Ne aşteaptă o confruntare mortală cu Rusia

Titlul de mai sus pe unii cititori s-ar putea să-i lovească la cap, pe alţii însă direct în inimă. În funcţie, desigur, de convingerile fiecăruia şi de gradul de înţelegere a realităţilor politice.

Un conflict geopolitic SUA-Rusia e iminent

Precizez că genericul acestui articol nu-mi aparţine. E o parafrază din Tomasz Sakiewicz, cunoscut scriitor, jurnalist şi militant politic polonez.

Miercuri, 23 mai 2012, el a publicat un fabulos articol în ziarul „Gazeta Polska” intitulat „Pe Rusia o aşteaptă o confruntare mortală cu SUA”.
Comentariul său face furori. Dar nu pentru că ar dezvălui nişte adevăruri nemaipomenite. Dimpotrivă, el relatează lucruri arhicunoscute despre securitatea energetică a Europei şi dorinţa Rusiei de a-şi reface măreţia de altădată prin vânzările de gaze şi petrol. Cu toate acestea, articolul lui Tomasz Sakiewicz se constituie într-o oglindă sui-generis în care se întrezăresc nişte evoluţii politice care ar putea să aibă repercusiuni inedite asupra situaţiei internaţionale.

Autorul polonez reuşeşte să sensibilizeze atenţia opiniei publice datorită faptului că spune lucrurilor pe nume. Potrivit lui, în timpul cel mai apropiat un conflict geopolitic acerb între SUA şi Rusia este iminent, indiferent cine va câştiga alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Şi asta nu din cauza diferendului ideologic între cele două supraputeri, ca altădată, ci pentru că interesele lor economice sunt atât de diferite, încât încep să capete un caracter antagonist.

Gazul american cucereşte UE în dauna Rusiei

Este vorba, scrie Sakiewici, de războiul energetic. Nu e vorba însă de o luptă pentru resursele energetice, ci pentru pieţele de desfacere a acestora. De la un timp încoace, SUA dintr-un mare importator de gaze naturale, s-a transformat în exportatorul lor. Şi asta graţie surselor netradiţionale şi tehnologiilor ultramoderne. În consecinţă, gazul american poate fi cumpărat astăzi cu 70 de dolari pentru o mie de metri cubi, iar „Gazprom”-ul îl vinde europenilor în medie cu 500 de dolari. Astfel, SUA începe să cucerească pieţele energetice în dauna Rusiei.
Şi acesta-i doar începutul. Revoluţia în plină desfăşurare a gazelor de şist va fi urmată de revoluţia petrolului de şist. De unde şi anticipaţia că în timpul apropiat va avea loc o scădere considerabilă a preţurilor la carburanţi. În urma acestui fapt, actualele venituri exorbitante ale Rusiei se vor înjumătăţi, ca ulterior să dispară cu desăvârşire. Ramura ei energetică, în cazul unor preţuri reduse, începe să genereze pagube.
Economistul-şef de la „Sberbank”, Ksenia Iudaeva, a avertizat deunăzi guvernul de la Moscova că deja către 2016 „Gazprom”-ul va pierde o parte considerabilă a pieţei europene, taxele scăzând drastic. Şi cum nu mai puţin de jumătate din bugetul Federaţiei Ruse este format din veniturile obţinute în urma vânzărilor de gaze şi ţiţei, economia ei extensivă va intra într-o suferinţă groaznică.

În aceste împrejurări, Putin va încerca să-şi menţină ţara pe linia de plutire printr-o politică agresivă şi prin expansiunea în „străinătatea imediată”. Kremlinul va miza pe vasalizarea republicilor ex-sovietice şi obstrucţionarea SUA pe toate meridianele globului. Antiamericanismul accentuat va trebui să sustragă atenţia populaţiei de la problemele interne.

„Gazprom”-ul de pe piaţa televizuală a Republicii Moldova

Astfel stând lucrurile, o confruntare politică între Moscova şi Washington, conchide Tomasz Sakiewicz, este inevitabilă. Bătălii locale în acest război de acum se dau, de altfel, pe toată linia frontului. „Gazprom”-ul, bunăoară, pentru a contracara ofensiva energetică americană, se implică nemijlocit în ostilităţile geopolitice. Finanţează din umbră campaniile electorale ale unor politicieni coruptibili din Europa, cumpără ziare şi televiziuni etc. Şi Chişinăul pare să fie o ţintă importantă pentru ruşi. Ingerinţa „Gazprom”-ului pe piaţa televizuală din Republica Moldova este deja un secret al lui Polichinelle.

Că în aer miroase a praf de puşcă ne demonstrează ultimul summit NATO de la Chicago. Chiar dacă nu toate deciziile acestei reuniuni au fost date publicităţii, unele comentarii făcute de o serie de politicieni de primă mână lămuresc lucrurile. „Ne-am angajat, împreună cu partenerii noştri din întreaga lume să ne ocupăm de provocările cu care ne confruntăm cu toţii, în secolul XXI “, a comunicat Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

În acelaşi timp, Traian Băsescu a lăsat să se întrevadă că articolele 49 şi 52 ale Declaraţiei de la Chicago ar avea o relevanţă directă asupra „securităţii energetice şi cibernetice” a României. Chiar dacă liderul de la Bucureşti nu a dat şi alte amănunte, se ştie că este vorba de consolidarea securităţii energetice a ţării prin exploatarea gazelor de şist. Băsescu, de altfel, la Chicago, s-a întreţinut cu reprezentanţii Chevron. E un gest simptomatic. Această companie americană, precum se ştie, e antrenată în explorările gazului de şist din România.
Presa internaţională mai scrie că Bucureştiul este încurajat de americani, dar şi de alţi parteneri occidentali, să renunţe definitiv, datorită descoperirii unor noi rezerve de gaze naturale în Marea Neagră, la importurile de resurse energetice din Rusia. Iar premierul Victor Ponta pune problema scăderii preţurilor la carburanţi. Proiectul românesc de securitate energetică prevede şi diminuarea sau chiar anularea dependenţei Republicii Moldova de gazul rusesc.

Oricum ai da, exemplul României este relevant, deoarece ilustrează doar un episod din marea confruntare geopolitică SUA-Rusia ce stă să se dezlănţuie. În aceste condiţii, cu cât mai repede îşi va recuceri America poziţiile cedate în Europa, consideră Tomasz Sakiewicz, cu atât mai bine pentru noi toţi. Subscriu în totalitate la această concluzie lucidă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu