Ne-a părăsit Valentin Mândâcanu

Ieri s-a stins lingvistul, omul de cultură, autorul eseului „Veșmântul ființei noastre”, ce a impulsionat dezbaterile publice privind destinul limbii române în Basarabia

 

Toamna aceasta parcă s-au deschis porțile cerului, iar spre înalturi și-au luat zborul cele mai alese suflete ale neamului.

Cu adâncă îndurerare aflăm că în dimineața zilei de luni, 29 octombrie, s-a stins Valentin Mândâcanu, lingvist, om de cultură, autorul eseului de răsunet „Veșmântul ființei noastre”, publicat în 1988 în revista „Nistru”, ce a impulsionat și revoluționat dezbaterile publice privind destinul limbii române în Basarabia.

Valentin Mândâcanu a plecat dintre noi la vârsta de 82 de ani. A murit acasă, după o boală grea, care l-a ținut la pat ani de zile.

„Ostașul limbii române” va fi petrecut pe ultimul drum miercuri, 31 octombrie. Marele lingvist și om de cultură va fi îngropat la Cimitirul Central din strada Armenească.

Valentin Mândâcanu s-a născut pe 27 iulie 1930, în comuna Mihăileni, judeţul Bălţi. A făcut studii liceale la Bălţi şi Craiova, apoi la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, din Chişinău. A activat ca profesor la Şcoala Pedagogică din Călăraşi, traducător la ATEM. A fost unul dintre fondatorii mişcării democratice din Basarabia. În 1991, Valentin Mândâcanu a semnat Declaraţia de Independenţă, fiind deputat în primul Parlament democratic al Republicii Moldova.


Valentin Mândâcanu și-a riscat viața pentru limba română

Valentin Mândâcanu a fost omul care și-a riscat viața pentru limba română, omul care nu a fost prețuit de contemporanii săi, omul în care au lovit repetat gângăniile bipede chiar și în ultimii ani de boală, omul pe care-l vor invidia și după moarte mititeii.

Dumitru Matcovschi, scriitor

Valentin Mândâcanu, un strălucit pedagog al neamului”

Valentin Mândâcanu face parte dintre străluciții pedagogi ai neamului. Format în spiritual înaltei școli lingvistice coșeriene, Domnia sa și-a consacrat întreaga viață cauzei de a ne face să înțelegem că doar printr-o rostire demnă și frumoasă a ființei vom obține rostuirea existenței noastre în timp și istorie, adică vom ajunge a ne împlini rostul vieții pe acest pământ.

Vladimir Beșleagă, scriitor

Își are monumentul gata ridicat

Valentin Mândâcanu a plecat la Domnul, avându-şi monumentul gata ridicat. „Exprimarea corectă”, „Cuvântul potrivit la locul potrivit”, „Veşmântul fiinţei noastre”, „Spărturi în gheaţa tăcerii” sunt piesele rezistente ale acestui monument. Regret dureros că aceste opere n-au devenit cunoscute la „timpul potrivit”, vorba vine, tuturor oamenilor noştri, cel puţin tuturor celor care fac parte din intelectualitatea noastră, precum şi tuturor politicienilor. Avem datoria de a populariza tot ce a lăsat pentru secole acest fiu demn al Mihăilenilor”.

Ion Ciocanu, critic literar

Am pierdut un model

Am pierdut un model, un reper. Un model nu numai de exprimare frumoasă, ci şi de exprimare corectă în limba română. Un model de iubire a limbii materne. A fost un exponent strălucit al generaţiei de intelectuali formaţi în România Mare. Şi nu e întâmplător că a scris un superb eseu intitulat „Elogiu interbelicului românesc”. Acum, când îl petrecem pe ultimul drum spre Domnul, rămânem fiecare în parte îndatoraţi cu câte un elogiu creaţiei marelui cunoscător de verb românesc, Valentin Mândâcanu.

Vlad Pohilă, lingvist, publicist

Valentin Mândâcanu, OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT

Pentru cititorii basarabeni de limbă română, dar şi pentru colegii săi de breaslă omul de cultură Valentin Mândâcanu a fost şi va rămâne un model de scriitor şi de cetăţean, cetăţean care prin prezenţa şi curajul său pune în mişcare istoria.

Parafrazând un titlu celebru al unui volum semnat de Domnia Sa, omul de cultură Valentin Mândâcanu a fost Omul potrivit nu doar la locul, ci şi la timpul potrivit.

De azi încolo, starea limbii române în Basarabia va depinde şi de atitudinea noastră, a românilor de pretutindeni, faţă de viaţa şi opera Maestrului.

Teo Chiriac, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova

Valentin Mândâcanu a declanșat mișcarea de emancipare națională

Suplinind într-un fel absența îndelungată în acest spațiu a marelui său consătean de la Mihăilenii Râșcanilor, Eugeniu Coșeriu, coșerianul Valentin Mândâcanu, în vremuri obscure poluate de pseudolingviștii ideciobăniști și vestatiști, a dislocat agresiunea cuvintelor nepotrivite în locuri nepotrivite și în schimbul lor a instaurat ordinea firească a Cuvântului potrivit la Locul potrivit.

Fără a fi fost proclamat oficial, el a fost o autoritate notorie în mediile scriitoricești și editorial-academice și, drept consecință, un indezirabil al ștabilor comuniști.

Eseul Dumisale de referință „Veșmântul fiinţei noastre”, demn, curajos și doct în același timp, a declanșat propriu-zis mișcarea de emancipare națională, înarmată astfel cu cel mai solid argument în favoarea revenirii la grafia latină și unicitatea indestructibilă a limbii române în toate formele ei de manifestare dialectală. Iar memorabilul Dumisale eseu „Interbelicul românesc” a demonstrat indubitabil continuitatea organică a identității noastre românești și a demontat cu brio minciunile și trucurile staliniste de încercare a falsificării istoriei și creare a unei alte identități naționale de sorginte cominternistă.

În primul Parlament democratic a fost un sanitar acribios al corectitudinii discursului parlamentar și unul dintre deputații cei mai în drept să semneze Declarația de Independență.

În spațiul deraiat lingvistic al mereu hărțuitului nostru perimetru basarabean, Valentin Mândâcanu, prin opera, atitudinea și croiala sa intelectuală, rămâne a fi Designerul neordinar și Croitorul de elită al Veșmântului ființării noastre, al grafiei latine și al redării demnității Limbii Române.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ion Hadârcă, scriitor, parlamentar

Grupaj de Irina NECHIT

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)