Multe femei a iubit, azi se simte împlinit

 

Petrică e la a patra căsătorie. Colegii din anturajul lui spun că prin patul lui au trecut sute de femei: frumoase, deștepte și mai puțin deștepte, cu funcții înalte și fără funcții. Dar deocamdată numai patru au reușit să-l ducă în fața altarului. Despre fostele soții Petrică vorbește numai de bine și zice că le-a iubit și le-a respectat pe toate, iar plecarea lor de acasă nu a avut motive serioase. Le-a răsfățat cu cadouri, nu le-a bătut, le-a adus mereu banul în casă.

Despre Petrică se vorbește prin târg că are un succes nebun la femei. Este un bărbat carismatic. E înalt, frumos, cu plete lungi. A întrat în lumea afacerilor încă în anii de studenție, deschizând un studio foto-video, pe care apoi l-a extins prestând și alte servicii. Este recunoscut în lumea afacerilor drept cel mai bun antreprenor inovator.

Iubirile lui Petrică

Dar să revenim la soțiile lui Petrică. Cu cea dintâi a conviețuit şase ani. Avea 26 de ani când s-a căsătorit, iar Raisa, așa îi zicea primei soții, o blondă ambițioasă, de o frumusețe inegalabilă, avea 29 de ani. Lucra în contabilitate la primăria orașului. L-a ademenit în patul ei, ca mai apoi, după ce a rămas însărcinată, să-l oblige la însurătoare. Nu a făcut-o din dragoste, ci din dorința de a se vedea măritată. Iar Petrică se îndrăgostise de ea cu adevărat. Din acest mariaj a rezultat un fiu, care acum își face studiile la Londra. Când copilul a împlinit cinci ani, Raisa l-a părăsit pe Petrică, recăsătorindu-se cu un bogat om de afaceri cu care a plecat în Dubai.

A suferit cât a suferit eroul nostru, dar, fiind bărbat fermecător, care avea trecere la femei, cum vă spuneam, n-a stat să plângă în pumn, a mai trăit câteva aventuri cu alte femei frumoase până când a hotărât să-și pună pirostriile a doua oară. Împlinise deja 33 de ani. Aleasa inimii a fost o studentă de la Arte, Elvira. Căsnicia cu ea a ținut patru ani. Copii nu au avut. L-a părăsit și aceasta după ce l-a surprins făcând dragoste cu prietena ei chiar în dormitorul lor.

Cea de-a treia, Tamara, s-a lăsat ușor cucerită de Petrică. Era o fată cu chip angelic, fără prejudecăți. Din start între ei s-a creat o legătură frumoasă și totul a mers de la sine. Tamara lucra la bibliotecă. S-au căsătorit în toamna anului 2006, jurându-și dragoste până la adânci bătrâneți. Din povestea lor de iubire s-au născut doi copii. S-a destrămat povestea pașnic în vara anului 2011 din cauza unei idile pe care Petrică o trăia în paralel cu o tânără interpretă de muzică populară. Când Tamara i-a spus că pleacă, el, deja cu imunitate la despărțiri de acest gen, nu a încercat s-o oprească, i-a aprobat decizia cu condiția că va avea grijă de copii.

Îi place ca femeia de lângă el să fie admirată

La rând a venit Victoria cu care e de cinci ani împreună și pe care a cerut-o în căsătorie în ziua când a împlinit 47 de ani, adică acum doi ani. Victoria e cu 11 ani mai mică decât el. S-a recăsătorit cu Petrică după un mariaj eșuat. E profesoară de meserie și are o vocație literară asumată. Scrie poeme de dragoste pe care le recită în cercurile lor de prieteni. Tot la întâlnirile cu prietenii mai și cântă, Dumnezeu a înzestrat-o și cu un glas frumos. O ascultă toți cu admirație și încântare. Fiind un tip sensibil, Petrică o respiră în asemenea momente. E mândru de ea. Îi place ca femeia de lângă el să fie admirată.

Au venit amândoi la întâlnire cu mine ca să-mi spună povestea lor. Și amândoi într-un glas mi-au zis: „Povestea noastră merită să fie povestită”. După ce i-am ascultat, le-am zis că sunt și ei oglinda timpului nostru și din povestea lor este o lecție de învățat.

