a fost supus testului electoral ca lider. Din punctul nostru de vedere, rolul acesta i s-ar potrivi cel mai bine Anei Guţu, ca persoană cu capacităţi oratorice care mai pot fi dezvoltate, principială, energică. Ea ar putea răspunde şi unei necesităţi stringente de implicare mai activă a femeilor în politica moldovenească, dominată de bărbaţi. Nu e vorba doar de îmbunătăţirea rapoartelor statistice de gen. Femeile au ce spune şi trebuie să-şi spună cuvântul în politică.

În general, PL ratează o enormă, simbolică ocazie de a demonstra că este un partid european nu numai „ca formă”, dar şi ca esenţă, ca mod de funcţionare. Păcat.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)