Moştenitorul dinastiei Holban // Notițe subiective

Distinsul nostru compatriot Eugen Holban a păşit ieri în al 91-lea an…

Longevitatea se asociază adesea cu înţelepciunea pentru că numai un om înţelept învaţă să supravieţuiască în pofida încercărilor prin care are de  trecut timp de 8, 9 sau 10 decenii. Pe bună dreptate, decanii de vârstă au dreptul să se numească înţelepţii neamului. În Ţara Năsăudului, unora dintre ei li se ridică monumente dacă ajung să atingă vârsta de 100 de ani…

Eugen Holban s-a născut la 22 decembrie 1920, la Cărpineni, în familia lui Ştefan Holban.

Ştefan Holban (1 august 1886, Cărpineni) a fost membru al Sfatului Ţării,  pentru două perioade scurte. După Unire, a fost deputat în Parlamentul   României (legislaturile 1919, 1920, 1922, 1932). A exercitat şi alte funcţii: prefect de Lăpuşna (1928-1931), preşedinte al Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Lăpuşna, secretar al Biroului Camerei Deputaţilor. Activist al  Partidului Naţional-Ţărănesc, secţia Lăpuşna (vicepreşedinte, secretar general, preşedinte).

După ocuparea Basarabiei, se retrage în România şi se stabileşte la Râmnicu-Vâlcea, împreună cu familia. În 1957, este arestat şi condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru opiniile sale politice… A trecut prin cele mai odioase închisori: Jilava, Gherla, Botoşani. La 27 august 1961, decedează la închisoarea din Botoşani, familia fiind anunţată abia în 1962. Nici până azi nimeni nu cunoaşte locul unde a fost înmormântat, majoritatea mormintelor din cimitirul de pe lângă închisoare fiind fără cruci…

Fiul lui Ştefan Holban şi continuatorul cauzei lui, Eugen Holban, stabilit la Paris de 25 de ani, s-a consacrat totalmente unei lupte cutezante pentru  cauza Basarabiei.

Absolvent al Liceului „Al. Donici” nr. 3 din Chisinau, urmează Politehnica la Iaşi. După 28 iunie 1940, se refugiază cu familia în România şi se stabileşte la Bucureşti. Toată viaţa a activat ca inginer în industria alimentară. În 1986, fiind deja pensionar, pleacă într-o călătorie la Paris, împreună cu soţia, şi nu se mai întoarce în România. Cere azil politic şi obţine statutul de refugiat politic. Se alătură comunităţii românilor din Franţa şi se consacră luptei pentru eliberarea Basarabiei şi reunirea cu Patria-mamă. Scrie articole despre Basarabia. A publicat articole, studii şi traduceri în ziarele şi revistele din Basarabia şi din România, dar şi în presa occidentală.

Fondează o editură a sa, unde editează mai multe monografii, toate îndreptate împotriva comunismului şi având drept scop readucerea adevărului istoric. Cărţile apăreau într-un tiraj de 200-400 exemplare şi niciodată n-au fost puse în vânzare, ci doar donate. Între ele: „Basarabia Românească” (studiu toponimic), „Figuri basarabene”, „Cărpineni” (monografie), „Ştefan Holban”, „Prin veacurile învolburate ale Moldovei dintre Prut şi Nistru”, „Ostaşii Moldovei”, „În al treilea refugiu”, VARIA (1-5) – publicaţie periodică de memorialistică, articole, traduceri (1994-1999),  „Contribuţia Basarabiei la cultura românească”, „Împotriva cursului istoriei”  „Glasul sângelui”, „Mit şi adevăr”, „Rusia postcomunistă”, „Dreptate istorică neîmplinită”.

În 1994, împreună cu alţi colegi din comunitatea românească de la Paris, dă startul unui proiect care are în obiectiv tinerii români din Basarabia şi din Ucraina – Concursul „Basarabia Românească”, care, după primele patru ediţii, se va numi „Moştenire”. Timp de 18 ani, la cele 18 ediţii, s-au perindat sute de participanţi, reprezentanţii cei mai valoroşi ai tineretului licean… Suportul financiar al Concursului venea din donaţiile membrilor şi simpatizanţilor Alianţei, români din diasporă plecaţi de zeci de ani de acasă, din România sau din Basarabia, şi care s-au grăbit să răspundă chemării neamului. Cu timpul, Concursul a fost susţinut şi de unii donatori din Basarabia, oameni deosebiţi care conştientizează impactul unei asemenea acţiuni de durată. În sfârşit, ediţia a XYIII-cea a fost susţinută în principal de Octavian Speianu şi Corneliu Ţurcanu, participanţi la prima ediţie.

