NEGRU // Comrat, planul B

În sfârşit, s-a găsit autorul iniţiativei de organizare a unui referendum separatist la Comrat. Conform gagauzinfo.md, acesta este Leonid Dobrov, „activist public”, fost disident din perioada sovietică, luptător pentru limba şi cultura găgăuză, care însă declară că nu şi-a pus propria semnătură sub niciun document, fiindcă, în ultimul timp, numele său „îi irită pe unii”.

Soarta limbii găgăuze

Nu e singura „ciudăţenie” a dlui Dobrov, care ne face să punem la îndoială paternitatea sa asupra referendumului.

El afirmă că s-a automobilizat de dragul limbii găgăuze, după ce Curtea de Apel din Comrat a decis că „limba găgăuză nu dispare”, în pofida temerilor patrioţilor găgăuzi şi a concluziilor UNESCO privind soarta incertă a acestei limbi. Dintr-o pornire nobilă, considerând că una din cauzele degenerării limbii materne este faptul că funcţionarii şi conducătorii găgăuzi vorbesc tot mai puţin limba maternă, dl Dobrov şi prietenii săi ajung la ideea că situaţia nu poate fi schimbată decât prin… „revenirea la Republica Găgăuză”, adică prin ieşirea UTA Gagauz-Yeri din componenţa RM. De unde ar trebui să deducem că Chişinăul exercită o influenţă nefastă asupra liderilor găgăuzi, stimulându-i să vorbească în limba rusă. Ceea ce nu este adevărat. Sau, cel puţin, dl Dobrov nu demonstrează acest lucru. El însă mai blamează Chişinăul pentru faptul că statutul Autonomiei Găgăuze s-ar fi redus pe parcursul a optsprezece ani, iarăşi fără a specifica în ce mod au atentat autorităţile centrale asupra statutului găgăuz. Aceasta pare să fi devenit un fel de axiomă în spaţiul politic găgăuz. Ca şi afirmaţiile precum că guvernarea actuală ne duce „în mod forţat” în România. De aici, uitând de soarta limbii găgăuze, dl Dobrov păşeşte pe o cale deja bătătorită, pledând ca, după ieşirea din componenţa RM, viitoarea republică găgăuză să devină membru al Uniunii Vamale.

Un „trăsnet” previzibil

Încercând să anticipeze dubiile asupra implicării sale, pretinsul autor a obţinut un efect contrariu. „Grupul de iniţiativă l-am creat eu. Vă spun deschis. Până azi, şi-a asumat cineva responsabilitatea în această chestiune? Eu îmi asum responsabilitatea şi declar astăzi pentru prima dată deschis despre aceasta”, a insistat Dobrov. Dacă crezi că porneşti o faptă bună, de ce o o faci pe ascuns?

Până la urmă, nu contează dacă Leonid Dobrov a gândit personal „operaţiunea” sau rolul său e de „idiot util”. Deşi niciun lider politic serios nu i s-a alăturat, nu înseamnă că potenţialul distructiv al acestei iniţiative trebuie ignorat. Faptul că cineva umblă cu „foc” prin satele găgăuze e deja un motiv de îngrijorare. Cu atât mai mult cu cât presa rusă dă de înţeles că acesta e abia începutul. „Moldova crapă văzând cu ochii!” – exclamă extaziat un ziar rus de orientare imperială, comentând evenimentul în cauză. E un titlu destinat cititorului rus, „bombardat”, în ultima vreme, cu ştiri de acest fel, pentru a-i crea o anumită impresie despre guvernarea proeuropeană a RM.

Rămâne de văzut care este valoarea juridică a unor semnături adunate şi depuse fără înregistrarea grupului de iniţiativă, fără respectarea unor proceduri stabilite de lege. Însă intervenţia dlui Dobrov conferă o nuanţă suplimentară de neseriozitate, de hazard, unui eveniment serios, cu reverberaţii profunde, care a alarmat clasa politică de la Chişinău. A fost ca un trăsnet previzibil dintr-un cer acoperit de nori grei. Te sperie, oricât de „meteorolog” ai fi.

Planul B

Oricum, autorităţile de la Chişinău trebuie să-şi păstreze calmul, să dialogheze cu politicienii rezonabili, raţionali de la Comrat, care înţeleg că sunt trataţi de cineva ca o masă de manevră, că sunt atraşi într-un jos periculos, care nu este în interesul găgăuzilor.

Acţiunile provocatoare la Tiraspol şi, acum, la Comrat par să ilustreze dezamăgirea şi iritarea Moscovei, care a mizat pe alegeri anticipate şi debarcarea guvernării proeuropene din RM. Caracterul şi durata neobişnuită a crizei politice – tocmai cinci luni! – reflectă o luptă acerbă în culisele politicului moldovenesc, sugerând implicarea unei forţe anti-AIE, după cum existenţa unor corpuri cereşti care nu se văd poate fi determinată de traiectoria unor corpuri cereşti vizibile. După ce, prin efortul UE (şi rolul hotărâtor al grupului liberalilor reformatori), planul A de torpilare a summitului Parteneriatului Estic a eşuat, urmărim în desfăşurare planul B al Moscovei. Se vede că asupra ambelor s-a lucrat concomitent, căci renunţarea Tiraspolului la tactica „paşilor mici” şi adoptarea unui comportament agresiv, sfidător, s-a început pe la finele anului trecut, înainte de criza politică de la Chişinău.

Când se credea că „demarcarea frontierei transnistrene” a epuizat imaginaţia separatiştilor, Şevciuk veni cu o nouă pretenţie. El vede avioane moldoveneşti de spionaj în „spaţiul aerian al Transnistriei” şi ameninţă că nu va mai permite acest lucru. Rămâne de ghicit ce vrea să doboare „prezidentul” transnistrean, ştiindu-se că armata RM nu posedă avioane. Agresiunea lui Şevciuk nu pare să deranjeze deloc Moscova, care tace în mod demonstrativ.

Până unde va merge ea? – este întrebarea pe care şi-o pune alarmată toată lumea. Din păcate, nu ne-a dat, deocamdată, niciun motiv să credem că şi-a stabilit nişte limite.

Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)