Motivul adevărat de ce UE nu va semna la Vilnius acordul de asociere cu RM

Una din condiţiile UE pentru ridicarea regimului de vize e ca Chişinăul să stabilească nişte „filtre” pe segmentul transnistrean al frontierelor sale. Străinii care vor veni în RM prin Transnistria vor trebui să informeze autorităţile RM. În caz contrar, vor fi amendaţi. Astfel, transnistrenii care deţin doar cetăţenia Ucrainei sau Rusiei se pomenesc forţaţi să facă acelaşi lucru. Fiind vorba despre o simplă procedură birocratică, furia Moscovei, transmisă prin intermediul Tiraspolului pare neînţeleasă. Cetăţenilor cărora le displace profund contactul cu funcţionarii statului moldovenesc nu au decât să stea acasă sau să circule prin Ucraina.

O altă cauză

În realitate, supărarea are o altă cauză. Călătoria fără vize în spaţiul european face, dintr-o dată, ca cetăţenia RM să devină mai atractivă pentru transnistreni. De aceasta se teme Moscova, ca transnistrenii să nu adopte cetăţenia RM, reducându-i posibilităţile de a controla regiunea. De aceea, Rusia declară de facto război RM, anunţând, cu gura lui Şevciuk, că va purcede la delimitarea frontieri „de stat” a regiunii separatiste, în care include şi localităţi aflate sub jurisdicţia Chişinăului, cum ar fi Varniţa, Pohrebea, Doroţcaia, Coşniţa, Pârâta, şi terenuri agricole aparţinând unor sate din dreapta Nistrului. Oricât de calm ar reacţiona autorităţile de la Chişinău, ele nu vor putea ţine în frâu emoţiile cetăţenilor din localităţile respective, dacă se va trece de la vorbe la fapte, adică la acapararea prin forţă a acestor teritorii.

De fapt, miza Rusiei e şi mai mare. Primele încercări de destabilizare, de renunţare la statu quo au apărut înainte ca guvernul RM să adopte noi reguli de trecere a frontierei de est pentru străini. În februarie, refuzul lui Şevciuk de a se întâlni cu Filat la Lvov, confirma o renunţare subită la tactica „paşilor mici”. Aşteptările cu care Kievul preluase de la începutul acestui an preşedinţia OSCE se vor lovi de o boicotare tacită a eforturilor ucrainene de mediere a conflictului. Cu provocările de la Varniţa, unde separatiştii au instalat un punct de control „vamal”, apoi prin decizia lui Şevciuk de a muta aşa-zisul soviet suprem la Tighina, în pofida unui statut aparte al acestui oraş, politica de escaladare a conflictului s-a permanentizat, a căpătat forme alarmante. Pe de o parte, în aprilie, Moscova chema făţarnic Chişinăul şi Tiraspolul „să se abţină de la acţiuni unilaterale, care ar putea crea premise de confruntare şi chiar provoca situaţii de conflict”, iar pe de altă parte, nu a întreprins nimic ca să-i convingă pe liderii separatişti că vorbeşte serios. Fără banii Rusiei, care acoperă 70 la sută din bugetul transnistrean, regimul separatist nu ar rezista mai mult de câteva luni.

„Premoniţia” unor jurnalişti

Astăzi „Vocea Rusiei” vorbeşte despre posibilitatea reizbucnirii unor ostilităţi militare pe Nistru. Fiind o voce a Kremlinului, „premoniţiile” ei trebuie luate în serios. E de fapt un avertisment mascat. Asemănarea cu august 2008, de dinaintea războiului ruso-georgian, pe care a făcut-o un diplomat străin, aflat la Chişinău, pentru publicaţia „Kommersant Ucraina”, este cât se poate de realistă. Spre sfârşitul acelui an Georgia urma să obţină garanţii de aderare la NATO, dar nu a reuşit să reziste provocărilor la care a fost supusă de Rusia. „Destabilizarea situaţiei pe Nistru va lovi şi Chişinăul, şi Kievul”, a precizat diplomatul citat mai sus, deoarece la summitul Parteneriatului Estic vor fi semnate acorduri nu numai cu RM, ci şi cu Ucraina.

Cu alte cuvinte, cu un „mic” război pe Nistru se pot ucide doi „iepuri” ai aspiraţiilor europene. Provocarea „sofisticată” a Moscovei arată adevărata miză a crizei politice din RM. Formarea, oricât de chinuitoare, a unei noi Coaliţii Proeuropene a complicat mult calculele Kremlinului. De aceea, instigându-i pe comunişti şi clerici la „revoluţie” (ziarele proruseşti au aderat şi ele la această „campanie”), el urzeşte un nou război.

Timid, dar hotărât

Cum trebuie să răspundă Chişinăul? Să-şi păstreze, în primul rând, calmul, oricât de „timidă” ar părea reacţia sa. E mai bine să pari timid, decât iresponsabil. Calm, calculat nu înseamnă însă laş. Adevărul trebuie rostit, cetăţenii RM, dar şi opinia publică internaţională trebuie să afle cine este adevăratul agresor şi ce scop urmăreşte acesta. Parlamentul, care va discuta joi această chestiune, trebuie să spună lucrurilor pe nume, că e vorba despre o reeditare a războiului din 1992, început de Rusia, sub alt pretext. Numai astfel putem conta pe ajutorul UE, SUA, OSCE, ONU.

Modificarea recentă a strategiei UE în relaţiile cu Ucraina şi RM trebuie de asemenea privită în contextul crizei politice încheiate curând la Chişinău. Semnarea acordului de asociere cu Kievul şi doar parafarea acestuia cu Chişinăul este dictată nu numai de factorul rusesc, dar şi de condiţiile interne, de stabilitatea şi coeziunea noii Coaliţii. Neîncrederea în liderii noştri, în responsabilitatea şi în aderenţa lor sinceră la integrarea europeană determină UE să amâne momentul semnării acordului de asociere şi ridicarea vizelor cu RM, pentru a determina Coaliţia să-şi ducă mandatul până la sfârşit. Nu numai cei care au dat jos guvernul Filat, (Lupu şi Ghimpu), în pofida recomandărilor Bruxelles-ului, dar şi Filat însuşi, care a acţionat imprevizibil, fără a se gândi la consecinţe, s-au discreditat în faţa liderilor europeni. Fiindcă, într-o măsură mai mare sau mai mică, toţi au făcut jocul Moscovei. Iar Ghimpu nu se poate calma şi acţiona raţional nici acum, în pragul războiului.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)