Motivaţiile tainice şi intenţiile ascunse ale lui Vadim Mişin / BOGATU

Chiar dacă aparent doar copiază gesturile anterioare ale lui Vladimir Ţurcan sau Igor Dodon, Vadim Mişin face o figură aparte în galeria comuniştilor evadaţi din PCRM. Intenţiile sale de a-şi croi un partid propriu, făcute publice ieri, ar putea nărui stânga în formula ei tradiţională pe care o cunoaştem de mai mulţi ani.

Trădător din motive pecuniare

Se confirmă supoziţiile noastre, pe care le-am făcut sâmbătă, 9 iunie, în cadrul emisiunii „Negru&Bogatu”, că Vadim Mişin merge pe blat prin hăţişurile scenei politice. El nu-i un om liber nici în gând, nici în faptă. Fostul fruntaş marcant al Partidului Comuniştilor a părăsit formaţiunea sa din motive pecuniare, chiar preponderent meschine.

Fiind unul dintre privilegiaţii lui Voronin, el a avut de profitat poate mai mult decât alţii de pe urma regimului comunist. Băgându-şi mâinile până peste coate în afaceri dubioase, a ajuns să fie astăzi extrem de vulnerabil. Iată de ce nu-şi poate permite luxul să rămână mult timp într-o opoziţie intransigentă fără a risca să-şi piardă libertatea sau cel puţin o parte importantă a averilor sale.

Atâta timp cât PCRM încerca prin nesupunere civică să clatine ambarcaţiunea Alianţei, fostul general al miliţiei sovietice mai spera, pesemne, într-o minune care i-ar fi readus pe comunişti la guvernare. Odată cu alegerea preşedintelui republicii, toate aceste iluzii s-au spulberat. Astfel, retragerea sa din formaţiunea lui Voronin devenise iminentă. El însă nu putea să plece oricum, ci doar dând de înţeles puterii actuale că-i face jocul. De aceea, şi-a motivat ieşirea din partid prin dezacordul său cu boicotul comunist al lucrărilor Parlamentului, pronunţându-se totodată pentru o abordare constructivă a luptei politice. Dar şi asta nu era destul.

Şi lupul sătul, şi oaia întreagă

Mişin nu putea să adere la Partidul Socialiştilor sau la alte proiecte de stânga fără să le întărească prin adeziunea unor segmente electorale ale minorităţilor naţionale care l-ar fi urmat. De aceea, dacă se alia cu Dodon sau cu Stepaniuc, de exemplu, şi-ar fi atras nemulţumirea liderilor Alianţei. Iar Mişin are nevoie, după cum a spus, nu de mânia actualilor guvernanţi, ci de clemenţa lor.

Aşa fiind, el a căutat ca şi lupul să fie sătul, şi oaia să rămână întreagă. A rămas în opoziţie şi, în acelaşi timp, a făcut un serviciu AIE, descurajând încrederea până acum nestrămutată a minorităţilor naţionale în Voronin. Mişin a anunţat formarea Partidului Forţelor de Stânga. Având în vedere faptul că atât el, cât şi secunzii săi Babenko şi Botnariuc se bucură de o mare influenţă în mijlocul nucleului dur al comunităţilor ruse şi ucrainene, este la mintea oricui că noul grup politic va fi unul cu precădere etnic. Un fel de UDMR în versiune basarabeană, numai că ceva mai mic. Asta pentru că minorităţile naţionale de la noi nu sunt atât de omogene, din punct de vedere politic, precum minoritatea maghiară din Transilvania.

De unde şi concluzia că Vadim Mişin, prin gestul său, favorizează Alianţa şi contribuie, până la un anumit punct, la aerisirea segmentului de stânga al eşichierului. Să mă explic.

„Ghetoizarea” stângii radicale

Mişin, spre deosebire de Ţurcan, Stepaniuc sau Dodon, va reuşi, pesemne, să muşte o halcă ceva mai mare din trupul electoral al PCRM. După cum am arătat mai sus, el va atrage elemente importante din sânul alegătorilor de obârşie slavă care nu au încredere în „moldovenii” Lupu, Ţurcan, Stepaniuc sau Dodon. De aceea, proiectul său are mai mulţi sorţi de izbândă decât cel al Partidului Socialiştilor, bunăoară, care se bazează pe un moldovenism vulgar, adjudecat în totalitate de PCRM.

Totuşi, Partidul Forţelor de Stânga, conceput ca un grup eminamente etnic, va avea limite foarte clar conturate. El nu se va dezvolta nici numeric, nici conceptual dincolo de graniţele minorităţilor naţionale, încremenind în nostalgiile filoruse. Acesta va fi un partid marginal şi izolat care va contribui, totuşi, la spargerea monolitului comunist şi la atomizarea stângii.

Este implicată direct AIE în acest joc de glezne al fostului miliţian comunist? Mă îndoiesc. Având „pufuşor pe botişor”, spaţiul de manevră al acestuia pe scena politică este destul de îngust. Însăşi logica evenimentelor îl împinge pe Mişin să ghetoizeze electoratul filorus, băgându-l în patul lui Procust al unui partid etnic.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu