NEGRU // CC, „limba moldovenească”, Uniunea Eurasiatică…

Deputatul liberal Ana Guţu solicită Curţii Constituţionale să răspundă dacă „sintagma din articolul 13 al Constituţiei RM „limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine” poate fi echivalată semantic cu sintagma „limba română”.

Reacţiile la acest demers au fost puţine, dar usturătore pentru ea. A fost învinuită de populism şi intenţii ascunse de a legifera „limba moldovenească”.

Deşi conştientă că cererea sa este una foarte specifică („chiar dacă îmi dau seamă că e o nerozie – cum pot fi echivalate din punct de vedere juridic două sintagme cu un conţinut lingvistic?!”), Ana Guţu consideră că „o exegeză constituţională, prin care s-ar echivala din punct de vedere juridic sintagma „limba română” cu sintagma „limba moldovenească funcţionând în baza alfabetului latin”, ar permite, în baza demersurilor diplomatice, să excludem „limba moldovenească” de la Consiliul Europei şi ONU, din toate documentele birocratice naţionale şi internaţionale”. În afară de aceasta, ea speră că, pronunţându-se CC, nu va mai fi „blamată” de deputaţii comunişti „din cauza utilizării corecte a denumirii limbii” şi că va putea fi adoptată o nouă legislaţie lingvistică, cea din 1989 fiind „depăşită de timp”.

O greşeală strategică

În „Timpul”, Dan Dungaciu consideră că iniţiativa Anei Guţu este greşită din punct de vedere strategic, e o capcană, căci „înseamnă deschiderea Cutiei Pandorei a discuției identitare pe terenul adversarului”. „Cum am reacţiona dacă am vedea o enormitate de genul echivalării la CC din Austria a „limbii austriece cu grafie latină” cu „limba germană”? Nu ne sună inacceptabilă chiar punerea problemei în acești termeni?” – se întreabă dl Dungaciu.

Aşa e. Cu o mică precizare că, păşind pe terenul comparaţiilor, putem găsi şi exemple contrarii. Dincolo de asemănări, există un specific – nu de ordin lingvistic, ci politic – de care nu se poate face abstracţie atunci când căutăm soluţii pentru problema noastră. Am putea greşi respingând din start orice abordare neconvenţională.

„Simpla idee de a echivala un adevăr cu o minciună ar trebui să ne pună în gardă, pentru că generează precedente extrem de periculoase, avertizează dl Dungaciu, întrezărind în iniţiativa Anei Guţu, „indiferent de aerul ei pozitiv”, un compromis şi o concesie care aduc atingere demnităţii noastre naţionale. Dacă va fi adoptată de CC, echivalarea „limbii moldoveneşti” cu limba română „va șterge o linie roșie importantă a pragmatismului identitar. Până unde se poate merge cu acest pragmatism? Care este linia dincolo de care compromisul și concesia devin umilințe naționale? – subliniază reputatul sociolog. Şi, iarăşi, nu putem să nu-i dăm dreptate.

Un alt unghi de vedere

Lucrurile însă nu mai par atât de dramatice dacă încercăm să le privim şi din alt unghi de vedere. În viaţă nu sunt rare cazurile când suntem nevoiţi să „echivalăm” unele documente cu altele, din cauza unor erori pe care nu le putem corecta. Autorul acestor rânduri a avut un asemenea ghinion. La depunerea documentelor de admitere la Institutul Politehnic s-a descoperit că în buletinul de identitate (paşaport sovietic) prenumele tatălui meu era altul decât în atestatul de absolvire a şcolii. Am fost obligat să aduc de la sovietul sătesc un document suplimentar în care se confirma că posesorul atestatului şi posesorul buletinului (paşaportului) este una şi aceeaşi persoană, în pofida faptului că numele tatălui său era într-un caz Mihail, iar în altul Nichita. Simplificând lucrurile, ceva similar se poate cere acum de la Curtea Constituţională: să confirme că în Constituţia actuală este scris eronat numele limbii de stat, că acesta este de fapt „limba română”.

Se poate interpreta

Membrii Curţii Constituţionale nu sunt lingvişti şi nu au competenţa să echivaleze sintagma „„limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine”, din Constituţie, cu sintagma „limba română”. Dar, profitând de interpelarea Anei Guţu, ei pot interpreta articolul 13, în baza concluziilor trase de Academia de Ştiiinţe. Ei pot spune că, în sensul în care a fost folosită de cronicari, „limba moldovenească” este echivalentă cu „limba română”, indiferent de grafie, dar nu şi în cazul limbii standard utilizate în RM, care este limba română, formată pe întreg arealul de răspândire a românilor. Denumirea „limba moldovenească” folosită de ţăranii noştri nu e totuna cu „limba moldovenească” folosită de adepţii moldovenismului în scopuri politice şi geopolitice, pentru a bara cursul proeuropean şi a ne menţine în sfera de influenţă a Rusiei. CC este în drept să stabilească, iarăşi făcând referire la lingvişti, că la adoptarea Constituţiei în 1994 nu s-a ţinut cont de adevărul ştiinţific, ci s-a comis o eroare premeditată, nu fără amestecul Rusiei, pentru care glotonimul „limba moldovenească” servea şi serveşte drept pretext pentru a menţine sârma ghimpată pe Prut, pentru a ne atrage în Uniunea Eurasiatică, şi, că limba oficială, consfinţită prin articolul 13, ar fi trebuit să fie limba română.

Prelungirea ocupaţiei ideologice

Dacă CC nu s-a temut până acum de interpretări politice, de ce s-ar teme de data aceasta? Nu numai ştiinţa e de partea limbii române, dar şi Declaraţia de Independenţă, pe care au sfidat-o deputaţii agrarieni şi socialişti în 1994. A fost de fapt o bombă cu efect întârziat pus sub fundamentul independenţei RM, care prelungea ocupaţia ei ideologică. Ceea ce înseamnă că a fost un act neconstituţional. Iar deciziile Curţii sunt obligatorii, nu-i aşa? Dar va îndrăzni CC?În pofida cârcotaşilor, iniţiativa Anei Guţu poate oferi o posibilitate de a face încă un pas pe calea legitimării limbii române în RM, a desovietizării. A eliberării.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)