Ne va arunca noul guvern de la Bucureşti în braţele ruşilor? // BOGATU

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în ajunul vizitei întreprinse în România, s-a arătat convins că schimbările politice de la Bucureşti nu vor afecta relaţiile cu Chişinăul. Este justificat optimismul său? Şi ce se ascunde îndărătul unor voci din presa de peste Prut care susţin că noul guvern Ponta ar putea să ne vândă ruşilor?

Comparaţii exagerate

Un foarte apreciat de mine publicist de la Bucureşti, după căderea guvernului M.R. Ungureanu, a venit cu o avertizare care ar putea pe mulţi români să-i bage în boală. „Confruntaţi pentru prima dată cu lumea reală”, Ponta&Antonescu riscă să ne arunce în braţele ruşilor”, titrează Cristian Câmpeanu în „România liberă”. Nu se lasă mai prejos nici alţi publicişti de dincolo de Prut.

Vladimir Tismăneanu, în numărul de ieri al „Evenimentului zilei”, scrie că o sursă de inspiraţie pentru noul cabinet USL ar fi „modelul Belarus şi ispita sandinistă”. Asta chiar că le întrece pe toate. Cu tot respectul pentru directorii de opinie din mass-media de la Bucureşti, trebuie să spun că până la urmă calificativele prăpăstioase date de ei lui Ponta şi compania valorează cam cât acuzaţiile pe care le-au adus anterior partizanii USL-ul lui Traian Băsescu. Potrivit acestora, bunăoară, preşedintele României ar fi un dictator nemilos, un tiran fără pereche care e pe cale să instaleze în ţară, vorba lui Sorin Frunzăverde, „un stat poliţienesc”.

Ca să ne dumerim la Chişinău cum stau lucrurile în realitate la Bucureşti, trebuie să ne ridicăm deasupra polemicilor părtinitoare din dreapta Prutului. În caz contrar, vom ajunge să fim nişte ţinte accesibile ale unor intoxicări cu iz electoral. Vom risca să ne facem o părere distorsionată despre realităţile politice ale României.

Nu contest că foarte multe din criticile adresate şi fostului deja partid de guvernământ PDL, pe de o parte, şi Uniunii Social-liberale (USL), pe de altă parte, sunt pertinente şi conţin destule lucruri adevărate. Totuşi controversele politice de la Bucureşti, ca şi orişice război purtat în cuvânt, conţin şi o puzderie de hiperbole politice menite mai curând să năucească lumea decât să lămurească lucrurile. A compara pe Băsescu sau pe Ponta cu fel de fel de dictatori exotici înseamnă a exagera la modul nepermis. Cine vrea să simtă pe pielea lui un regim despotic autentic să se ducă la Minsk, Damask sau Phenian.

Şi stânga, şi dreapta românească sunt pro Basarabia

Sincer vorbind, eu unul regret căderea cabinetului Mihai Răzvan Ungureanu. Premierul demis nu exagerează când afirmă că guvernul său a „făcut în două luni ce n-au făcut alţii în ani de zile”. De bună seamă, rezerva de 5 miliarde de euro de care dispune în prezent România se datorează în mare parte fostelor autorităţi de la Bucureşti. Ca să nu mai spun că MRU, pe care îl cunosc personal, este unul dintre cei mai inteligenţi şi promiţători politicieni români.

În acelaşi timp, nici noua guvernare, constituită dintr-o formaţiune moderată de centru-stânga (PSD) şi un vechi partid istoric de dreapta (PNL), cu toate inadvertenţele discursului ei politic, nu-i nici cârtiţă rusească, nici emanaţie sandinistă. România, de bine, de rău, este deja o ţară cu o democraţie relativ consolidată, unde şi stânga, şi dreapta îmbrăţişează aceeaşi idee naţională şi acelaşi curs european.

Înlocuirea unei guvernări la Bucureşti cu alta modifică tacticile politice, nu vectorii geostrategici. Direcţia şi obiectivele rămân aceleaşi. Se schimbă doar stilul mişcării şi viteza de înaintare. Iată un exemplu care mi se pare edificator.

Acum două luni, în Parlamentul României urma să se voteze un document extrem de important. Acesta netezea drumul pentru construcţia gazoductului care leagă România şi Republica Moldova. Şi, în plus, punea începuturile conectării efective a sistemului energetic din stânga Prutului la cel din dreapta. Nimeni nu se opunea votării. Toţi erau pro. Exista, totuşi, un impediment.

Deputaţii USL tocmai atunci boicotau şedinţele Parlamentului. Din această cauză, lipsea cvorumul necesar pentru a tranşa problema. În aceste condiţii, ambasadorul Chişinăului la Bucureşti s-a întâlnit cu Victor Ponta şi Crin Antonescu, rugându-i să delege câţiva deputaţi şi senatori din PSD şi PNL pentru ca legislativul să poată lua hotărârea mult râvnită. Cei doi lideri au fost receptivi. Partidele lor au colaborat cu PDL pentru a susţine Republica Moldova.

Sentimentul unităţii de destin românesc

Ne va vinde guvernul Ponta ruşilor? Să fim serioşi. Românii au fost întotdeauna contra ţarului, KGB-lui, a oricărei forme de panslavism sau expansionism rus. E o particularitate naţională de natură genetică pe care trebuie să ne-o cultivăm şi noi, dincoace de Prut, unde destui basarabeni suferă încă de sindromul Stockholm.

Este adevărat că de-a lungul ultimelor două decenii nu toţi politicienii de la Bucureşti s-au dovedit la înălţime în ceea ce priveşte Republica Moldova. Dar tot atât de adevărat este faptul că şi importanţi actori de la Chişinău nu întotdeauna au avut o atitudine adecvată faţă de România. Dincolo de aceste sincope şi erori omeneşti, contează sentimentul patriotic al unităţii de destin care se lăţeşte şi de o parte, şi de alta a Prutului.

Aşa fiind, preşedintele Nicolae Timofti nu greşeşte. Noul guvern Ponta nu va trăda Republica Moldova.

Petru Bogatu

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu