Necesitatea și modalitatea realizării reformei constituționale

În anul 2000, RM a devenit prin amendamentele constituționale, aprobate de Parlament, fără consultarea prealabilă a poporului, dar și a unor expertize internaționale relevante, republică parlamentară. Din păcate, această modificare a regimului politic a schimbat doar modalitatea de alegere a şefului statului, fără a se schimba însă și raporturile dintre acesta şi alte autorităţi publice, antrenate în exercitarea puterii de stat, conservând importante tensiuni și blocaje de funcționare.

Intervenţia nejustificată în textul Constituţiei a făcut posibilă crearea unui model specific de guvernare, neverificat anterior, fără a se avea o viziune clară asupra impactului pe care-l poate produce în societate, devenind o experienţă care demonstrează deja efectele sale, soldându-se cu prejudicii materiale şi morale aduse statului şi societăţii în ansamblu.

În 1994, Parlamentul nu a fost împuternicit de popor de a se transforma în putere constituantă

Mai mult decât atât, e necesar de menționat că Parlamentul  Republicii Moldova, care la 29.07.1994 a adoptat Constituția, nu a avut o împuternicire directă de la popor de a se transforma în putere constituantă cu dreptul de a adopta și revizui constituții. Constituția nu a fost supusă aprobării de către popor în cadrul unui referendum și din aceste considerente forța sa juridică supremă este diminuată, deoarece actul constituțional nu conține manifestarea generală de voință a poporului. Deoarece nici Declarația de independență de la 27.08.1991 și nici Constituția din 29.07.1994 nu au fost supuse referendumului, Republica Moldova nu dispune astăzi de actul de autodeterminare politică a poporului.

În ansamblul ei, Constituția a apărut cu lacune, reglementări defectuoase şi confuze, amplificate ulterior prin intervenţii nejustificate, fapt care a diminuat grav calitatea de lege supremă a statului, ştirbind în același timp imaginea Republicii Moldova pe plan internaţional și stimulând numeroase contradicții.

70 de articole ar trebui reformulate, precizate ori înlocuite

Pe data de 1 decembrie 2009, prin Decretul președintelui interimar al republicii, a fost constituită Comisia pentru reformă constituțională care a format din membrii săi un grup din 12 specialiști, doctori în drept constituțional, profesori, conferențiari universitari a căror sarcină a fost examinarea tuturor articolelor constituționale și a propunerilor privind necesitatea modificării constituției.

Grupul de lucru a prezentat Comisiei constituționale studiul efectuat în care a semnalat circa 70 de articole, în textul actualei Constituţii, care ar trebui reformulate, precizate ori înlocuite cu alte prevederi, cerute de natura proceselor politice şi economice, sociale şi constituţionale din RM. Printre acestea vom enumera următoarele necesități de reglementare constituţională:

a)Stabilirea unui regim de guvernare clar şi stabil care nu ar trage după sine instabilitate politică în societate;
b)Reforma sistemului judecătoresc;
c)Reforma Procuraturii;
d)Reforma Curţii Constituţionale;
e)Reforma Curţii de Conturi;
f)Reforma sistemului electoral;
g)Reglementarea constituţională a instituţiei Ombudsmanului;
h)Instituirea prin normă constituțională a Consiliului legislativ.
i)Stabilirea necesităţii şi principiilor aderării RM la UE.
j)Reglementarea constituțională a unei noi organizări administrativ-teritoriale.

Reforma constituțională poate fi inițiată prin mai multe modalități

Estimăm că aceste revizuiri solicită munca intensă a Comisiei Constituţionale pe parcursul a cel puţin patru luni următoare (ianuarie – aprilie), timp în care să fie consultate opiniile populaţiei, să fie cerute expertize de calitate din partea actorilor naţionali şi internaţionali, să se comunice publicului larg asupra necesităţii de revizuire şi actualizare a Constituţiei existente, pregătindu-se procedura legală de consultare a populaţiei şi de aprobare corespunzătoare a noului text al Constituţiei în cadrul unui referendum constituţional.

Grupul de lucru pentru cercetări şi analize constituţionale   a venit cu propunerea unei revizii generale a articolelor Constituției. De asemenea, se propune să se prezinte Parlamentului spre examinare o redacție nouă a Constituţiei care, obligatoriu, să fie supusă ratificării de către întregul popor, adică aprobării prin referendum.

