Moldovenii schimbă totalitarismul comunist pe fundamentalismul religios

TOLERANŢĂ // Deficiența culturii democratice generează o atmosferă de închidere și înapoiere

Eu nu cred că cineva nu știe că toleranța față de minorități, orice fel de minorități, este o calitate esențială a unei societăți democratice. Din acest considerent, orice manifestare a intoleranței constituie pentru instituțiile occidentale un indicator al unei democraţii deficiente în societatea în cauză. Cu cât însă o societate este mai capabilă să tolereze şi să integreze grupurile minoritare, cu atât ea este considerată mai democratică.

Falsa toleranță

În societățile postcomuniste, intoleranța se manifestă de cele mai multe ori față de minoritățile etnice. Turcii în Bulgaria, caucazienii în Rusia, butoiul etnic cu pulbere din fostele țări iugoslave sunt doar câteva exemple. Spre deosebire de aceste țări, R. Moldova din ultimii ani arată mai degrabă ca o excepție „bună” în acest sens. Aici minoritățile par a fi tolerate, minoritatea rusă obținând chiar un statut special, de minoritate privilegiată. Din acest considerent, mulți observatori occidentali dădeau moldovenii drept exemplu în materie de tolerare a minorităților.

Adevăratele minorități

În ultimii ani însă această iluzie începe să se spulbere în urma unui şir de evenimente. Doi ani în urmă, un grup religios protestant minoritar (biserica adventistă) a cerut să facă o adunare în centrul Chișinăului. Sub presiunea unor asociații ortodoxe, a „opiniei publice” scandalizate și a autorităților, acest grup a fost nevoit să renunţe la intenţiile sale. Anul trecut, un simbol iudaic (Hanuka) a fost demontat sub privirile indiferente, dacă nu aprobatoare, ale trecătorilor. Atunci, într-un comunicat de presă, asociația „Fericita Maică Matrona” se arăta revoltată că “primăria Chişinăului (…) a acordat unei minorităţi infime (0,1% din populaţie) autorizaţie la instalarea unui simbol religios sfidător majorităţii”. În sfârșit, minoritatea homosexualilor încearcă de vreo câțiva ani să facă o manifestaţie care se transformă însă de fiecare dată într-un scandal public de anvergură, cu confruntări și emoții. Cum se explică aceste manifestări de intoleranță la un popor cunoscut pentru toleranţa sa faţă de minorități?

“Sectanții” n-au ce cauta în PMAN

În afară de faptul că „sectanții”, „jidanii” și „pederaștii” n-au ce cauta în PMAN, argumentul cel mai des invocat este că aceste minorități ar prezenta un pericol pentru majoritate. Conform acestei poziții, adventiștii ar face prozelitism amenințând religia ortodoxă, evreii şi-ar arăta superioritatea lor prin instalarea simbolului Hanuka ce semnifică biruința evreilor asupra ne-iudeilor, iar homosexualii ar ataca întreaga societate propagând „desfrâul moral” prin răspândirea sodomiei, care ar duce în ultimă instanţă la scăderea natalității.

Dacă ar fi adevărate, aceste argumente nu ar însemna decât faptul că grupul majoritar nu ar avea încredere în tăria propriilor valori și practici. Astfel ortodocșii s-ar simți, conform acestor argumente, vulnerabili în propria lor credință și nu ar avea încredere în capacitatea lor de a rezista „tentației” de conversiune la o religie minoritară. În privința evreilor, această argumentare ar însemna că moldovenii se simt vulnerabili în fața „superiorităţii” acestui grup, care ar putea astfel să-i domine. Iar în privința homosexualilor, heterosexualii din RM s-ar simți vulnerabili în fața „tentației” de a adopta practici homosexuale. Din perspectiva acestei logici, de îndată ce va vedea că homosexualii fac paradă, lumea noastră va fi atât de ademenită de plăcerile practicilor lor sexuale, considerate probabil mai intense de către heterosexualii moldoveni, încât le-ar putea îmbrăţişa, devenind cu timpul „majoritare”. Prin aceasta, situația demografică a țării este percepută ca fiind puternic amenințată.

Fragilitatea culturii democratice

Pentru mine însă aceste pericole sunt mai degrabă un pretext. O majoritate convinsă de adevărul său, de propria valoare și de corectitudinea propriilor practici nu ar avea de ce să se teamă de minorități, mai ales când acestea sunt „infime”. Toate aceste manifestări de intoleranţă se explică mai degrabă prin fragilitatea culturii democratice din societatea moldovenească.
Reputația de societate tolerantă față de minoritățile etnice pe care și-au creat-o moldovenii ascunde de fapt un puternic sentiment de inferioritate față de fosta metropolă și reprezentanții ei. În realitate, moldovenii sunt profund afectați de intoleranță și nerespect pentru diferențe. Deficiența culturii democratice generează însă o atmosferă de închidere și înapoiere, care în R. Moldova ia o înfăţişare religioasă, similară celei din unele societăți patriarhale din Orientul Mijlociu.

The following two tabs change content below.
Lilian Negură

Lilian Negură

Lilian Negură

Ultimele articole de Lilian Negură (vezi toate)