În 1999, împreună cu aceeaşi colegi, fondează Asociaţia „Alianţa pentru sprijinirea Basarabiei”, cu Eugen Holban preşedinte. Alianţa şi-a propus drept scop principal susţinerea Concursului „Mostenire”. Pe 27 noiembrie a.c. s-au împlinit 15 ani de activitate a Alianţei. Evenimentul a fost consemnat într-o manieră deosebită. Noua conducere a Alianţei (Eugen Holban – preşedinte de onoare, Gheorghe Furdui – preşedinte executiv, Valere Cujas – copreşedinte) a organizat un program foarte consistent,  binecuvântat de preotul Bisericii Ortodoxe. Frumoasa zi de duminică a început cu slujba la biserica unde se adună moldovenii…

Programul a continuat cu o conferinţă la care au participat membri ai Alianţei, dar şi tineri basarabeni veniţi la studii sau stabiliţi deja la Paris, cu toţii – preşedinţi ai asociaţiilor basarabenilor la Paris: Dorin Duşceac (doctor în fizică, participant la primele ediţii ale Concursului „Moştenire”, preşedintele Asociaţiei Impact), Dumitru Vicol (preşedintele tinerilor  studenţi basarabeni), Violeta Griţcan, Elena Cheo… Cu toţii s-au angajat  într-o colaborare mai strânsă cu Alianţa pentru sprijinirea Basarabiei, în susţinerea concursului „Moştenire”. Dorin Duşceac: „Vom întreprinde o serie de acţiuni pentru a obţine o participare cât mai bună a tuturor asociaţiilor”. Dumitru Vicol: „Datorită părinţilor şi bunicilor noştri, suntem români şi vorbim limba română. Trebuie să sprijinim Concursul”.

La Conferinţă au participat şi invitaţi de la Chişinău, membri ai Comitetului organizatoric şi susţinători ai Concursului „Moştenire”. Ziarele de la Chişinău distribuite participanţilor au întregit atmosfera întrunirii.

Mărturisirile lui Eugen Holban au venit să explice, fie şi parţial, motivul  stabilirii lui la Paris, în plină eră ceauşistă: „Climatul prielnic pe care l-am regăsit aici, la Paris, în sprijinul basarabenilor. Anual, la 27 Martie, se adunau cei care n-au uitat de Basarabia…”

Eugen Holban a prezentat lucrările sale, înşiruite cu grijă în ordinea apariţiei lor. După care le-a donat bibliotecii bisericii şi oaspeţilor din Basarabia.

Alexandru Bostan, preşedintele comitetului organizatoric de la Chişinău, i-a înmânat lui Eugen Holban diploma de cetăţean de onoare al comunei Cărpineni, cea mai valoroasă distincţie pentru un om care stă departe de patria sa…

P.S.

La  21 mai 2010, Preş. Interimar Mihai Ghimpu îi conferă lui Eugen Holban  Ordinul de Onoare, „în semn de gratitudine pentru contribuţia sa la mişcarea de renaştere naţională, pentru merite deosebite în educaţia tinerei generaţii în spiritul patriotismului şi susţinerea acţiunilor social-umanitare în Republica Moldova”.

La cei 91 de ani ai săi, Eugen Holban este un luptător activ, care-şi poartă povara anilor cu foarte multă demnitate.

Dar ochii lui trădează o tristeţe profundă. Tristeţea pentru patria sa, Basarabia. Şi dorul de Cărpineni…

Eugen Holban merită admiraţia, respectul şi aplauzele noastre.

La multi ani, Profesore!

 

O stradă din Chişinău poartă numele lui Ştefan Holban.

La Cărpineni, Liceul Teoretic îi poarta numele.

În august 2011, comunitatea de la Cărpineni l-a omagiat pe Ştefan Holban, la 50 de ani de la moarte…

Tatăl lui Ştefan Holban, Ciprian Holban, este înmormântat în curtea bisericii din Cărpineni.

 

La  21 mai 2010, Preş. Interimar Mihai Ghimpu îi conferă lui Eugen Holban  Ordinul de Onoare, „în semn de gratitudine pentru contribuţia sa la mişcarea de renaştere naţională, pentru merite deosebite în educaţia tinerei generaţii în spiritul patriotismului şi susţinerea acţiunilor social-umanitare în Republica Moldova”.

 

Valentina BUTNARU

The following two tabs change content below.