„Ne bucurăm că BITEI a devenit un festival de importanță națională”

022Petru Vutcărău: „Ne bucurăm că BITEI a devenit un festival de importanță națională”

„Cred că cea mai mare realizare a ediției din 2014 este faptul că BITEI a fost inclus, printr-o hotărâre de guvern, în lista festivalurilor de importanță națională. Acest statut presupune un buget pe care putem miza. Din câte ni s-a explicat, el va oscila de la ediție la ediție, în funcție de situația economică din țară. Dar un astfel de buget, oricum, ne dă o siguranță. Niciodată nu am avut o sumă de la care să putem porni, trebuia să o căutăm și să ne descurcăm singuri. Având un astfel de buget, vom putea programa următoarele ediții. De obicei, edițiile anterioare erau haotice, eram nevoiți să renunțăm la unele trupe valoroase, din lipsă de bani.

La ediția curentă am încercat să aducem spectacole cât mai diverse, pe gustul majorității consumatorilor de teatru. Mai trist e faptul că, deși programul a fost divers, la unele reprezentații mai rămâneau locuri libere, sala nu era plină. Poate că nu s-a făcut destulă publicitate, poate am exagerat cu prețul biletelor, poate că ediția actuală a fost prea lungă, nu știu, vom analiza cauzele. Dar scopul final al festivalului e să avem săli pline. Și să-i antrenăm în festival și pe colegii din alte teatre. Pentru edițiile viitoare cred că secțiunea Moldavian showcase va fi mult mai pregnantă, va include mai multe spectacole ale teatrelor din Republica Moldova.

A fost o mare bucurie pentru mine să văd toate spectacolele din această ediție, mai degajată decât altele. Evident, mi-a plăcut Teatrul Globe din Londra, un model de teatru ambulant în formulă modernă, m-a fascinat trupa de dans Orly Portal din Israel. Îmi plac spectacolele din România semnate de Alexandru Dabija, sunt fan Dabija, admir tot ce face el, jos pălăria! Am vrea să-l invităm să facă un spectacol și la Teatrul „Eugene Ionesco”.

Cât despre „Oscar și Tanti Roz”, cred că se va mai așeza în stagiunea următoare. Acum a avut loc premiera și publicul a fost receptiv. Spectacolul e o modalitate de a spune că e atâta durere în jur, atât de multă lume suferă, în special copiii suferă și trebuie să fim atenți la această durere, să nu rămânem indiferenți. Și să fim încrezători că după închiderea cortinei nu se sfârşeşte lumea, ci se întrezăreşte un nou început”.

Gheorghe-Pietraru pozaGeorge Pietraru: „Sunt trist că festivalul s-a terminat”

„Sunt un pic trist că acest mare festival s-a terminat. Am privit cu multă curiozitate toate spectacolele, erau foarte diverse, cu diferite viziuni asupra actului scenic. Unul dintre spectacolele care m-au marcat a fost „Iată-l pe Godot” de Minoru Betsuyaku al companiei Natori din Japonia. Mi-au plăcut foarte tare dansatoarele din Israel care au prezentat spectacolul „Rabia”. Bineînțeles, am urmărit cu mare atenție spectacolele lui Alexandru Dabija. De fapt, toate producțiile din festival au fost interesante, din toate ai ceva de învățat”.

 

 

MIHAI-FUSU fotoMihai Fusu: „Nu înțeleg de ce oamenii de teatru basarabeni nu profită de BITEI”

„E un lucru extrem de important ca Republica Moldova, Chișinăul să aibă un festival internațional. Fiind o zonă destul de marginală pe harta teatrală a Europei, festivalul e unica posibilitate să vezi un spectacol de la Londra, din Coreea, Japonia, Polonia, România etc. Festivalul ne permite menținerea unei legături vii cu mișcarea teatrală din lume.

