N-a ştiut unde să pună punctul şi unde virgula

o-WOMAN-UNHAPPY-OFFICE-facebook

Marina credea în căsătorie. Părinţii ei au divorţat când avea 13 ani, aşa că ştia cât de grea e o asemenea încercare. Iată de ce, atunci când Dumnezeu i l-a scos în cale pe Gelu, i-a jurat că-i va fi credincioasă până la sfârşitul vieţii. La rândul lui, Gelu a jurat că numai cu ea, numai alături de ea va face tot binele. Pe măsura trecerii timpului, cei doi se apropiau tot mai mult, ajutându-se unul pe celălalt atât în probleme importante, cât şi în cele de însemnătate mai mică.

Aveau cinci ani trăiţi împreună şi o viaţă de familie plină de iubire când Gelu a plecat în Spania. Copii nu aveau. Peste jumătate de an, a plecat şi ea. Ajunsă la Madrid, femeia a descoperit repede latura plăcută a noului său stil de viaţă. Lucra bonă într-o familie bogată şi avea grijă de doi copii. Era o îndeletnicire care îi făcea plăcere pentru că iubea nespus de mult copiii. Dacă soţul lucra fără zile de odihnă, ea era liberă sâmbăta şi duminica. În aceste zile mergea prin împrejurimile Madridului, supraveghind copii ale căror guvernante erau plecate ori dereticând prin casele lor. Uşurinţa cu care intra în vorbă cu oamenii străini a făcut-o într-o zi să între în contact cu un albanez. Au făcut schimb de telefoane şi, în sâmbăta următoare, s-au întâlnit la o cafea. La început a fost un flirt, urmat de un sărut şi de o strângere de mână. Iar după o săptămână albanezul i-a propus o „slujbă” mai bănoasă pentru zilele de odihnă – să-i fie amantă.

A acceptat cu gândul că aşa vor aduna mai repede bani pentru un apartament în Chişinău. Perfect conştientă de ceea ce face, fără să-i pese de demnitatea familiei, Marina se simţea ademenită de bucuria şi nebunia unei aventuri. Duminică, l-a urmat pe albanez într-un local cu mobilă veche, cu camere mari, cu nişte coridoare lungi împodobite cu oglinzi şi candelabre. Acolo a început povestea lor amoroasă. În fiecare sâmbătă şi duminică, el o aştepta cu şoapte de dragoste şi îmbrăţişări pătimaşe. Seara, fericită şi relaxată, împăcată cu viaţa ei de la Madrid, se întorcea cu bani buni la soţ. Acesta bucuros de câştig, îi săruta mâinile şi picioarele, fără pic de bănuială.

„Nu mă omorî, te rog!…”

Aşa au trecut multe sâmbete şi multe duminici. Şi, cum vă povesteam, Marina intra cu uşurinţă în vorbă cu străinii. Era fascinată de poveştile despre viaţa lor. Se interesa de ţara de origine, cum îşi petrec vacanţele, zilele de odihnă etc. Într-o duminică, când tocmai se ducea la rendez-vous cu amantul, s-a întâlnit cu un arab. Au tot vorbit despre una, despre alta, iar când au ajuns în faţa localului unde era aşteptată, s-au aşezat pe o bancă pentru a asculta povestea până la capăt. Arabul o trata cu o atenţie specială atunci când îi vorbea. De la geam o urmărea celălalt. După ce au terminat discuţia, Marina, frumoasă ca un trandafir şi veselă ca ziua cea bună, a intrat în localul misterios. Nu ştia şi nici nu bănuia ce-o aşteaptă.

Când s-a repezit să-i sară în gât iubitului aşa cum o făcea de fiecare dată, acesta s-a aplecat cu priviri de nebun, a scos din sertarul noptierei un cuţit, cu stânga a înşfăcat-o de păr, iar cu dreapta a prins a-i juca cuţitul pe dinainte. „Nu mă omorî, te rog, cu ce ţi-am greşit? Lasă-mă să trăiesc!”, îl implora cu lacrimi Marina. „Am să-ţi scot ochii să nu mai vezi alţi bărbaţi!”, striga cu furie albanezul, îndreptând lama cuţitului spre gât şi zgâriind-o uşor. Apoi i-a înfipt cu furie cuţitul în umăr, provocându-i o rană adâncă. Şi după ce i-a mai făcut o rană şi la picior, o izbi cât colo pe podele. Femeia scoase un răcnet de durere şi se prăbuşi la pământ fără cunoştinţă. Când şi-a revenit, doamna ce-i pansa rănile i-a zis: „Vezi să nu spui niciun cuvânt la poliţie că o să fie rău de tine!”. I-a dat bani de taxi şi a rugat-o să nu se mai arate pe acolo.

