Moştenirea lui Stroescu

 

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

 

Datorită lui Vasile Stroescu, localnicii satului Brânzeni din r. Edineţ (unde îşi avea o parte de moşie şi conacul acest boier) au fost foarte bogaţi cu un secol în urmă. Toate pământurile din împrejurimi îi aparţineau boierului. Oamenii din sat, dar şi din satele vecine, care erau angajaţi la acest boier, erau răsplătiţi omeneşte, era un om foarte corect, confirmă bătrânii. Când şi-a împărţit averea, la sfârşitul vieţii, a lăsat conacul său moştenire sătenilor, înfiinţând aici o şcoală agricolă, cu un teren de 100 de hectare. Tuturor băştinaşilor, spun localnicii, le-a dat câte un lot, a câte 6 hectare fiecare. „Până la urmă, când au venit ruşii, am ajuns că nu aveam ce mânca, tare şi-au mai bătut joc de noi”, mărturisesc sătenii.

 

Peste gardul din piatră ce înconjoară ca o cetate parcul şi conacul boierului Vasile Stroescu de la Brânzeni, ne urmăresc insistent doi ochi. Când privirile ni se întâlnesc, ochii dispar undeva după un pin bătrân. Bărbatul, ca un agent kgb-ist, ne pândeşte de la o distanţă discretă, tot ascunzându-se. Numai când îl chemăm să-i dăm ceea ce se pare că urmăreşte, un sandvici, se retrage înfulecând din el ca un lup. Scena pare desprinsă dintr-un film (din epoca realităţii sovietice), cu acest personaj bătut de soartă în rolul principal, ce se ascunde flămând după copac, lângă cărăruşa bătătorită care leagă conacul (acum internat neuropsihologic) de un magazin de peste drum, ce trece prin gardul ruinat. Din păcate, această scenă e o realitate.

DSC_9195branyeni nadejda roscovanu photography

Proscrişii

La magazin descopăr că muşteriii fideli ai prăvăliei sunt aceşti „deţinuţi ai sorţii” de peste drum, care deschid din când în când uşa magazinului ca să-şi cumpere câte ceva de mâncare. Vânzătoarea, soţia primarului de Brânzeni, dar şi contabilă-şefă la „conac”, îmi explică unele lucruri. Îmi spune că în acest centru sunt şi persoane sănătoase, dar şi cu deficienţe. Cândva, în conacul boieresc a fost casă de copii abandonaţi. Când s-au închis diferite internate de prin satele din nordul republicii, au fost aduşi aici mai mulţi bolnavi mintal. Conacul s-a transformat din casă de copii în „internat psihoneurologic”. Copiii abandonaţi, ajunşi la majorat, care locuiau aici şi nu aveau unde pleca, au rămas să locuiască împreună cu cei cu probleme psihice. Doar că, pentru ca să aibă dreptul de a trăi în continuare în acest internat alături de cei bolnavi, li s-a pus o ştampilă pe acte, de „ne”bun. Aşa a ajuns acest faimos conac de cândva să aibă pe rând mai multe meniri în timpul sovieticilor: şcoală agricolă, casă de copii, internat psihoneurologic.

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

E bine totuşi că, datorită acestor persoane cu deficienţe (peste 300 la număr), sătenii (cam vreo 150 de angajaţi), au de lucru, spun brânzenenii aflaţi acum în serviciul acestor beneficiari ai centrului. Pacienţii nu sunt periculoşi, aşa că îi poţi întâlni plimbându-se şi prin sat. Unii din ei sunt angajaţi la ferma de animale de pe teritoriul internatului, care se află tot acolo unde era cândva ferma boierului, alţii sunt şcoliţi să deprindă diferite meserii, tot aici, în una din clădirile conacului. „Condiţiile de trai în internat sunt foarte bune”, spune contabila instituţiei, d-na Cibotaroş.

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ. În imagine ferma conacului

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ. În imagine ferma conacului

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ. În imagine ferma şi hambarele conacului

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ. În imagine ferma şi hambarele conacului

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ. În imagine ferma conacului

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ. În imagine ferma conacului

Se ruinează conacul

În timp ce mă deplasez pe teritoriul conacului (cu permisiunea telefonică a directorului, în zi de duminică, fără dreptul de a fotografia beneficiarii), sunt ghidată de paznicul instituţiei. Îmi povesteşte ceea ce ştie şi a descoperit personal despre clădirile acestui conac boieresc:  cum arată beciurile, că în clădirea principală s-au mai păstrat unele elemente decorative de cândva, că o clădire din acest complex boieresc nu mai există fiindcă a ars cu ani în urmă. De departe, clădirile mă impresionează, de aproape, mi se strânge inima de neputinţă. Toate arată jalnic: acoperişul de pe cantina de cândva a conacului e spart, iar lemnul şi şindrila bătute de ploi putrezesc, subsolurile fermei sunt abandonate şi pline de mizerie, prin geamurile unor încăperi se zăresc boarfe şi gunoaie, casa unde locuia boierul are vopseaua pereţilor lăturalnici şi acoperişul măcinate etc.

