„Nebunia” binecuvântată a lui nea Iacob

centralIacob Lupanciuc, 76 de ani, din Mingir, Hânceşti, a reuşit să edifice în localitatea sa un complex memorial naţional în valoare de 2400000 de lei

În centrul satului Mingir, pe teritoriul unui fost cimitir, inclusiv al unei biserici, distruse în 1940 de către sovietici, Iacob Lupanciuc a ridicat o serie de sculpturi dedicate memoriei comunităţii. Este vorba de un monument dedicat celor 236 de săteni căzuţi în cele două războaie mondiale (1914–1918; 1939–1945), ridicat în 2000, în valoare de 105000 de lei, un altul ridicat în 2013, în memoria victimelor foametei din 1946, în valoare de 450000 de lei, un zid comemorativ al celor mai importante figuri ale localităţii în valoare de 400000 de lei.

Pe teritoriul actualului complex, s-a aflat odinioară un cimitir cu o vechime de peste 300 de ani, o biserică ridicată în 1716, un loc sacru pentru localitate, după nea Iacob. În 1940, în urma invaziei sovieticilor, cimitirul şi biserica au fost şterse de pe faţa pământului, „nu a rămas niciun simbol creştin”. „Autorităţile au construit aici un hipodrom pentru exerciţiile cavaleriei sovietice.”

Un vis din fragedă copilărie

Cea mai mare parte a acestor bani a colectat-o de unul singur, însă nu consideră că a făcut o mare ispravă. Singurul lucru pe care îl regretă este faptul că a atins vârsta de 76 de ani şi că nu mai are puterile de altădată. „Din păcate, atunci când poţi să faci ceva pe lumea asta, puterile te lasă. Mă consolez cu gândul că am avut norocul să fac ceva la apusul vieţii, complexul, un vis al meu încă din fragedă copilărie”, spune nea Iacob.

Când şi-a făcut public proiectul, oamenii l-au făcut „nebun”. Iar unii dintre cei care au reuşit să ridice monumente naţionale în localităţile lor îl considerau „om care nu este conştient de ce se apucă”. Însă puterea sufletească nu l-a trădat, a reuşit să colecteze mijloacele băneşti prin asociaţia „Pro neamul”, societate ce are filială la Paris, „Pro neamul France”, fiind ajutat de familia sa.

Antipatia care te descurajează

Cel mai mare obstacol cu care se confruntă aproape toată viaţa sa este indiferenţa şi antipatia semenilor noştri faţă tot ce este românesc. „Această stare de spirit te infectează şi nu mai poţi face nimic. În decurs de 20 de ani, am avut piedici din partea unor demnitari, a unor rătăciţi, precum şi la nivel de paroh, episcop şi mitropolit. Nu vor nicidecum să susţină acţiunile naţionale. Când aud unii de românism, parcă le dai cu ceva în cap.”

„Ei, dar să vezi ce reacţii au avut sătenii în timpul restaurării Cimitirului Ostaşilor Români din Mingir, în 1999! Atunci am înfruntat o antipatie şi mai mare din partea lor. A fost al doilea cimitir al eroilor români din Republica Moldova, după cel de la Făleşti.”

Comuniştii s-au opus categoric

Când autorităţile au decis să-i pună la dispoziţie terenul pentru edificarea complexului, reprezentanţii comunişti din cadrul consiliului local s-au opus categoric. „Imediat după căderea regimului sovietic, pe locul fostului cimitir, intenţionau să construiască magazine. Însă sătenii au avut înţelepciunea şi curajul să se opună. Cu toate acestea, îşi aduceau vitele acolo, la păscut, terenul fostului cimitir a început să fie acoperit cu gunoi.”

Construcţia complexului a început în 2000 cu ridicarea monumentului închinat celor 236 de ostaşi mingireni căzuţi în cele două războaie mondiale, l-a ridicat pe banii săi, 105000 de lei, „nimeni nu crede, dar asta e”.

Oameni cu conştiinţa curată

În faţa acestuia, a fost înălţat în 2013 un monument în memoria victimelor foametei din 1946–1947. În localitatea Mingir, după Iacob Lupanciuc, foametea a provocat în şase luni decesul a circa 1000 de oameni. Această sculptură are o valoare de 450000 de lei, „este ridicată din granit curat, timp de trei ani, 2010–2013”, primăria a alocat 170000. „Restul sunt banii oamenilor de bună credinţă şi ai mei, cu acest prilej, vreau să-mi exprim recunoştinţa pentru ei şi, totodată, ideea că au mai rămas totuşi oameni cu conştiinţa curată.”

În spatele monumentului dedicat victimelor foametei a fost înălţat un zid din granit, care a costat 400000 de lei, idee a arhitectului Bâzgu. „Dacă unii m-au făcut la început nebun pe mine, pe urmă, l-am făcut eu nebun pe dl Bâzgu, arhitectul proiectului, însă dacă nu ar fi fost atunci rău, nu ar fi fost acum bine.” Obiectivul va mai cuprinde un havuz şi o tabără de cioplire în piatră. În general, potrivit concepţiei obiectivului, acesta urmează a fi completat pe parcurs cu alte elemente.

Când va dispărea bariera de la Prut?

Este îndrăgostit de istorie şi de România, „încât mă întreb mereu: oare voi ajunge să văd când va dispărea bariera de la Prut? Pentru că e încă destul de importantă, chiar dacă a fost scoasă sârma ghimpată şi au fost suprimate vizele”.

A vrut foarte mult să fie profesor de istorie, însă a abandonat din cauza minciunilor comuniste. Este autorul unei istorii a localităţii Mingir. Complexul va fi inaugurat pe 11 mai curent.