Pielea rea şi răpănoasă ori o bate, ori o lasă

Cuprinsă de spaimă şi de durere, Marina a plecat la verişoara ei care locuia în acel cartier şi care lucra asistentă medicală. Aceasta a oprit-o la dânsa pentru câteva zile şi i-a făcut tot ce a putut. Soţului i-au spus că au tăbărât asupra ei nişte hoţi care i-au luat banii şi care au ameninţat-o să nu facă vreo declaraţie la poliţie că o să fie rău de ea. Soţul a crezut-o, a jelit-o şi, strângând-o în braţe, i-a spus să nu se mai ducă sâmbăta şi duminica la câştig, ci mai bine să stea acasă şi să se odihnească. Zis şi făcut.

Dar este o vorbă, pielea rea şi răpănoasă ori o bate, ori o lasă. Poftele pentru bărbaţi străini nu o lăsau în pace. Şi cum ajungea sâmbăta, Marina ademenea câte pe unul în apartament, îşi desfăcea bluza larg, lăsându-şi dezgoliţi sânii cu ineluş de aur pe sfârc. Dacă bărbatul rămânea cu gura căscată, ea se apropia de urechea lui, îl atingea uşor cu sânii şi îi şoptea: „Hai, ce stai aşa? Nu vrei să încerci? Nu fi prost, încearcă!”. Şi bărbaţii încercau până o lăsau pe desfrânată „miorlăind” de plăcere. Astfel Marina şi-a trăit viaţa în desfrâu încă vreo câteva luni după întâmplarea de pomină.

Ulciorul nu merge de multe ori la apă

Era în ajun de sărbătorile de iarnă. Marina şi Gelu, după şase ani de şedere în Spania, adunaseră o sumă frumişică. Într-o dimineaţă, bărbatul i-a zis: „Femeie, drept să-ţi spun, m-am săturat de atâta muncă şi muncă, fără zi de odihnă. Hai să mergem acasă să ne vedem de-ale noastre că avem deja pe ce cumpăra un apartament”. Cam cu scârţ, până la urmă, soţia a acceptat. După ce au făcut tot felul de cumpărături, în după-amiaza acelei zile, au hotărât să mai vadă Madridul. Şi cum mergeau ei prin oraşul plin de animaţie şi se minunau de tot ce vedeau, iată că în faţa unei expoziţii de lucruri vechi se pomenesc nas în nas cu albanezul. Marina, cum l-a văzut a început a tremura. „Ce-i cu tine, ce s-a întâmplat?”. „Uite acesta din faţa noastră e hoţul care a băgat cuţitul în mine. Unde să fugim?”

„Hoţul” însă nu a aşteptat-o să fugă, s-a apropiat de ea şi, apucând-o de bărbie, i-a zis: „Încă nu ţi-a pierit pofta de bărbaţi, curvo?”. Nedumerit, Gelu s-a răstit la el: „Cu ce drept îmi ofensezi nevasta?”. „Întreab-o mai întâi câte zile de aventură a avut cu mine şi pe urmă o să-i iei apărarea”, i-a strecurat printre dinţi albanezul şi a dispărut în mulţime. Lui Gelu i s-a tăiat respiraţia. Stătea prostit în mijlocul mulţimii care se înghesuia să vadă expoziţia, fără să rostească un cuvânt. Tot drumul de la Madrid până acasă nu şi-au vorbit niciun cuvânt. Sărbătorile de iarnă le-au făcut separat: Gelu – în sat la părinţii lui, Marina – la părinţii ei. După sărbători au depus cerere de divorţ, iar în luna mai 2008 bărbatul rănit de înşelăciune a plecat din nou în Spania.

De atunci, Marina care a rămas în Moldova nu mai ştie nimic de el. Apartament în Chişinău nu şi-a mai cumpărat căci au împărţit banii. A cumpărat o garsonieră în centrul raional. De recăsătorit nu s-a recăsătorit. S-a întors la şcoală şi îşi consacră tot timpul pedagogiei. Ea, care credea în căsătorie, regretă foarte mult că n-a ştiut să înfrunte pericolele. Cu o lacrimă şi cu un oftat, a încheiat: „Viaţa a fost bună cu mine, mi-a hărăzit un soţ minunat, dar nu mi-a arătat unde să pun punctul şi unde virgula. M-am ales doar cu semnele de exclamare. Păcat! Mare păcat!”.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)