„Muieruşcă foc-scântei Te vânează vrei-nu-vrei”

„Să crape dracul în patru dacă n-am să ţi-l ademenesc şi am să fac dragoste cu el când al meu va fi la treierat”

Veronica e considerată cea mai sexy nevastă din mahala. Are 27 de ani şi e măritată de cinci ani cu Costică. De câţiva ani a pus ochiul pe Grigore, un flăcău timid, care va împlini de curând 37 de ani şi care locuieşte în aceeaşi mahala cu ea. „Să crape dracul în patru dacă n-am să ţi-l ademenesc şi am să fac dragoste cu el când al meu va fi la treierat”, se laudă ea în fiecare vară femeilor la un pahar de vin.

Grigore, venit pe lume târziu

Grigore e omul care iradiază mereu energie pozitivă. Această bonomie vine din educaţia pe care a primit-o încă din copilărie, prin dragostea pe care i-au oferit-o părinţii, doi învăţători de la ţară. Iubirea lor de familie a fost extraordinară. Mama avea o înţelepciune, un calm şi o frumuseţe sufletească mai rar întâlnite. Tata era o minune în tot ce făcea: altoiri pe pomii din grădină, plăcinte de le înghiţeai cu tot cu limbă, un vin sau o ţuică din care bei şi bei şi tot mai vrei. Iar pe deasupra mai era şi un povestitor neîntrecut. Grigoriţă, unicul lor copil, venise pe lume târziu, prima poveste pentru micuţ a fost una inventată de tata cu personaje din pădure. Crescut într-un respect nemaipomenit faţă de pedagogi, când s-a făcut mare, a mers şi el pe urmele părinţilor.

Şi pentru că îi iubea atât de tare şi ei erau deja înaintaţi în vârstă, după absolvirea facultăţii, băiatul s-a întors în sat să le fie sprijin la bătrâneţe. Iubit de elevi şi de colegii de breaslă mai mari, îşi făcea meseria cu drag. Fetele nu-l interesau. Era timid şi se gândea că nu va trece niciodată pragul emoţiilor la întâlnirea cu o fată. Împlinise 30 de ani şi n-au mai apucat părinţii să-l vadă însurat. S-au trecut din viaţă unul după altul în acelaşi an, la 73 şi, respectiv, 75 de ani. Şi nu avea niciodată să-i mai fie lui Grigore cum i-a fost alături de părinţi. A suferit mult. După 40 de zile, le-a pus pozele în nişte rame deosebite meşterite de el. De atunci, în fiecare dimineaţă, le spune „Bună dimineaţa!”, iar când merge la culcare le spune „Noapte bună!” şi simte cum primeşte vibraţii de iubire, care îi dau o energie foarte bună. Astfel, Grigore îşi vede de şapte ani de şcoală, de grădină, de mulţimea de flori pe care le iubeşte mai mult decât viaţa lui.

Veronica, abandonată la maternitate

Veronica e venită din alt sat. Are sânii mari, şoldurile înguste, dar frumos rotunjite şi se îmbracă tare deocheat. Şi-a cumpărat prima scuter în sat, se deplasează peste tot cu el. E tare nebunatică. Când merge pe la nunţi se avântă ca o pisică sălbatică în joc şi, până nu dansează cu toţi bărbaţii prezenţi la petrecere, nu se lăsa. Muzica o însufleţeşte, îşi tremură sânii după ritm ca turbată, aşa încât aruncă ispitiri apetisante în jur. La fel se întâmplă şi pe la zilele de naştere, pe la alte chefuri.

Dar totul se rezumă doar la plăcerea dansului, chiar dacă în asemenea clipe unii bărbaţi şi-ar da şi sufletul numai ca să împartă patul cu ea. Satul zice că, de cinci ani, de când e venită în localitatea lor, încă n-a stricat casa nimănui. Se mai spune că Veronica a fost abandonată la maternitate de o studentă care dansa în formaţia „Ciocârlia”, dar ea nu ştie despre asta.

Crede că oamenii care au înfiat-o sunt părinţii ei biologici. Când copila împlinise 16 ani, mama adoptivă s-a îmbolnăvit de diabet. Peste doi ani, boala a dat grave complicaţii ce au dus la invaliditate, iar peste câţiva ani la deces.