Pentru mine Teatrul Globe din Londra a fost cu totul surpinzător. Noi vedem piesa „Hamlet” drept cel mai mare text al dramaturgiei mondiale, o vedem în cheie academică. Or, britanicii au vrut să ne spună că Shakespeare nu a fost un autor de curte, nu a fost un autor al elitelor, ci creatorul unui teatru popular. În spectacolul adus de Teatrul Globe, Hamlet e bufonul, el vorbește despre ce se întâmplă la curte și toată lumea râde. Mi-a plăcut de asemenea foarte mult spectacolul „În ploaie” din Coreea de Sud. Am văzut în acest spectacol coreean un alt fel de a aborda violența, o altă manieră de joc, o altă simțire care nu ne caracterizează pe noi, dar pe care o acceptăm. Foarte importantă e și venirea lui Alexandru Dabija, în mod deosebit mi-au plăcut spectacolele după Creangă. Așa cum Teatrul Globe încearcă o revenire la rădăcini, la Shakespeare cel autentic, tot așa Alexandru Dabija revine la ceva ancestral, prin Creangă el merge spre o identitate românească și moldovenească, de ce nu. Spectacolul său „O… Ladă” e perla acestui festival.

Și încă o remarcă. La viața mea nu am fost privat de spectacole. Am fost la diferite festivaluri internaționale, am lucrat și am făcut stagii în Franța, Elveția, Marea Britanie, SUA, România, am văzut spectacole peste spectacole ale unora din cei mai mari regizori din lume. Cu atât mai mult, iubesc teatrul și vin să văd spectacole și la BITEI. Și nu înțeleg deloc tinerii și oamenii de teatru din R. Moldova care nu au posibilitatea să călătorească în alte țări, de ce nu profită de BITEI ca să vadă producții aduse din diferite colțuri ale lumii. Mă întristează atâta indiferență, chiar mi se pare un fel de descompunere a propriei personalități, pentru că să faci teatru și să nu vrei să vezi cum fac alții teatru, e un fel de autonegare, e un moment rușinos”.

Irena boclinca fotoIrena Boclincă: „Învăț multe din comunicarea cu trupele”

„Din festival cel mai mult mi-au plăcut Janusz Stolarski din Polonia, japonezii, coreenii și artiștii din România pe care îi ador. Iubesc România, îmi place orice ar face actorii români. Fac parte din echipa BITEI-ului, am lucrat și în alte ediții ale festivalului. Sunt însoțitoare de grup și din comunicarea cu trupele pe care le însoțesc învăț multe, e o experiență foarte utilă. Festivalul e foarte obositor din punct de vedere fizic, dar plăcerea de a participa este enormă”.

 

ala-mensicov fotoAla Menșicov: „Janusz Stolarski le arată un drum actorilor care vor să se autoperfecționeze”

„Această ediție a BITEI s-a deosebit de celelalte prin faptul că a fost organizată altfel, fiind și cea mai lungă. S-a jucat un singur spectacol pe zi, între 21 mai și 15 iunie. A fost un program lejer și benefic, am avut timp să vedem spectacolele. La edițiile anterioare programul era foarte consistent și stresant pentru noi, organizatorii, abia dacă reușeam să dormim câte 2-3 ore pe noapte. Acum am reușit să văd totul, să rumeg ceea ce am văzut. Așteptam cu mare plăcere următorul spectacol, mai ales că au venit trupe din diferite țări, fiecare cu felul său de a face teatru.

Pentru mine cea mai mare revelație a fost domnul Janusz Stolarski din Polonia care a prezentat spectacolul „Ecce Homo” după Friedrich Nietzche. E o producție a Asociației de Teatru Antrakt. Nu am avut ocazii până acum să mergem în Polonia, să cunoaștem teatrul polonez. Iar Janusz Stolarski e genul de actor care vine dintr-o cultură teatrală profundă, el a lucrat cândva cu Grotowski. Este ceva misterios în jocul lui Janusz Stolarski, pe mine m-a prins foarte tare, acesta e un drum pentru actorii care vor să se aprofundeze, să se autoperfecționeze”.

Grupaj realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)