„Nătângul îndrăgostit”

Aventurile amoroase ale lui Carol al II-lea

Parafrazându-l pe Blaise Pascal, dacă „nasul” lui Carol II-lea ar fi fost mai scurt, viaţa politică a României interbelice ar fi fost alta. „Nasul” lui Carol şi „cracii” Lupeascăi au determinat în epocă totul –N-ar fi fost nici Zizi Lambrino, nici Elena Lupescu şi, în cele din urmă, Carol ar fi avut o viaţă personală normală schimbarea guvernelor, afacerile economice şi bancare şi clientela camarilei. Câtă importanţă au detaliile!

Ilie Gulca

Constantin Argetoianu, marele cunoscător al problemeisituaţiei, nota , după spusele lui Alexandru Davila, cum , după spusele lui Alexandru Davila, s-a petrecut iniţierea sexuală a lui Carol al II- lea. Bătrânul regele Carol I l-a rugat pe Davila să facă rost de o femeie pentru prinţ când acesta avea 16 ani. Tânărul a depăşit aşteptările prostituatei: „M-a omorât, nene Alecule!” (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, vol. VII, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1996, p. 234–235)

Bătrânul rege şi iniţierea prinţului

Problema lui Carol a început să dea bătăi de cap familiei regale în septembrie 1918, când acesta a părăsit unitatea militară pe care o comanda şi s-a căsătorit, la Odesa, cu Zizi Lambrino, fiica unui militar.
Prin actul său, Carol era pasibil de pedeapsa capitală. Însă regele l-a închis pentru 75 de zile la mănăstirea Horaiţa (judeţul Neamţ). De aici Carol, cu ajutorul unui ţăran, îi scria iubitei sale scrisori (le punea într-o scorbură de unde le lua ţăranul): „Puişorule… şi dorul şi aşteptarea mă zdrobesc. Dar prea multă vreme nu va putea trece şi va trebui să-ţi dau o sărutare nebună, şi apoi la luptă să-ţi câştig mâna şi dreptul la fericire” (Ioan Scurtu, Criza dinastică din România (1925–1930), Editura Enciclopedică Bucureşti, 1996, p. .11)

Mariajul cu Zizi

După ispăşirea pedepsei, Carol a continuat să trăiască cu Zizi, din relaţia lor s-a născut un copil legitim.. Dragostea pe care i-o purta acesteia l-a făcut chiar să renunţe la prerogativele sale de moştenitor al tronului.
Acesta a fost actul care a depăşit limitele răbdării reginei Maria: „O! Măcar de-ai putea să vezi cum te văd alţii, un nătângd îndroăgostit care a pierdut orice simţ al onoarei şi al datoriei!”.
Treptat, Carol şi-a mai diminuat din intransigenţă. La aceasta a contribuit, la indicaţia regelui, colonelul adjutant Nicolae Condeescu. Acesta a organizat la Bistriţa partide de vânătoare… banchete copioase, precum şi aventuri sentimentale. La sugestia regelui şi a reginei, acolo a fost trimisă o elevă de la azilul „Elena Doamna” cu care Carol avusese relaţii înainte de căsătoria cu Zizi Lambrino.

Este vorba de Marie Martini care a născut un copil recunoscut de principe. Aceasta însă, „fiind dotată cu bun-simţ şi mulţumită că îşi poate trăi romanul său”, nu a făcut mare scandal ca Lambrino, „fiind dotată cu bun-simţ şi mulţumită că îşi poate trăi romanul său”. Ulterior, doamna M. avea să fie căsătorită cu un şef de gară care a primit o importantă sumă de bani. Pentru a „scăpa” de Lambrino,Zizi, Carol a fost trimis într-o „excursie de studii” prin toată lumea. Iar pentru a-i închide gura lui Zizi, aceasta a primit din bugetul de stat circa trei mil. de franci francezi. .

Elena îl împinge pe prinţ în braţele Roşcovanei

După încheierea excursiei, Carol nu s-a mai întors în ţară, ci a rămas în Elveţia unde, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena a Greciei. Principesa era în căutarea unui soţ, astfel că a acceptat propunerea lui Carol, căsătoria s-a oficiat peste câteva luni.
Căsnicia însă nu a mers, deoarece Elena nu se putea acomoda cu „stilul” soţului său. „Intimele principesei Elena lăsau să se înţeleagă că motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei soţ era brutalitatea cu care o supunea, zi şi noapte, în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, datoriilor ei conjugale.”.
Insatisfacţiile sexuale în raporturile cu soţia sa Elena îi creau lui Carol o stare de agitaţie şi nervozitate, care îl făceau tot mai greu de suportat la cCurte. Pe acest fond, s-a petrecut un eveniment care avea să marcheze decisiv viaţa lui Carol şi, în bună măsură, viaţa politică a României: întâlnirea cu Elena Lupescu..

Sclavul „cracilor damei”

Momentul este prezentat detaliat de Argetoianu: „Aflasem la Sinaia, ca toată lumea, că se amorezase de soţia unui că pitan, Tempeanu, de la Vânători de munte, o roşcovană frumuşică. Venea noaptea la Vila Carola, când căpitanul nu era acasă, şi da cu pietrele în geam până ieşea Duduia la fereastră, şi cocoanele, care surprinseseră de mai multe ori manevra şi mi-o povestiseră, făceau mare haz de această idilă… La Bucureşti am aflat că mai era şi curvă şi că se da, îndată după război, pe câţiva franci. Dezgustat, Tempeanu ceruse divorţul, care tocmai se pronunţase, şi doamna Tempeanu de la Sinaia devenise la Bucureşti doamna Lupescu. Se spunea că principesa Elena împingea pe prinţ în braţele Roşcovanei, ca să scape de asiduităţile conjugale care o plictiseau”.
„În sfârşit, Carol îşi găsise o femeie pe măsura lui: Elena Lupescu, care „putea suporta tot şi oricând. Iată de ce îi era indispensabilă”, continuă Argetoianu, foarte bun cunoscător al situaţiei. La rândul său, Pamfil Şeicaru avea să scrie: „Carol nu putea fi acaparat de o femeiae care… avea o vastă experienţă în legăturile cu bărbaţii, de pe urma cărora să fi căpătat o mare tehnică. O femeie vulgară, indecentă, stăpâniind toate vicleşugurile în alcov (dormitorul unei femei – n.r.), ştiind să reîmprospăteze, până la epuizare dorinţa partenerului, ştiind să-şi domine oboseala şi care, în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate” (Ioan Scurtu, op. cit. p. 30–31). Le culegea de pe străzi.

Carol a renunţat la tron în decembrie 1925 în favoarea fiului său minor, Mihai, care a devenit rege în iulie 1927. Carol şi regina-mamă Elena au divorţat în 1928. Însă, după instalarea la guvernare a Partidului Naţional-Ţărănesc, condus de Iuliu Maniu, Carol s-a întors în ţară şi a devenit rege al României.
A avut o domnie controversată, totdeauna fiind obsedat de intenţia de a instalaura un regim dictatorial, pe care a reuşit să-l instaleze în 1938, şi de… prostituate. Le culegea de pe străzi.
Însă faptul că numai cu Lupeasca avea erecţiuni determina totul în România anilor ’30o. – schimbarea guvernelor, afacerile economice şi bancare şi clientela camarileiFavorurile regale, ascensiunea politică, numirea guvernelor, marile contracte cu statul –, toate atârnau de… „cracii damei”.
În 1940, a fost forţat să abdice. S-a refugiat împreună cu Elena Lupescu în Portugalia. Au fost însoţiţi în exilul lor de fostul mareşal al Palatului, Ernest (M) Urdăreanu, numit astfel din cauza afacerilor mizerabile pe care le punea la cale.. Potrivit lui Argetoianu, regele, Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu „făceau figuri în trei”. A murit în 1953, în Portugalia, în braţele Elenei Lupescu, în timp ce ultima a avut o viaţă lungă, reuşind să scrielase posterităţii şi nişte memorii.

Elena era fiica evreului Wolf din Iaşi care, pentru a-şi deschide o farmacie, trecuse la ortoxism la ortodoxism, luându-şi numele de Lupescu. Era înaltă, trupeşă, cu părul roşu şi ochii verzi, avea un mers unduitor şi mişcări provocatoare din şolduri, atrăgând rapid atenţia, curiozitatea şi pofta bărbaţilor. Carol a fost cucerit, aşa cum singur avea să mărturisească, de la prima vedere. Născută în1899, era mai tânără cu şase ani decât principele, dar avea o experienţă sexuală, reuşind să-l subjuge complet pe Carol.