Muzeele terorii

MEMORIALUL DURERII // Muzeul Victimelor Genocidului din Vilnius a fost deschis în clădirea fostului sediu KGB

Lituania este o ţară care a ales să înveţe din greşelile trecutului. Aceasta a creat un muzeu care spune povestea ororilor din deceniile de stăpânire sovietică. Unic în lume, Muzeul Victimelor Genocidului din Vilnius, cunoscut şi sub numele de Muzeul KGB, e amplasat într-o fostă închisoare folosită de agenţii secreţi sovietici. În Republica Moldova, la iniţiativa unor foşti deportaţi, a fost creat Muzeul Memoriei Neamului, care activează în subsolul unui bloc, fără a avea vreun sprijin din partea statului.

Muzeul Victimelor Genocidului s-a deschis pe 14 octombrie 1992. „A fost o idee a unor foşti deţinuţi politici, susţinută de Ministerul Culturii şi Educaţiei lituanian”, a declarat, pentru JURNAL, Vilma Juozeviciute, şefa Departamenului istorie din cadrul instituţiei. Muzeul este amplasat în centrul oraşului Vilnius, în clădirea fostului KGB, locul unde se plănuia arestarea şi deportarea oamenilor simpli, precum şi a oponenţilor politici, avea loc persecutarea şi suprimarea rezistenţei comuniste în perioada 1940 şi 1991”, a menţionat Vilma Juozeviciute. „Pentru întreaga naţiune lituaniană, această clădire este simbolul ocupaţiei sovietice care a durat peste 50 de ani”, comunică şefa Departamenului istorie.
Potrivit oficialului, muzeul se află în gestiunea statului, care a adoptat şi un articol ce prevede pedepse pentru cei care vor nega agresiunile sovietice şi naziste asupra acestui stat baltic. Astfel, orice persoană care aprobă în public agresiunile URSS şi Germaniei asupra Lituaniei riscă o amendă usturătoare sau să stea în închisoare pe un termen de până la doi ani.

Muzeul KGB are anual 40 de mii de vizitatori

„Cea mai mare parte a colecţiilor o reprezintă documentele găsite în clădire în 1992 şi conţine peste 220 de mii de dosare”, sustine oficialul lituanian.

Aceasta a menţionat că toată lumea are acces la această arhivă. „În acest mod, foştii deţinuţi ai puşcăriei pot să ia cunoştinţă de dosarele proprii, pot să afle cine i-a turnat la securitate. În Lituania, ca şi în alte ţări foste sovietice, au fost persoane care au colaborat cu KGB, în total peste 115 mii de persoane au fost informatori sau oameni de încredere ai acestei structuri”, menţionează Vilma Juozeviciute.

„De asemenea, ca să nu fie un simplu muzeu cu exponate prăfuite, Guvernul lituanian organizează în fiecare an programe educaţionale pentru elevi la care participă aproximativ 10 mii de elevi”, spune oficialul.

Muzeul KGB este vizitat de circa 40 de mii de persoane anual, iar ghizii povestesc despre torturile la care erau supuşi duşmanii Uniunii Sovietice de către ofiţerii KGB.

Muzeul din Chişinău, în subsol

La 20 de ani de la proclamarea suveranităţii, victimele regimului comunist din Republica Moldova nu au nici măcar un monument. Doar jertvele deportărilor au instalat o piatră în scuarul Gării, unde se adună an de an pentru a-şi aminti acele vremuri.

Cu toate acestea, pe 13 iunie curent, la 69 de ani de la primul val al deportărilor, autorităţile au dat asigurări că până la anul va fi instalat monumentul în scuarul Gării şi că sunt în căutarea unui sediu pentru un muzeu. „Este un lucru imperios necesar ca să fie instaurat un muzeu, care să ne amintească permanent de ororile acestui regim”, a declarat pentru JURNAL Vlad Filat, premierul Republicii Moldova. Pe de altă parte, oficiali din cadrul Ministerului Culturii spun că nu s-a discutat la nivel ministerial problema repartizării unui sediu pentru acest muzeu.

Din iniţiativă proprie, unii foşti deportaţi au improvizat Muzeul Memoriei Neamului într-o încăpere mică a unui bloc din Chişinău. „Am cerut o cămeruţă din partea municipalităţii şi ne-a fost repartizată, acolo am adus mai multe exponate, fotografii de atunci, ziare”, a declarat pentru JURNAL Anatol Corj, responsabil pentru Muzeul Memoriei Neamului. Acesta a fost deschis la 23 aprilie 2002, la Chişinău, de către fostul deţinut politic Vadim Pirogan şi Asociaţia victimelor regimului comunist şi veteranilor de război ai Armatei Române.

Potrivit lui Anatol Corj, muzeul supravieţuieşte din donaţii, iar cheltuielile de întreţinere sunt suportate de către o organizaţie din afara graniţelor Republicii Moldova. „Odăiţa pe care noi o numim muzeu se află într-un subsol întunecat şi umed, din acest motiv exponatele noastre, care sunt puţine, se deteriorează”, spune Corj. „Nu prea ne-am afişat, de frica fostului regim comunist, care putea să ne creeze probleme”, susţine Anatol Corj. Din acest motiv muzeul poate fi vizitat doar de trei ori pe săptămână.

Marina LIŢA

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)