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Numai frumuseţea parcului le maschează pe toate. Îl întreb pe paznic dacă, de zece ani de când lucrează aici, s-a interesat vreun specialist de pe la Ministerul Culturii de lăcaş, o întreb şi pe contabilă, îl întreb şi pe primar, niciunul n-a văzut pe nimeni. Se prăpădeşte conacul. A rămas doar un „dom” (casă), cum îi spun brânzenenii. „Era bine să fi rămas şcoală agricolă, aşa cum a fost cândva”, îmi spune Vadim Martea, în vârstă de 35 de ani, paznicul conacului, care nu a căpătat în viaţă nici o profesie, regretând poate că nu a apucat să înveţe şi el o meserie în agricultură, aşa cum învăţau pe vremuri fiii ţăranilor din Brânzeni, datorită boierului.

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ. În imagine Vadim Martea, paznicul internatului

Amintiri transmise de părinţi

Cine a fost Vasile Stroescu şi ce a făcut el pentru satul lor şi pentru neamul românesc, foarte puţină lume din sat poate să-mi răspundă. Ştiu cu toţii că a fost boierul satului, dar pentru mai multă informaţie mă trimit fie la învăţătoarea de istorie ca să aflu, fie la bătrânii din sat. Bătrânii, chiar dacă nu l-au apucat nici ei, păstrează amintirile de la părinţi.

„Un om foarte cumsecade a fost”, îmi povesteşte Raisa Guţu, născută după vreo câţiva ani de la moartea boierului. „Datorită lui Stroescu, Brânzeniul a fost un sat foarte bogat, fiecărui gospodar boierul i-a dat câte un lot de şase hectare, dar, până la urmă, am ajuns că nu aveam ce mânca”, spune femeia. Fiică de gospodari din sat, a avut mult de suferit după ce-au venit ruşii, care i-au deportat bunicii (bunicul a murit la tăiat păduri în Siberia), i-au luat tatăl la război, de unde nu s-a mai întors,  i-au trecut prin foame, le-au luat cele 15 hectare de pământ, şase dintre care le-au primit de la Stroescu, şi toată agoniseala muncită cu sudoarea frunţii de către familie.

DSC_9259branyeni nadejda roscovanu photography

Liza Gureu. În spatele femeii, dulapul moştenit de la Vasile Stroescu

DSC_9234branyeni nadejda roscovanu photography

Liza Gureu: “acesta-i un scaun de la Stroia”

Liza Gureu, care e din 1929, are mai multe amintiri despre boier. Bunicul ei, Gheorghe Tincu, a fost mâna dreaptă a lui Stroescu, răspunzător pentru pământurile moşiei. Pentru munca lui a primit în dar de la boier, pe lângă pământ, şi o moară de apă pe Racovăţ, el mai având una, a împărţit morile  celor doi fii ai lui. Le-a lăsat boierul şi multe alte lucruri, în special mobilă, obiecte din care le mai păstrează şi acum. „Au venit de la Chişinău odată ca să-mi ia scaunele acestea, am zis nu le dau!, acestea sunt amintirile mele de la Stroia (aşa îi spune femeia boierului)”. Spune că au avut multă mobilă de la boier, dar, când i-au fost „ridicaţi” părinţii (ea apucase să se mărite ca să n-o deporteze), au venit comuniştii de la „selsovet”(primărie) şi le-au luat ce le-a plăcut din casă, se ascundeau oamenii prin stâncile satului atunci ca să nu-i deporteze. Le-au rămas doar câteva obiecte, nişte scaune, pe care le-a luat un nepot, un dulap şi alte două scaune, care i-au rămas ei, şi o masă. O aşez să-i fac o poză pe unul din scaune şi ea, în timp ce îmi pozează, îmi povesteşte ce-au făcut sovieticii cu oamenii gospodari ai satului. „Ne strângeau ultimul grăunte din casă şi ne puneau să ducem pâinea la stat şi să cântăm, cu zâmbetul pe buze şi cu portretul lui Stalin ridicat deasupra capului”. Mâinile care ţineau portretul lui Stalin deasupra capului îi rămân încremenite în aer pentru câteva clipe, o podidesc lacrimile: „Tare am mai fost supuşi! Doamne, fereşte-ne de cele prin care am trecut!”, se roagă bătrâna, aşezată pe scaunul moştenit de la Vasile Stroescu.

Conacul boierului Vasile Stroescu din satul Brânzeni, r. Edineţ

Liza Gureu aşezată pe scaunul moştenit de la Vasile Stroescu

 

Conacul lui Vasile Stroescu, din satul Brânzeni, raionul Edineţ, este monument de arhitectură de importanţă naţională, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Complexul includea mai multe anexe: căsoaie, hambar, oloiniţă, fermă pentru animale, fierărie.

„Vasile Stroescu a fost un fervent susţinător al învăţământului şcolar românesc din toate provinciile ocupate pe atunci de diversele mari puteri. S-a remarcat ca filantrop prin donațiile generoase făcute pentru resuscitarea și consolidarea conștiinței naționale. Ca om politic, a militat continuu pentru înfăptuirea Marii Uniri. A fost ales membru de onoare al Academiei Române și a fost primul președinte al primului Parlament al României Mari”, sursa: stefanteris.wordpress.com.

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)