A fost o mamă corectă, harnică, ce a încălzit-o pe fiica neastâmpărată cu dragoste de mamă şi cu o vorbă bună întotdeauna. Tocmai atunci când devenise prizoniera durerii şi suferinţei, soarta i l-a scos în cale pe Costel. A simţit că prezenţa bărbatului o linişteşte şi îi dă siguranţă. După câteva luni, s-a căsătorit cu el şi l-a urmat în satul lui. Costel lucrează mecanizator, iar ea bibliotecară. Veronica e genul de femeie care îşi iubeşte libertatea de care dispune. Se plimbă cu scuterul, culege plante medicinale din pădure, nu lipseşte de la zilele de naştere ori alte petreceri care se organizează în mahala. Costică nu o însoţeşte întotdeauna la astfel de sindrofii.

Muierea şi-a atins scopul

Deşi pare să aibă o viaţă plină de înţelegere în casă, de cum l-a văzut pe Grigore, a pus ochiul pe el. Şi, cum vă spuneam, se tot laudă de câţiva ani că o să facă dragoste cu el atunci când Costică va fi la treierat. Când vine vara, Veronica începe să-i aţină calea lui Grigore. Îl urmăreşte când pleacă la magazin, când duce gunoiul în marginea satului, când se întoarce. Îl pândeşte de departe ca să-l întrebe: „Nu ştiţi, domnu’ profesor, astăzi o să ploaie?”. Dar Grigore, prieten bun cu Costică, se tot fereşte din calea ei, nu vrea să lege vorbă cu nebunatica. Ca om stimat în sat, bărbatul este invitat adesea ba la o zi de naştere, ba la o zi onomastică, ba la un botez, ba la o nuntă. Din respect pentru cei care îl invită, onorează aceste invitaţii, dar nu stă niciodată până la sfârşit şi se străduie să fie cât mai departe de Veronica.

Dar iată acum trei săptămâni, când a început treieratul mazării, într-o sâmbătă seară, vecina Valerica i-a poftit pe toţi megieşii care erau acasă la un lighean de plăcinte şi un pahar de vin în amintirea bunicăi sale. Veronica nu avea cum să lipsească de la un asemenea eveniment. Ce-a făcut ce-a dres, dar s-a aşezat lângă Grigore. Omul care nu prea consumă alcool, în ziua ceea, îndemnat de muieruşca ce ştie să dea foc bărbaţilor, a băut şi vin, şi bere, şi rachiu.

Acest amestec de băutură i-a luat minţile încât nu ţine minte cum a ajuns în patul Veronicăi. Şi nici nu ţine minte dacă s-a culcat cu ea sau nu.

Problema e alta. Costică, care trebuia să stea toată noaptea pe faţare, pe la ora 24.00, s-a arătat în uşa dormitorului. Când a aprins lumina, atâta a zis: „Cum nu ţi-i ruşine, Grigore?!”. Abia atunci Grigore şi-a revenit din beţie, s-a uitat mirat la Veronica, şi-a strâns repede hainele subţioară şi… pe aici ţi-i drumul!

Ruşinat, cu senzaţia de jenă şi remuşcare, de trei săptămâni, Grigore aşteaptă deznodământul. Dar Costică nici nu vine să-i ceară socoteală şi nici n-a făcut scandal cu Veronica, n-a alungat-o din casă. I-a văzut de câteva ori ieşind zâmbind pe poartă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. El se simte tare prost după cele întâmplate şi se tot întreabă: „Ce fel de om e Costică acesta? Ori nu-i pasă de nevastă, ori o iubeşte prea tare şi-i iartă tot ca să n-o piardă?”. Printre vecinele care se şuşotesc pe la garduri, Veronica merge triumfătoare. Şi atunci când una mai îndrăzneaţă începe s-o iscodească, ea răspunde tare ca s-o audă şi celelalte: „Da’ nu v-am spus eu că să crape dracul în patru dacă n-am să fac dragoste cu el!”.

Nina Neculce

 

The following two tabs change content below.