Mototricicleta lui Adrian

INOVAŢIE // Adrian Vlas, cel mai tânăr inventator din Moldova, a construit un model propriu, inedit de autovehicul

La vârsta de 16 ani, Adrian a devenit cunoscut graţie noii sale invenţii – o mototricicletă cu motor de maşină, cu o capacitate de 1800 centimetri cubi. Când era mai mic, şi-a dorit nespus de mult un scuter, l-a şi visat într-o noapte, „obiectul ciudat” a căpătat contur în decurs de cinci ani. Primele două mototriciclete sunt o copie mai puţin impozantă a actualei invenţii. „Pe unde le împingeam eu, pe unde mergeau ele singure”, îşi aminteşte amuzat autorul. Într-un vehicul elegant, inedit, vopsit în culoarea partidului din care face parte tatăl său, primarul de Sărata Galbenă, Adrian se plimbă mândru pe străzile satului. A plimbat mirese, a stat în fruntea coloanei biker-ilor întruniţi din mai multe ţări în Republica Moldova, stârnind curiozitatea celor de la poliţia rutieră.

Tânărul ne-a întâlnit la poarta casei, în caroseria mototricicletei.  Zâmbitor şi cam ruşinos, alături de părinţii săi, Ludmila şi Ştefan Vlas, Adrian ne-a invitat pe terasa cu flori, unde şi-a înşirat proiectele, povestindu-ne cu multă înflăcărare cum a început realizarea visului său. „Prima oară când l-am auzit la televizor că şi-a dorit atât de mult un scuter, iar părinţii nu i l-au cumpărat, m-am simţit frustrată”, ne dezvăluie Ludmila, mama lui Adrian. „Dacă i l-am fi cumpărat, n-ar fi inventat aceste lucruri”, spune cu mândrie în glas tatăl băiatului.

„Pe unde mergea ea, pe unde o împingeam eu, dar eram fericit”

Adrian este elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Mihai Sadoveanu” din Sărata Galbenă, Hânceşti. „Când eram mai mic, voiam tare un scuter. Într-o noapte, am visat că merg la volanul unei motociclete, un obiect straniu, nu părea a fi nici maşină, nici scuter. A doua zi, am început a căuta prin jurul casei metal, pe la prieteni, oamenii din sat, care mi-au sudat primul exemplar, după macheta mea cu un motor electric de la un scuter pe care l-am cumpărat cu 40 de lei”, povesteşte Adrian.

După prima încercare, i-au venit şi alte idei. Şi-a propus să facă ceva care să se mişte cu motor de benzină, mai performant. A doua încercare a început-o atunci când a găsit un motor de 50 cm 3. A cumpărat metal după macheta desenată deja, pe care le-a arătat-o sudorilor din sat. Deşi aceştia încercau să-l  convingă pe băiat privind unele modificări, Adrian o ţinea morţiş pe-a lui. „Puneam rămăşag cu ei că va merge mototricicleta aşa cum am spus eu”. Potrivit inventatorului, a doua automotocicletă a mers mai uşor faţă de prima, dar a avut cazuri când trebuia s-o împingă ca să ajungă acasă.

„După ce am învăţat să sudez, am perfecţionat designul mototricicletei. Cu această ultimă invenţie am câştigat în anul 2009, premiul I la concursul „Cel mai dotat tânăr inventator”, organizat de Academia de Ştiinţe a Moldovei, care au înregistrat-o cu denumirea „mototricicletă”. La concurs i s-a oferit un premiu bănesc de 3 mii de lei şi cupa cu diplomă.

„Motocicleta rusească este construită aşa ca să nu uiţi de ea”

„După ce am obţinut diploma şi după o muncă mai îndelungată, mi-am spus în sinea mea că n-o să mai fac alt model, dar, îndată ce am văzut în mână banii câştigaţi, am mers şi am cumpărat un alt motor şi am început a schiţa una mult mai performantă”, ne spune îngândurat Adrian. Potrivit băiatului, mototricicletă era asamblată mai mult din piese auto ruseşti. „Ştiţi cum se spune, motocicleta rusească este făcută ca să nu uiţi de ea”, ne convinge tânărul zâmbind larg.

„Tot timpul trebuia să repar ceva şi zilnic mă aflam în garaj, şi iarnă şi vară, pentru că nu mă linişteam până nu încercam ideile care-mi veneau chiar şi atunci când eram la ore”, ni se confesează băiatul.

