Moş Trofim motociclistul

Un nonagenar din Ocolina, Soroca, face înconjurul satului pe motocicletă

Chiar dacă nu mai are unde se grăbi, Trofim Eftodi, un bărbat de 91 de ani din Ocolina, Soroca, rămâne fidel motocicletei sale. Îi place să călătorească atunci când e timp frumos de-a lungul uliţelor satului, până la magazin ori la rude, unde pe jos i-ar veni mai greu să ajungă.

Primul „cal de fier” – un scuter – l-a cumpărat după război, în 1948, iar în 1964 şi-a cumpărat deja o motocicletă cu ataş. „Eram tineri şi plini de forţe. Cu motocicleta mă deplasam la lucru, tocmai la Soroca”, spune moşul.

Soţia, Parascovia Eftodi, a plecat în lumea celor drepţi acum zece ani. „Iacătă-o!”, îşi înfige moşul degetul în imaginea din album, „frumoasă femeie a fost, zdravănă”. Au avut o logodnă foarte lungă. În ziua în care s-au logodit a fost anunţat că va fi luat la armată. Cu câteva ore înainte de a marca evenimentul, şi-a găsit mireasa în lacrimi. „Am crezut că e din cauza logodnei, i-am spus că nu e cu sila şi că, dacă nu doreşte, anulăm logodna. Mi-a reproşat de ce-i ascund că plec la armată. Dar m-a aşteptat. Am făcut armata la români. Apoi am luptat în război, la început în Armata română, apoi în cea sovietică. M-am întors, ne-am luat şi am trăit fericiţi”, ne spune nea Trofim.

Au crescut patru copii, trei fete şi un băiat. Acum are 16 nepoţi. „Cu Paraschiţa ne-am împăcat pentru că eu înţelegeam deja viaţa. Reuşisem să văd lumea. Iar ea m-a ascultat. N-a regretat nici ea, nici eu că ne-am luat. Doresc la toată lumea o căsnicie ca a noastră”, mai spune moşul.

La 91 de ani, are o sănătate de invidiat. Nu are niciun secret, ne spune bătrânul, în afară de faptul că nu fumează, nu bea, decât un păhăruţ după mâncare, consumă raţional grăsimi. O altă pasiune a sa este lectura. „Îmi place să citesc ziare doar că abonamentele sunt cam scumpe”, afirmă bătrânul, precizând că şi tatăl său a fost poştaş. „Pe timpuri, se aducea poşta cu căruţa de la Soroca. Erau mai multe scrisori, erau şi ziare, dar erau puţine. Le primea doar directorul şcolii şi primarul”, mai spune el.

Puţini se miră văzându-l pe motocicletă. Anatol, un vecin, spune că şi el are motocicletă, dar moş Trofim se ţine mai bine în şa. Şi copiii se mândresc cu tatăl lor. „Ai mei sunt toţi grămadă”, precizează bătrânul, sugerând că, chiar dacă sunt căsătoriţi în localităţi diferite, n-au plecat la lucru peste hotare. A avut şi negustori care au vrut să-i cumpere motocicletele, în special pe cea de după război, care, fiind păstrată bine, mai funcţionează. A refuzat. Le va lăsa feciorului, şi apoi îl leagă atâtea amintiri frumoase de ele.

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău