NEGRU // Centrul Anticorupţie din buzunar?

În toiul scandalului declanşat de omorul tăinuit din Pădurea Domnească, procurorul adjunct al Procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari, a ieşit la rampă să anunţe că ministrul Sănătăţii Andrei Usatîi „riscă un dosar penal pentru că, la 15 mai 2012, ar fi semnat un ordin „prin care a solicitat centrelor medicilor de familie, filialelor acestora, dar şi centrelor de sănătate autonome, să transmită spaţiile destinate farmaciilor în gestiunea S.A. Sanfarm-Prim”. Însă anunţul a avut efectul unei scântei căzute în paie. 

Interes pentru Usatîi, dezinteres pentru Zubco

A doua zi, în faţa presei a apărut directorul adjunct al Direcţiei generale urmărire penală a Centrului Naţional Anticorupţie, Bogdan Zumbreanu. Ca şi Viorel Morari, el a vorbit la timpul viitor: e posibilă pornirea unei acţiuni penale în legătură cu ipotecarea unor spaţii ale Spitalului Clinic Republican, cu implicarea nemijlocită a ministrului Sănătăţii, Andrei Usatîi. Potrivit lui Zumbreanu, „formal, acţiunile întrunesc elementele infracţiunii: exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. Urmează să decidem iniţierea urmăririi penale”. Deşi, urmărirea penală abia urma să fie decisă, s-au auzit imediat chemări de suspendare, de demitere a ministrului, iar o parte a presei, cea care, din întâmplare, nu considera important cazul procurorului general Valeriu Zubco, îşi chestiona cititorii în privinţa pedepsei pe care s-ar cuveni s-o suporte ministrul Sănătăţii pentru faptul că „ar fi gajat ilegal spaţiul de la parterul Spitalului Republican”. Dezinteresul, indiferenţa pentru un caz ieşit din comun, cu profunde semnificaţii etice şi politice pentru AIE şi RM în general, pe de o parte, şi fixaţia pentru un caz „banal”, incert, mult mai puţin spectaculos, nu putea să nu ridice semne de întrebare. Şi unii politicieni, care au refuzat să se pronunţe în privinţa demisiei de onoare a lui Zubco, spunând că au nevoie de rezultatele comisiei de anchetă, nu au mai fost la fel de reticenţi în cazul lui Usatîi.

Solicitat de jurnalişti, premierul Filat a declarat că graba şi modul în care se acţionează trădează nişte intenţii de a devia atenţia publicului de la cazul Zubco, Andrei Usatîi neavând „nicio calitate” în dosarul penal vizat.

CNA, folosit

Premierul sugera astfel că proaspăt reformatul CNA a şi început să fie folosit de cineva drept o bâtă politică. Remarca sa însă a fost trecută cu vederea şi de mass-media, şi de societatea civilă, deşi, din păcate, comportamentul CNA nu pare deloc ireproşabil. Dacă urmărirea penală nu a fost decisă încă, dacă vinovăţia lui Usatîi nu a fost stabilită, după cum o recunoaşte şi dl Zumbreanu, pentru ce era nevoie de tam-tam? Nu era logic ca CNA să adune mai întâi probele, să stabilească vina ministrului, abia apoi să trâmbiţeze că a descoperit un infractor?

O activitate de pionierat

Cazul ţine de sensibilul domeniu al raportului dintre public şi privat. În general, Ministerul Sănătăţii ar trebui lăudat pentru faptul că întreprinde o activitate de pionierat în domeniul parteneriatului public-privat. E adevărat, acest rol este asumat de nevoie, căci în domeniul sănătăţii se resimte cel mai acut lipsa de investiţii, fără de care este imposibil de îmbunătăţit calitatea serviciilor medicale, începând cu banalele analize, roentgenografii, dialize etc. Bugetul distrofic nu poate asigura nici măcar înnoirea utilajelor uzate fizic, ca să nu mai vorbim despre cele uzate moral, necorespunzătoare nivelului industriei medicale de azi. Parteneriatul public-privat prezintă o cale de atragere a capitalului privat în domeniul sănătăţii. Educaţi în spiritul Manifestului Partidului Comunist, noi mai privim proprietatea publică şi cea privată de pe poziţii antagonice. Dar în lume atitudinea e alta.

Lucrurile s-au mişcat încet

Oricum, deşi legea respectivă a fost adoptată în iulie 2008, lucrurile s-au mişcat încet. A fost nevoie de studierea experienţei în acest domeniu, de elaborarea (cu concursul Băncii Mondiale) unei strategii „pentru eliminarea barierelor în furnizarea de servicii private de sănătate şi operarea integrată a serviciilor publice şi private în Republica Moldova”. În iulie 2010, MS a semnat un acord de colaborare cu Corporaţia Financiară Internaţională (parte componentă a grupului Băncii Mondiale) pentru implementarea a două proiecte de PPP: „servicii de imagistică medicală la Spitalul Clinic Republican şi servicii de radioterapie la Institutul Oncologic”. Prin hotărârea Guvernului din decembrie 2010 se aprobă doar parteneriatul public-privat în prestarea serviciilor „de radiologie şi diagnosticare imagistică, inclusiv încăperile destinate pentru prestarea acestora”, din cadrul SCR. Procedura de selectare a partenerului privat a fost organizată împreună cu CFI, iar contractul de parteneriat public-privat a fost semnat la 24 noiembrie 2011.

Ce s-a făcut?

Conform spuselor ministrului Andrei Usatîi, până la momentul izbucnirii scandalului, în conformitate cu contractul PPP, s-a efectuat reconstrucţia spaţiului SCR (etajul 1, secţia 4), de circa 900 m.p., compania privată cheltuind circa 14 milioane lei, s-au procurat 90 la sută din utilaj (termenul limită – februarie 2013), în valoare de 5 milioane euro. În afară de aceasta, a apărut necesitatea unei anexe suplimentare, neprevăzute de proiect, deoarece s-a constatat că înălţimea încăperii nu corespunde condiţiilor de instalare a utilajului. Astfel, investitorul privat s-a pomenit în „criză de finanţare”. Pentru a nu se stopa derularea proiectului, comisia de mediere a acceptat ca investitorul privat să gajeze spaţiul reconstruit şi gestionat de el în sediul SCR, pentru a obţine un credit bancar. La 11 octombrie 2012, MS, ca „terţă persoană”, şi-a dat acordul de „a transmite în ipotecă” spaţiul respectiv pentru „asigurarea rambursării creditului în valoare de 6 milioane 500 mii Euro, pe termen de 5 ani”. Contractul de ipotecă a fost semnat de SCR şi banca respectivă pe data de 10 decembrie 2012.

Sigur, ministrul putea să se eschiveze, să lase investitorul privat să se descurce de sine stătător, dar, pe altă parte, legea nu interzice, ci, dimpotrivă, prevede „obligaţii de cofinanţare a obiectului PPP” din partea statului (art 20). Fiind un domeniu nou, se putea greşi, la urma urmei, important e să se corecteze eroarea. CNA însă acţionează de pe poziţia prezumţiei vinovăţiei, „văzând” intenţii rele şi într-un articol obişnuit pentru acest fel de contracte, în care se stipulează că banca este în drept să iniţieze procedura de exercitare a dreptului la ipotecă, în cazul când „careva terţă persoană… iniţiază procedura de insolvabilitate sau reorganizare” a SCR. Din context se vede că e vorba despre o situaţie, iarăşi ipotetică, de lichidare a SCR ca persoană juridică. Cel care va iniţia o asemenea procedură, ar putea fi considerat complice, un „agent” al băncii creditoare, dar şi un „sinucigaş”. Lichidarea SCR nu e nici măcar în puterea unui ministru.

Dacă ar fi existat probe

Dacă Procuratura sau CNA aveau dovezi împotriva lui Usatîi, se proceda altfel. Dar prejudiciul (trecerea spaţiului în posesia băncii) nu este iminent, inevitabil, după cum afirma Zumbreanu, ci ipotetic, prezumtiv, posibil doar în cazul în care compania privată ar eşua în instalarea utilajului şi nu ar presta serviciile prevăzute de contract. Dar şi atunci statul s-ar alege cu utilajul performant care ar trece în posesia sa. (Aceasta se va întâmpla oricum, peste zece ani, conform contractului.) Şi chiar să presupunem că peste cinci ani acest spaţiu ar nimeri în mâini private, de ce să speriem lumea cu o asemenea perspectivă? (De altfel, „pericolul” a şi dispărut, gajul fiind readresat asupra utilajului.) Poate ar fi cazul să privim lucrurile mai nuanţat, mentalitatea de „câine al grădinarului” ne joacă festa. E mai bine să lăsăm spitalele să degradeze, e mai bine să „torturăm” pacienţii cu utilaje depăşite sau să încercăm să mişcăm lucrurile înainte, adoptând uneori decizii „netradiţionale”? Atâta timp cât ministrul se menţine în limitele legii, atâta timp cât nu avem dovezi că a obţinut beneficii personale, de ce ar trebui să-l hărţuim, dacă nu urmărim scopuri nedeclarate? CNA trebuie să spună concret în ce constă „excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu”. Până atunci, dacă nu ştie, să tacă, să stea frumos în buzunar.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)