El ne explică: motocicleta rusească era mai mult pentru drumuri de ţară, cu care căra gunoiul din jurul casei. Adrian îşi dorea ceva mai performant cu care să se poată deplasa pe şosea, dar care să fie şi atrăgătoare ca model, şi unică.

„Atrăgătoare ca model şi unică”

„Pentru a patra oară am cumpărat un motor de maşină de  marca wolkswagen, cu capacitatea 1800 centimetri cubi, apoi am combinat piese de la motociclete şi maşini. Sursa mea de informare a fost şi este Internetul. După ce am construit-o, am vopsit-o, fotoliile de la o maşină le-am îmbrăcat cu nişte huse făcute la comandă la Chişinău. Şi iată modelul mult râvnit şi visat”, arată mulţumit inventatorul spre opera sa. L-am întrebat ce face cu mototricicleta, care atrage atenţia tuturor chiar şi a poliţiştilor, care-l opresc pe Adrian pentru ca acesta să-i plimbe puţin cu ea. Fericit şi încântat copilăreşte, Adrian ne mărturiseşte că plimbă şi fetele şi băieţii din sat, chiar într-o zi a plimbat o pereche de miri, care au dorit mult să facă o promenadă cu el, pentru care a primit şi un bacşiş.

„Vulcanizarea, tată!”

Fiind alături de noi, cei de la JURNAL, părinţii lui Adrian Vlas, Ludmila şi Ştefan Vlas, mândri de fiul lor mai mic, dar şi de cel  mai mare, Constantin, au spus într-un glas că mezinul, imediat ce a ieşit în vacanţa de vară, s-a făcut taximetrist. Adrian râde, dând afirmativ din cap.

Este afacerist de mic copil, şi capul familiei confirmă asta. „Încă de la vârsta de şase ani, când i-am luat prima bicicletă mică, Adrian mi-a spus că îşi va deschide o afacere proprie – vulcanizare pentru reparaţia bicicletelor. I-am spus, bine. I-am cumpărat clei şi ce mai trebuie pentru repararea anvelopelor. Când mă întorceam într-o zi de la lucru, îl văd cu două îngheţate în mână, întrebându-l de unde are bani pentru îngheţată, fiul îmi răspunde: „Vulcanizarea, tată!”. Pe urmă l-am întrebat unde-i sunt banii, pentru că cei 200 de lei din care i-am cumpărat cele necesare „afacerii” i-am spus că sunt cu întoarcere. Voiam să-i educ aşa ca să cunoască regulile în orice afacere. Mi-a spus că nu poate să ia bani de la prieteni, vecini, rude. În aşa fel funcţionează o afacere a copiilor”, ne povesteşte Ştefan Vlas, primarul din Sărata Galbenă, ales pentru al treilea mandat.

Ca orice mamă, Ludmila Vlas îşi face griji pentru Adrian. „Îmi pare că uneori se consumă prea mult pentru ideile sale. Şi iarnă şi vară este în atelier, iar insistenţa lui mă miră. Depune mult efort, iar la vârsta lui este prea devreme”, spune mama în timp ce-şi priveşte odorul de băiat, confirmând că este fericită şi împlinită, ocrotită de trei bărbaţi ai casei.

Tânărul inventator spune că deşi i s-a împlinit acel vis pe care l-a avut la 11 ani, nu este liniştit. „În fiecare zi mă gândesc că aş mai face ceva, dar orice ai face trebuie bani. Invenţia nu aveam s-o realizez fără părinţii mei care m-au ajutat, pentru că piesele sunt scumpe, iar construcţia mototricicletei m-a costat peste două mii de euro.

„Îmi iau diplomele şi mă pornesc”

După absolvirea liceului, vrea să continue studiile în ingineria  mecanică, specializarea automobile. Întrebat care este atitudinea colegilor săi după ce a fost numit cel mai dotat tânăr inventator şi unde s-a deplasat cu invenţia sa, Adrian ne-a răspuns: „Cu colegii am o relaţie frumoasă, ca de altfel şi cu alţi săteni de-ai mei. Am fost la Chişinău de patru ori cu ea. Îmi iau diplomele şi mă pornesc”.

Merge cu viteze diferite, iar cea maximă a fost de 150 km pe oră.

Învaţă bine, iar disciplina pe care o preferă este educaţia fizică. Visul prevestitor nu s-a mai repetat, dar i-a lăsat în suflet un crâmpei de neastâmpăr creator: plăsmuieşte mereu ceva, vrea să facă ceva nou, iar „când va fi mare”, vrea să construiască modele de maşini şi motociclete inedite.

Victoria POPA

The following two tabs change content below.