NEGRU // Cum se provoacă şi se întreţine o criză

Să recapitulăm. Ca să nu pierdem firul, să putem descâlci ghemul evenimentelor. La finele anului trecut, nimic nu prevestea criza de azi. Dacă fostul procuror general nu ar fi tăinuit omorul lui Sorin Paciu, AIE-2 ar fi funcţionat în continuare. După demisia forţată a lui Valeriu Zubco, în presa lui Plahotniuc a început o campanie îndreptată împotriva unor miniştri PLDM, a Băncii de Economii. E de presupus că era un răspuns la acuzaţiile care i s-au adus prim-vicespicherului în Parlament, din partea unor deputaţi PLDM şi a premierului Filat, care li s-a alăturat. Rămâne o enigmă pe ce a mizat Filat pornind lupta împotriva lui Plahotniuc fără a-şi pregăti „tolba” cu date concrete care să ilustreze acuzaţiile la adresa oligarhului. PLDM nu a prezentat vreo dovadă că Plahotniuc ar fi fost implicat în cazul din Pădurea Domnească, iar PD a cedat destul de repede solicitărilor de demitere a lui Valeriu Zubco.

Pe data de 13, la ora 13

Iritat de „campania fără precedent”, însoţită de acţiunile CNA, pe care le-a considerat ca fiind dirijate din umbră de Plahotniuc, Filat a denunţat, pe data de 13 februarie, acordul de constituire a AIE-2, cerând renegocierea acestuia şi reconfirmarea, de către PD şi PL, a sprijinului politic pentru Guvernul Filat. Era un act simbolic, căci PLDM nu desfiinţa majoritatea parlamentară şi nu punea condiţii pentru existenţa acesteia. Oricum, a fost o greşeală, pe care au recunoscut-o unii deputaţi din fracţiunea PLDM. Lupu şi Ghimpu l-au acuzat pe Filat de trădare, în interesul Rusiei.

Pe 15 februarie, desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte a Parlamentului, votată de deputaţii PLDM şi PCRM, a coincis – din întâmplare? – cu incursiunea CNA la cancelaria Guvernului, unde, au fost găsite, într-un birou, peste 40 mii de dolari. În aceeaşi zi a fost arestat şeful Fiscului, Nicolae Vicol. Pe 18 februarie, în presă au apărut, în variantă audio, înregistrările unor discuţii telefonice dintre premierul Vlad Filat şi Nicolae Vicol. Premierul îi cerea să reducă amenda aplicată companiei germane Draexlmaier şi să blocheze conturile unei companii private din Autonomia Găgăuză.

Rolul lui Ghimpu

La 5 martie, a fost demis Guvernul. Moţiunea de cenzură, introdusă de PCRM, era axată pe corupţie şi a fost votată de deputaţii PD. Ghimpu, care înainte declarase că nu va sprijini demisia Guvernului, a ţinut un discurs virulent la adresa lui Filat. Ulterior, se va afla că el i-a interzis deputatei Ana Guţu, înjurând-o „cu cele mai murdare cuvinte” să se pronunţe împotriva demisiei Guvernului. Dacă declaraţia lui Filat din 13 februarie era lipsită de consecinţe legale, demiterea Guvernului însemna sfârşitul AIE-2. Cei care l-au acuzat pe Filat de intenţii distructive, pro-ruse, au preluat „ştafeta” şi au realizat „cu succes” intenţiile respective. Dându-şi demisia, pe 15 februarie, Vlad Plahotniuc i-a cerut lui Vlad Filat să procedeze la fel.

Ghimpu s-a opus cu vehemenţă desemnării lui Filat drept candidat la funcţia de prim-ministru sau oricare altă funcţie publică înaltă, invocând mereu alte motive (că este corupt, că AIE va pierde alegerile din 2014, că este trădător, că a umilit PL-ul prin faptul că a denunţat acordul AIE pe data de 13 la ora 13), ameninţându-l pe preşedintele Timofti cu demisia. Atunci când, în urma negocierilor cu PD şi fracţiunea PL (fără cinci deputaţi din „grupul lui Ghimpu”), Filat a obţinut sprijinul pentru formarea unui nou guvern, Ghimpu a intervenit la Curtea Constituţională, care a declarat decretul preşedintelui „amoral” şi a decis (aşa cum spunea Ghimpu) că Filat nu mai are dreptul să deţină funcţii publice înalte. Astfel, focul bătăliei politice, care părea să se încheie, a reizbucnit din nou. Până şi Marian Lupu s-a arătat surprins de decizia CC, care şi-a întemeiat argumentul pe votul moţiunii de cenzură, fără să ţină cont că, odată cu anunţarea sprijinului politic pentru un nou guvern în frunte cu Filat, moţiunea respectivă nu mai era, de facto, valabilă, căci nu întrunea decât voturile comuniştilor. Această situaţie reflectă absurditatea verdictului anunţat de CC, creând un precedent periculos pentru statele din spaţiul est-european: opozanţii politici vor putea fi neutralizaţi şi eliminaţi de pe scena politică de către deputaţii majoritari. CEDO ar putea să intervină, dând curs cererii lui Filat, care a fost proclamat mort din punct de vedere politic de unii comentatori.

