Moldovenii vor un preşedinte-tată, spun oamenii întrebaţi de JURNAL

„Dacă preşedinte nu e, nimic nu e”

Larisa Marcoci, bucătar, Glinjeni, Făleşti: „Avem nevoie de preşedinte. De mult trebuia. Fără preşedinte, suntem ca fără mamă şi fără tată. Deşi nu lucrăm nicăieri, cred că lucrurile ar decurge mai bine dacă am avea un preşedinte al ţării, s-ar rezolva mai multe probleme, am ieşi din sărăcie. Acum nu se mişcă nimic. Eu cred aşa: dacă preşedinte nu e, nimic nu e”.

„Cât să mai trăiesc ca să văd binele?”

Valentina Sotnic, pensionară, 80 de ani, Baxani, Soroca: „Cum nu-i simţim lipsa?! Chiar tare o simţim. Ei însă vorbesc şi vorbesc, cum ai bate cu joarda în apă, nu înţelegem nimic. Ce să facă omul care munceşte o viaţă şi nu-i ajung bani pentru o bucăţică mai bună? Cât să mai aştepte? Ei vorbesc!…  Am împlinit 80 de ani de-acum, cât să mai trăiesc să văd şi eu oleacă de bine? Măcar un an să trăiesc bine… Cât?”.

„Aşa ţară încă n-am văzut!”

Vasile Ţurcanu, pensionar, 50 de ani, Bubuieci, mun. Chişinău: „Mă uit la televizor, mă uit la Euronews, am mai văzut ţări, dar aşa ţară ca în doi ani de zile să trăim fără conducere încă n-am văzut. Chiar nu se poate găsi un preşedinte!?… Îmi lipseşte. Personal, mă simt ca un copil fără părinte. N-ai cui te jelui. Ce va fi mâine? Cum o să trăim? Deşi, slava Domnului!, am peste 50 de ani, fără preşedinte, parcă n-am nicio încredere în ţara asta. În nimeni… Parcă am fi copii ai nimănui…”

„Mă simt liberă”

Maria Guriţescu, profesoară, Ciocâlteni, Orhei: „După opt ani, într-o ţară condusă de un preşedinte, cum era Vladimir Voronin, nu am simţit lipsa acestuia. Din contra, m-am simţit  liberă. Şi apoi l-am avut în calitate de preşedinte interimar pe Mihai Ghimpu. Personal, nu numai eu, am fost mândri de unele acţiuni ale acestuia, este un om plin de demnitate. Şi apoi îl avem pe actualul preşedinte interimar, Marian Lupu. Acesta însă vorbeşte la general: principii, valori… Nu înţeleg nimic din ceea ce spune. Totuşi cred că Moldova, până la urmă, are nevoie de preşedinte, avem nevoie de o persoană  care să ne reprezinte”.

„E nevoie de un tată, un stăpân”

Galina Şavga, casnică, Cioburciu, Ştefan-Vodă: „Se simte lipsa acestuia, nu numai la Cioburciu, ci peste tot. Ne ciocnim numai de greutăţi şi neînţelegeri. Nu mai am demult un serviciu, stau acasă. O ducem greu. Dorim măcar copiii noştri să trăiască mai bine. Cum acasă e nevoie de un tată, un stăpân, aşa ţara are nevoie de conducere”.

Sondaj realizat de Svetlana COROBCEANU

 

 

The following two tabs change content below.