S-au cunoscut la o petrecere. Victoria a cântat și a recitat cum știe ea s-o facă. Prezența ei l-a impresionat. Era regina petrecerii. Îmbrăcată într-un costum popular foarte frumos, talie de viespe, ochi albaștri, păr blond – o frumusețe turnată într-un tipar nemaiîntâlnit de moldoveancă bălaie. Petrică povestește: „Era foarte aranjată din cap până în picioare. O urmăream și o ascultam cu sufletul la gură cum cânta și cum recita. După ce a terminat de cântat „Dacă-ar fi să mor ca mâine”, m-am apropiat și i-am sărutat mâna, spunându-i că m-am regăsit în cântec. Mi-a mulțumit, cuprinzându-mă într-un zâmbet. Am invitat-o apoi la dans. În pauze făceam schimb de vorbe. Trăiam din plin plăcerea de a o asculta. Nu am reușit, însă, să facem schimb de telefoane în acea seară. În timp ce m-am retras să fumez o țigară, ea a plecat de la petrecere.”

Realitatea, mai minunată decât nostalgia după trecut

N-a mai știut nimic de ea vreo jumătate de an. Într-o duminică, când ieșea de la slujba din biserică, a zărit-o pe o bancă din curtea bisericii. Firul poveștii se deapănă mai departe: „Am crezut că era o nălucă. Avea o rochie de culoarea florii de cicoare, care îi scotea în evidență frumusețea, o pălărioară cu boruri mici, iar în picioare – pantofi de cenușăreasă. M-am apropiat și am salutat-o, întrebând-o de nu i s-ar părea ciudat dacă aș invita-o la o ceașcă de cafea”. Ea, ținându-l ușurel de mână și luminoasă la chip ca ziua cea bună, a continuat: „I-am răspuns: de ce să fie ciudat că un bărbat șarmant invită după sfânta slujbă o doamnă la o ceașcă de cafea cu ciocolată sau alte dulciuri? Din duminica aceea ritualul s-a repetat mai multe duminici, zile în care ne-am povestit cu sinceritate trecutul. Ne aflam pe aceeași lungime de undă – amândoi în proces de divorț. Cel mai mult prețuiesc acum, în amintire, faptul că m-a ajutat să-mi restabilesc starea de spirit. Pe de altă parte, l-am sprijinit și eu în acest sens. A fost cu totul surprinzător firescul în care am constatat amândoi că realitatea care ne-a unit e mai minunată decât nostalgia după trecut”.

Trei ani au dat sens iubirii lor, mergând împreună în diverse călătorii prin Europa, la munte, la mare, printre zbenguieli în pat și in viața de zi cu zi pe care o trăiesc cu chibzuință matură. După trei ani, așa cum vă spuneam, s-au căsătorit. Nu au făcut nuntă. Într-un cerc de prieteni au consemnat frumos cele două evenimente: cununia civilă și cea religioasă. Trăiesc în pace și înțelegere. „E omul care mi-a creat dependență de el. Nu-mi pot imagina cum ar trece o zi fără el”, spune Victoria cu ochii jucând în lacrimi de fericire.

La tot ce face Petrică, ea răspunde din toată inima cu poeme de dragoste. Iar el rămâne măgulit: „Îmi place. Scrie frumos. Sunt lângă ea tot timpul. Am sfătuit-o să adune toate poeziile scrise până acum într-o carte pe care o să o ajut s-o editeze. După experiențele pe care le-am trăit în cele trei căsătorii anterioare, spun cu mâna pe inimă că Victoria este marea mea iubire. De când am cunoscut-o, nu mă mai aventurez în relații cu alte femei. Mi-am propus să fiu altul în viața noastră pe care ea mi-a descris-o cum și-o imaginează. Mi-am schimbat felul de a fi. Dăruiesc sincer din toată inima și primesc la fel. Mă simt fericit când mă trezesc dimineața și o văd lângă mine. Iar pentru fericirea deplină ne dorim un copil. Eu știu ce înseamnă să fii tată, ea nu a trăit încă sentimentul de mamă. O să fim foarte bucuroși când o fi să fie. Fiecare din cele trei căsătorii mi-au dat câte o lecție de viață. Cu fostele soții la fiecare despărțire înțelegeam că povestea dintre noi s-a terminat și n-o să fie niciodată mai mult decât a fost. Cu Victoria simt că povestea noastră va dura în timp”.

La final am fost nepoliticoasă și l-am întrebat pe Petrică dacă adevăr vorbește gura lumii că prin patul lui ar fi trecut sute de femei. Mi-a răspuns râzând: „Nu au fost chiar sute, dar este adevărat că am avut aventuri cu multe femei frumoase”.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce