Ne cheamă pământul sărat

Sute de turişti îşi dau întâlnire în localitatea Slatina, satul cu ape şi pământ sărat

Aşa vorbesc maramureşenii. „Mereţi (mergeţi) înainte, tot aşa înainte, pââână la Slatina, Solotvino i se mai spune”. Urmăm traseul indicat de un bărbat care şi-a scos copiii la plimbare în stradă şi iată-ne în satul Slatina, o localitate rurală din Maramureşul de Nord, raionul Teceu, regiunea Transcarpatia, Ucraina.

Svetlana Panţa
În centrul satului românesc din Ucraina, se scaldă în razele soarelui bustul lui Ştefan cel Mare. Localnicii ne spun că pentru ei a fost un eveniment deosebit când, în preajma Zilei Naţionale a României, pe 26 noiembrie 2011, românii maramureşeni din dreapta Tisei au depus primele flori la bustul domnitorului, instalat chiar în faţa bisericii din Slatina.

Pe străzi nu prea poţi vedea oameni care să se plimbe fără treabă. Toţi lucrează. „Mă trezesc dis-de-dimineaţă şi mă duc la Sighet să vând motorină pe care o cumpăr de aici. Până la şapte dimineaţa sunt deja acasă şi dau mâncare la animale”, ne spune Vasile. Bărbatul nu este unicul care practică acest „business”. Unii trec hotarul chiar „călare” pe bicicletă. De fapt, acesta este un mijloc de transport preferat de majoritatea localnicilor. În faţa tuturor magazinelor vezi parcări speciale pentru mijlocul de transport cu două roţi.

Pentru că se trezesc în zori, slătinenii se culcă mai devreme. După ora şapte seara, unul câte unul se închid toate magazinele. În localul din centrul satului, unicul deschis până mai târziu, văd doar câţiva bărbaţi care privesc cu indiferenţă cum o doamnă se chinuieşte să dea frigiderul pentru îngheţată în interior. „Şo mogu zrobiti?” (ce să-i faci? – n.a.), parcă s-ar scuza în ucraineană unul din bravii bărbaţi care stau la masă şi sorb din sticlele cu bere ucraineană. Pesemne este un „init”, aşa le zic slătinenii persoanelor străine venite din alte localităţi. Până la miezul nopţii, nu vezi zare de om. Dacă eşti turist şi intenţionezi să ieşi în stradă pe timp de noapte, paza de la hotelul în care te cazezi îţi propune amabil să te conducă unde ai nevoie.

Turiştii se zgârcesc

„Sunteţi jurnaliştii din Chişinău?”, această întrebare ne-o adresează aproape fiecare locuitor pe care încercăm să-l abordăm. La o zi de aflare în această localitate, avem senzaţia că toţi cunosc cine suntem şi de unde venim. „Nu e de mirare. Aici toţi sunt rude între ei. Turişti? Vara trecută „fo” (au fost) mulţi. Vin şi iarna, dar mai puţini”, ne spune Irina  Boiciuc, chelneriţă într-un hotel din Slatina. De la ea aflăm că cei mai mulţi clienţi vin de draga dimineaţă. „La ora şapte dimineaţa, toate mesele sunt pline. Toţi îşi beau cafea”, spune Irina, referindu-se la slătineni. În ce priveşte turiştii, chelneriţa nu e chiar mulţumită. „Nu lasă o grivnă bacşiş!”.

În Slatina sunt mai multe pensiuni care ademenesc turiştii cu tot felul de oferte, cea mai atractivă fiind lacurile sărate. Nu a putut rămâne indiferent şi un grup de bikeri din Franţa. Credeam că sunt nişte tineri, însă, când şi-au scos căştile, în bătaia vântului, care şi el pare sărat, le-am văzut fluturând pletele încărunţite. „Am fost la Iazi, Iaşi, aşa e corect? Da? Acum suntem aici, la Slatina. Am venit să vedem lacurile sărate”, ne spun bikerii. Când aud că suntem şi noi de la Chişinău, turiştii francezi ne spun „Au Revoire!”. Motocicliştii de vârstă onorabilă planifică să ajungă şi la Chişinău. Spunem şi noi: „La revedere, Slatina!”. Deşi e o localitate aflată pe teritoriul Ucrainei, nu e nevoie să ne luăm rămas bun în limba ucraineană. „Aici se vorbeşte româneşte”, afirmă plini de sine slătinenii. Chiar dacă unii pleacă la muncă peste hotare, toţi revin acasă, pentru că îi cheamă pământul sărat.

De unde vine „Slatina”

„Ştiţi de unde vine denumirea de Slatina? Deşi există mai multe păreri, cea mai apropiată de realitate pare a fi „pământ sărat”. „Tină” e pământ, şi „sale” este sare”, spune Vasile Ona, un locuitor din Slatina.

The following two tabs change content below.