Nadejda Melentiev – o viaţă consacrată oamenilor

Le urez cititorilor dvs să nu spună niciodată cuvântul NU, să-l ocolească cum pot, căci el nu există în univers”

CONTABILAS-a născut într-un sat de pe malul Nistrului, a fost campioană pe timpurile sovietice la canotaj academic, a lucrat 37 de ani ]ca şi contabil în sistemul instituţiilor penitenciare, a crescut doi feciori, are două nepoţele şi, astăzi, mai mult ca oricând, e plină de viaţă, experienţă, energie şi gânduri bune.

„Dintotdeauna am fost energică: am iubit mişcarea, sportul, dansurile, înotul, muzica. Chiar şi acum, la serviciu, mereu ascult muzică, am nevoie de o sursă suplimentară de inspiraţie”, îmi spune Nadejda Melentiev zâmbind. Doamna m-a molipsit de pozitivitate chiar din prima frază.

Deşi de 5 ani la pensie, continui să lucrez

„Foarte mult pierzi în viaţă când nu ştii să te planifici, n-ai încredere în forţele proprii. Acum înţeleg cât de important e să cunoşti psihologia, să lucrezi cu copiii pentru a le dezvolta capacităţile, încrederea de sine şi o gândire pozitivă. După clasa a 8-a am intrat la Colegiul de industrie uşoară de la Tighina. Şi cămin mi-au oferit, şi bursă. Nu, m-a apucat dorul casei, am venit la mama în sat şi am zis că nu mă mai duc înapoi. Mama, a acceptat să revin la şcoală, în clasa a IX-a, ca numai peste câteva luni să regret foarte mult acest pas. De fire, sunt lider, îmi place să lucrez cu oamenii, să comunic, să fiu mereu în mişcare. Deşi cu o profesie „statică”, tendinţa aceasta de activism m-a caracterizat mereu. Lider peste tot am fost, nu-mi plăcea să stau la o parte. Chiar şi acum, când de cinci ani sunt la pensie ca funcţionar public, continui să lucrez şi, chiar dacă colegii îmi sunt de vârsta copiilor mei, mai degrabă plec eu după un buchet de flori sau un cadou, când e cazul”.

Trei ani în sportul de performanţă

După absolvirea şcolii medii în satul natal Ţibuleuca, raionul Dubăsari, a picat concursul la facultate, a plecat la Tiraspol şi s-a angajat la o fabrică, dar n-a reuşit să lucreze prea mult acolo căci a fost „recrutată” în sportul de performanţă.

Canotajul academic ca gen de sport acvatic, exista doar la Tiraspol şi Tighina pe atunci. Totuşi, pe la mijlocul anilor ’70, nu exista o echipă profesionistă a Moldovei. Dispunând de datele necesare, tânăra Nadejda a fost încadrată în selecţionata RSSM în care a activat în perioada anilor 1975-77. „Nivelul de organizare lăsa pe atunci mult de dorit. Cu toate acestea, am obţinut rezultate frumoase. Bunăoară, la o competiţie internaţională, organizată la Trakai, Lituania, am mers doar pentru a i se pune o bifă de participare selecţionatei RSS Moldoveneşti. Dar, ieşind în finala competiţiei, am obţinut un important premiu. Vă imaginaţi: toţi participanţii erau maeştri în sport, iar noi – începători şi ne-am ales cu premii. Vâsleam în trei moduri: în doi, în patru şi în opt. Cele mai bune rezultate le-am demonstrat la canotajul academic în doi”.„Am participat, în mai multe rânduri, la competiţia unională „Ţarev”: mai întâi, la Moscova, am luat locul II, căci tocmai aveam febră. Dacă aş fi fost sănătoasă, neapărat ieşeam pe locul I. În schimb, la etapa din Tiraspol a aceleiaşi competiţii am luat locul I, medalie, o primă şi cupa competiţiei. Dacă repetam victoria, urma să iau titlul „Maestru în sport”. Dar, la insistenţa mamei, care era bolnavă şi îşi făcea mari griji în privinţa mea, am abandonat cariera sportivă”.

Pasionată de psihologie şi medicină

Mai târziu, Nadejda s-a căsătorit la Chişinău, soţul doamnei lucra în sistemul instituţiilor penitenciare. „Am lucrat nouăsprezece ani şi jumătate la Penitenciarul nr. 9 de la Pruncu într-un colectiv foarte bun, în calitate de contabilă. Între timp, am absolvit prin corespondenţă Colegiul financiar şi mi-am ridicat diploma de contabil. Din 1996 şi până astăzi lucrez la Departamentul Instituţii Penitenciare. Am fost şi lider sindical, ajungând în comitetul unit al organizaţiilor sindicale din sistemul penitenciar, căci îmi place viaţa activă, să ajut oamenii cu ce pot, cu un sfat, cu un demers la şefi. Cu încetul, viaţa te învaţă, capeţi experienţă, îndrăzneală. Îmi place literatura psihologică. Chiar dacă există vreo problemă, nu trebuie concepută ca problemă, ci ca o nouă posibilitate de a descoperi noi laturi ale vieţii şi noi soluţii pentru o creştere spirituală. Sunt interesată şi de medicină, care în ultimul timp, a devenit o preocupare cotidiană. Iubesc oamenii, mă bucur când le merge bine şi-i ajut cu ce pot. Perseverând în medicina netradiţională chineză, am reuşit să-mi tratez mama în vârstă de 82 de ani, copiii şi să ajut multe persoane să-şi refacă sănătatea. Băiatul cel mai mic mi s-a născut cu o traumă. Odată ce i-am restabilit balanţa energetică în organism, l-am pus pe picioare”, ne asigură Nadejda Melentiev.

„Să procedezi cu lumea aşa cum ai dori să procedeze oamenii cu tine”

În fine, o îndemn pe doamna Nadejda să adreseze o urare cititorilor „Jurnal de Chişinău”, şi ea, după o clipă de cugetare, îmi spune că le urează cititorilor noştri să nu spună niciodată cuvântul NU, să-l ocolească cum pot, căci el nu există în univers. „Le voi aminti neapărat şi regula de aur a vieţii, ea se conţine şi în Biblie – să trăieşti şi să procedezi cu lumea aşa cum ai dori să procedeze oamenii cu tine! Dragii mei, să iubim oamenii, viaţă şi să avem doar gânduri pozitive!”.