Supărarea lui Lupu

După ce Ghimpu a declarat că PD nici nu avuse de gând să-l voteze pe Filat, Lupu l-a apostrofat să nu-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala. „Dacă dl Ghimpu s-a angajat într-o luptă cu o anumită formaţiune politică, nu ar fi frumos să bage în această luptă şi pe alţii, utilizând de o manieră urâtă asemenea declaraţii”, a subliniat liderul PD. Plahotniuc l-a vizitat pe Filat ca să-l asigure că nu a influenţat decizia CC.

Simţindu-se înşelat şi pus la zid, Filat s-a „răsculat”, demonstrând că e încă „viu”. Cei care s-au grăbit să aducă flori la mormântul său politic şi-au pierdut, joi, graiul, când pe ordinea de zi a Parlamentului a fost introdusă chestiunea demiterii lui Lupu. Ghimpu şi-a amintit din nou de „mâna Moscovei”, despre a cărei existenţă uitase la demiterea Guvernului. Liderul PLDM este hotărât să anuleze, cu ajutorul deputaţilor comunişti, toate compromisurile pe care le-a făcut în procesul de negociere a componenţei noului guvern, inclusiv modificarea sistemului electoral. Anunţând că nu va mai pretinde la fotoliul de premier, Filat refuză să se mai alieze cu Ghimpu şi grupul său, preferând să discute doar cu fracţiunile PD şi PL (partea majoritară reformatoare), şi pune condiţia transparenţei negocierilor pe care le va purta Iurie Leancă.

Grupul Ghimpu ameninţă cu boicotarea lucrărilor parlamentului, pe care le consideră ilegale, declarându-se sigur că va obţine un nou câştig de cauză la Curtea Constituţională asupra „uzurpării puterii” de către Liliana Palihovici care a fost numită în funcţia de spicher interimar, instituită ad hoc, după demiterea lui Lupu. Preşedintele Nicolae Timofti a promulgat legea respectivă. Ulterior, Ghimpu a precizat că se va adresa Procuraturii Generale să răspundă dacă Liliana Palihovici nu comite infracţiunea de uzurpare a puterii, deoarece, din punctul său de vedere, ea „nu are dreptul să deschidă, să convoace, să semneze documente. Ea nu a avut delegarea dreptului din partea preşedintelui Parlamentului”. Logica liderului PL e cu defect, căci dacă preşedintele, supărat sau din motive de sănătate, ar refuza să transmită acest drept, ar trebui să închidem Parlamentul?

Înainte mult mai este

Era normal ca demiterea preşedintelui Parlamentului să fie urmată de alegerea unui nou preşedinte. Candidatura acestuia va fi, probabil, identificată, în procesul negocierilor pentru formarea noului guvern. În pofida demiterii lui Lupu, PD s-a declarat dispus să înceapă tratativele. Chiar şi Ghimpu s-a răzgândit deodată şi spune că e dispus să colaboreze cu Filat („Vom ceda chiar dacă nu ne vor fi pe plac nişte lucruri, numai ca să mergem înainte, să ne rupem de Rusia ţaristă, adică să fim alături de Filat”), deşi, ca scorpionul, el nu se poate abţine să nu „muşte”, apreciind că liderul PLDM „nu doar că nu merită să fie prim-ministru, dar nici în politică nu are dreptul să mai rămână”. Dacă dl Ghimpu consideră că poţi lovi, scuipa şi, în acelaşi timp, pretinde conlucrarea cuiva, s-ar putea să se înşele. Dacă nu caută cu lumânarea să fie eliminat în opoziţie sau să declanşeze alegeri anticipate, ar trebui să considerăm gesturile sale inconştiente…

Oricum, înainte mult mai este…

Nicolae Negru

 

 

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)