Reforma constituțională poate fi inițiată prin mai multe modalități. Prima este cea prevăzută de Constituție care spune în art.143 că Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituției, după cel puțin şase luni de la data prezentării inițiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a 2/3 din deputați. Această cale însă este lungă și fără perspectivă, deoarece să găseşti un consens a 2/3 din deputați, în condițiile în care fracția comunistă deține peste 47 % din mandate și este categoric împotriva revizuirii Constituției, este practic imposibil.

Legiuitorul acordă prioritate iniţiativei cetăţenilor

A doua posibilitate de modificare a Constituției este referendumul. Textul constituțional nu prevede această modalitate la capitolul revizuirea Constituției, însă  reglementarea  art.75 (1) „Cele mai importante probleme ale societății și ale statului sunt supuse referendumului” permite a califica o modificare constituțională ca una din cele mai importante probleme ale societății. În acest sens, Codul electoral la lit. a) art.145 „Problemele supuse referendumului republican”, prevede nu numai posibilitatea revizuirii Constituției, ci și adoptarea Constituţiei Republicii Moldova.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care a  confirmat că Hotărârea sa nr. 15 din 11.04.2000 a stabilit două proceduri de legiferare: procedura parlamentară şi procedura prin care poporul îşi exercită suveranitatea – referendumul. Existenţa a două proceduri de legiferare este confirmată de asemenea de prevederile art. 148 alin.(5) din Codul electoral, care stipulează că, în cazul în care revizuirea unora şi aceloraşi prevederi ale Constituţiei este iniţiată concomitent de Parlament şi de cetăţeni, legiuitorul acordă prioritate iniţiativei cetăţenilor. Prin urmare, la revizuirea Constituţiei pot fi aplicate două proceduri: parlamentară – cu respectarea prevederilor art. 141–143 şi prin referendum – cu respectarea prevederilor art.2, art.39, art.66 lit.b) şi art.75 din Constituţie.

O lege constituţională se consideră aprobată dacă pentru ea a votat cel puţin jumătate din numărul total al alegătorilor

După cum putem observa, în cazul în care modificarea Constituției va avea loc prin referendum, nu se mai aplică prevederile art.143 din Constituție, care statuează că  Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin şase luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare, iar  Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

Art.168 din Codul electoral prevede că în cazul în care referendumului se supune o lege constituţională, aceasta se consideră aprobată dacă pentru ea a votat cel puţin jumătate din numărul total al persoanelor înscrise în listele electorale. Astfel, în cazul în care la referendum se va scoate o modificare a unor  reglementări constituționale este puțin probabil ca aceasta să se bucure de succes. Pentru alegerile din 29.07.2009 în listele electorale au fost incluși 2 603 158 alegători. Jumătate din acest număr constituie 1301579. La alegeri au participat 1591835- 61%.

Unanimitatea masivă e imposibilă într-o societate pluralistă

Este necesar să menționăm că în condițiile pluralismului politic se înregistrează un absenteism masiv al cetățenilor de la urnele de vot, de exemplu, în România în turul doi de crutin privind alegerile președintelui la vot s-au prezentat doar 58,02%  din cei înscriși în liste.
Deci, dacă la viitorul referendum în RM ar participa aproximativ același număr de alegători ca și la alegerile parlamentare din 2009, pentru a aproba o lege constituțională ar fi necesar minimum votul a peste 80% din alegătorii care vor participa la alegeri, ceea ce practic este imposibil. Nu poţi obține o unanimitate atât de largă într-o societate bazată pe pluralism politic.

Deci Codul electoral necesită o modificare prin care votul poporului activ să devină o posibilitate reală de exercitare directă a puterii care-i aparține.

O soluţie pentru a evita crizele politice non-stop

O altă problemă este dacă pot sau nu pot fi evitate alegerile anticipate. Sigur că pot fi evitate. În cazul în care la referendum se va adopta o Constituție în redacție nouă, atunci, conform art.75 alin.(2) din Constituție, care va fi păstrat, se prevede că „Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă”. Trebuie să înțelegem că, în momentul în care președintele Republicii va trebui să emită Decretul cu privire la dizolvarea Parlamentului, nu va mai fi în vigoare norma care reglementa dizolvarea Parlamentului. Ar fi ridicol să credem că s-ar putea adopta un act în baza unei norme moarte, adică ce nu mai există.
Există și posibilitatea alegerilor anticipate, dacă va dori acest fapt majoritatea parlamentară, evident odată cu alegerile anticipate va fi necesar să se organizeze și referendumul privind adoptarea Constituției în redacție nouă. În caz contrar, RM va fi sortită non-stop la crize politice.

Victor Popa,
Doctor habilitat în drept,
profesor universitar