Monument „sfinţit” cu lacrimi

IN MEMORIAM // La Cocieri a fost dezvelit un monument al civililor şi militarilor care au murit în urma Războiului de pe Nistru

Zeci de părinţi, rude, copii au venit în centrul satului Cocieri pentru a pune o floare la monumentul înălţat în cinstea celor căzuţi în timpul Războiului de pe Nistru. Până şi copiii care şi-au însoţit părinţii, văzând că apropiaţii lor îşi şterg lacrimile de pe obraz, nu au putut să-şi stăpânească emoţiile.

Deşi la eveniment au fost prezenţi ministrul Afacerilor Interne, ministrul Apărării, precum şi preşedintele interimar al ţării, înconjurat de paza de stat, localnicii spun că construcţia monumentului se datorează în mare parte contribuţiei lor financiare. „Statul nu a contribuit cu nimic”, au menţionat mai mulţi locuitori ai satului. Ministrul Afacerilor Interne s-a grăbit să declare: „Eu am contribuit cu ce am putut”, a spus Alexei Roibu fără a indica o sumă concretă. Primarul de Cocieri Ion Miţcul a declarat la microfon că „finanţatorul principal, din păcate, nu este prezent la eveniment”, referindu-se la premierul R. Moldova Vlad Filat.

Lucrarea a costat 422 de mii de lei, o bună parte din sumă fiind acumulată din donaţii. În piatra de granit au fost imortalizate numele a 64 de oameni care şi-au pierdut viaţa pe platoul de luptă de la Cocieri.

Numărul exact al victimelor Războiului de pe Nistru nu este cunoscut nici până în prezent. S-au făcut doar unele estimări conform cărora în timpul conflictului armat din 1992 au murit peste 300 de combatanţi, 400 de civili din dreapta Nistrului şi peste 800 de persoane originare din autoproclamata republică transnistreană.

 

 

 

 

 

 

 

Proiectul lui Lupu, „foarte şi foarte” costisitor. Pe oficialii de la Chişinău nu i-a oprit nici faptul că trecerea lor în regiunea transnistreană este strict interzisă de autorităţile separatiste. Preşedintele interimar al R. Moldova, împreună cu reprezentanţii guvernului, a ajuns pe malul stâng al Nistrului folosind un pod plutitor.

„O rezolvare a acestei probleme ar fi construcţia unui pod care ar uni malul stâng de cel drept, dar este un proiect foarte şi foarte costisitor pe care cu siguranţă astăzi bugetul ţării nu şi-l poate permite. Vedeţi care este lăţimea râului”, spune preşedintele arătându-ne cu degetul în direcţia apei.

 

 

 

 

 

 

 

 

E foarte dureros. Deşi au trecut aproape 20 de ani de la conflictul armat de pe Nistru, rănile din sufletele persoanelor care şi-au pierdut apropiaţii în timpul războiului nu s-au tămăduit. „Fecioraşul meu a murit. Nici astăzi nu pot înţelege pentru ce a luptat. Ei spun că pentru apărarea teritoriului, dar oricum au pierdut Transnistria, iar pe fiul meu şi alţi copii care au murit nu-i mai întorci”, spune Maria, pe care soţul o ţine de mână pentru a o calma.

Femeia a plâns pe parcursul întregii ceremonii de dezvelire a monumentului ca la final să se apropie de piatra comemorativă pe care este imortalizat şi numele fiului său ca să pună o floare. Câteva lacrimi sau prelins pe obrazul bătrânei şi au căzut pe piatra înfierbântată de arşiţă. „Nu cred că voi mai putea veni. Sunt prea bătrână”, spune femeia parcă cerându-şi iertare.

 

 

 

 

 

 

 

 

6 august 2011, Cocieri. Inaugurarea monumentului civililor şi militarilor care au murit pe platoul de luptă de la Cocieri în martie 1992.

 

Contribuţia Veteranilor. Piatra comemorativă de la Cocieri a fost instalată pe banii pe care veteranii de război şi localnicii i-au adunat timp de patru ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„A fost război. Ecoul lui şi azi mai este viu” Dansul cămășilor aşa a fost numită prezentarea unor tinere ce aveau cămăşi în mâini, pe care ulterior le-au legat de câte un pom. Puii de copaci au fost plantaţi în imediata apropiere a monumentului, fiecare simbolizând o persoană care şi-a pierdut viaţa în timpul conflictului armat de pe Nistru. Astfel o rudă sau persoană apropiată, venind la piatra comemorativă,  vede cum creşte pomul ce-i poartă numele celui care a căzut în război.

 

Mircea Snegur, primul preşedinte al R.M, împreună cu actualul preşedinte interimar Marian Lupu, au aprins focul veşnic şi au îngenuncheat în faţa pietrei comemorative.

 

 

 

 

 

 

 

 

Mircea Snegur, cuprins de amintiri, nu a putut să-şi stăpânească emoţiile şi a lăcrimat, ţinând strâns cu ambele mâini o lumânare. „A îmbătrânit preşedintele”, se aude o voce din mulţime.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Cine va apăra patria?”, l-au întrebat pe ministrul Apărării mai mulţi oameni care l-au înconjurat. Aceştia s-au dovedit a fi părinţii tinerilor care pe moment fac serviciul militar şi nu sunt mulţumiţi de condiţiile din cazarmă şi atitudinea unor comandanţi. „Fiul meu nu vrea categoric să meargă la armată”, spune alarmată o mamă.

Reportaj fotografic realizat de Svetlana PANŢA


The following two tabs change content below.